1,371 matches
-
de gravitate medie, unde sora lui are douăzeci și șase de răni mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a zvântat În bătaie când l-a prins cioplind un lemn. Ce faci, bă? Sculptez! Leac se pregătea cică să meargă la Arte, la Cluj. El e de undeva din Bistrița. N-a ajuns la Cluj, a mâncat bătaie, de sculptat a sculptat ceva-ceva În exil, aici În Arad. Nici cu cărțile nu stătea mai bine. I le arunca taică-său pe foc. Cărți de la biblioteca școlii sătești! A plâns Vasile, a plâns. Avea Însă pe cineva cu care putea discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mămăliguța și smântânica, dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale cramelor deschise. Mirosul vechi, de chefuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întins rufe și nevricoasă în gesturi. După două ore de lectură, am ieșit în holul de la intrare. Ca să nu mă mai gândesc la viitoarea mea soacră, am rechemat din memorie anii petrecuți în biblioteca aceea cu scară înterioară de lemn sculptat, împreună cu colegii mei de facultate. Cândva casa lui Istrate Micescu, casa-palat fusese naționalizată de comuniști și transformată în bibliotecă. Aici învățaseră la arte și pedagogie cei doi Ionici din Maramureș, Șerban cel ajuns știrist la ProTV, ca și mulți alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în cauză și punea întrebarea clasică: ce doriți să vă luăm? Cum era pronunțată sentința, elevul îl suna pe șeful comitetului de părinți, care alerta întreaga trupă operativă. Cei mai dificili erau inginerii. Ăștia voiau lămpi de pat cu picior sculptat și abajur cum văzuseră ei la televizor că avea președintele unui club de fotbal, fotolii legate în piele de struț galbenă etc. Faimos era cazul unei profesoare de rezistența materialelor. Fusese cadorisită cu o pereche de cercei din aur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Împestrița obiectele din jurul său. Pentru a ghici cam În ce epocă s-a produs această invenție (cucerire a spiritului, nu-i așa?) e suficient să ne gândim că un abțibild nu poate fi aplicat pe un obiect de lemn sculptat, cum ar fi o lingură sau o poartă maramureșană. Incompatibilitatea lui cu lumea rurală pare să-l situeze istoric destul de exact. Tehnica producerii și aplicării abțibildului a evoluat și ea o dată cu numeroasele tehnici ale secolului. Așa au apărut În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pivniță. Făcuseră repede turul casei, pe parcursul căruia Roddy își expusese cam plictisit cunoștințele în materie de coloane ionice și arcade de răchită, iar Phoebe se străduise politicoasă să admire motivele romboidale ale cărămizilor, cheile de boltă, colțurile ornamentate și timpanele sculptate. Acum părea că lui Roddy îi era gândul la altceva. În timp ce Phoebe privea cele două șiruri paralele de lumini de pe scară care se reflectau peste lac și păreau să se unească abia pe celălalt mal, privirea lui Roddy era fixată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceea eram preocupat să-mi evaluez noua cunoștință. Era un bărbat scund, cu umerii încovoiați și trupul împuținat de cei nouăzeci de ani bătuți pe muchie; dar elanul cu care-și mișca bastonul cu mâner de aur și spectaculosul cap sculptat acoperit cu păr alb reușea să-i ascundă vârsta. Era de asemenea imposibil să nu observi de la început pătunzătorul parfum de iasomie pe care (după cum mi-a explicat mai târziu) și-l turna de obicei pe el înainte de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asistentului său, Richard Maple, pe care el îl descrie drept „Holmes și Watson redivivus, cu o tentă sănătoasă de suprarealism“. CASTELUL MISTERELOR Capitolul 1 Jason Rudd, un distins detectiv din secolul al XIX-lea ședea la o masă de lemn sculptat, în fața asistentului său, Richard Maple, care-l însoțise în multe din aventurile sale. Jason era de talie mijlocie și avea părul blond. Era mai mult sau mai puțin cel mai cutezător din cei doi, dar și Richard era curajos. Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la marginile acestui ocean În extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum Începe ceasul scufundării În Întuneric. CÎmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
noapte n-ai dormit, ci te-ai documentat pentru toate cele pe care le vom întâlni în drumul nostru de astăzi. Numai că și mandea știe câte ceva. Ei? Sper să știi că pe acest loc s-a aflat Monumentul Reîntregirii, sculptat și dăruit Iașilor - cum am mai spus - la 29 mai 1927, de către prințesa-sculptor Olga Sturza, cu următoarea dedicație înscrisă pe monument: „Neamului românesc întregit și Iașului leagănul Unirilor închin această lucrare a inimii și mâinilor mele”. Dar aceiași reprezentanți ai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tot, pe aleea de la intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada mea stufoasă, că se află chiar el, Verde Împărat, care, la fel ca arborii, ...precis nu mai e deloc verde, adică sănătos și în putere. Dar ce se întâmplă acum? Stop! Nu putem intra. O doamnă bătrână-bătrână, cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
descurcă fără arbori bătrâni, dar se înșeală!” Ca să-l scape de tristețe pe Artist, Ana îi aruncă mingea ei colorată. Artistul o prinde și se înseninează. O întreabă pe Ana dacă vrea să vadă casele din Maramureș și porțile lor sculptate. Sau poate vrea să se bine dispună citind prezentările de pe crucile din „Cimitirul vesel”. Artistul e acum aici și poate să-i prezinte „civilizația lemnului” cu vestitele porți ale caselor, pe care sunt sculptate funii împletite, colaci și sori în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la câmpul de experiențe sau în laboratoarele școlii. După vreo zece minute, timp suficient ca cineva să-și schimbe măcar în parte părerea, reveni în birou tăcut, cu un catalog în mână. Se așeză la biroul lui masiv, din lemn sculptat. Fără a-și lăsa musafirul să vorbească, frunzări catalogul, oprindu-se la ultimele pagini. Ca pentru el, spuse încet: - A scăzut numărul candidaților pentru ocuparea locurilor în școala noastră, din cauza crizei economice. Pentru plata impozitelor, țăranii își vând grânele la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ceva, mi-a venit ideea salvatoare: Du-te de-aici. Lasă-ne să repetăm. De ce n-am fi fost eu, Lucian, Fluturel, tustrei, dintr-o trupă de teatru? Lucian chiar era un arlechin. Nu în iarbă, ci încadrat de bagheta sculptată a barului de la Bolta Rece. Mai ales că-și tot ridica jobenul, cu gest amplu, ca și cum ar fi salutat duduci dintr-o birjă. Chiar așa, Fluturel. L-am văzut eu pe Lucian cu jobenul lui Mihai Codreanu? Nu, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se manifestă un stil, cel bucureștean, un fel de spoială În care Încap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a fi depuse în el darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș fi urcat pe o scenă. Deși îmi țin capul plecat, văd vazele minunate, picioarele magnific sculptate ale bazinelor de apă, lampioanele de pe podea, cu cozile din dantelă atingând pământul, și imensele mănunchiuri aducătoare de noroc împodobite cu mătase din colțurile încăperii. Mă aventurez să arunc o privire către Fiul Cerului. Împăratul Hsien Feng arată mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iveală bucățile de ruyi. Fiecare ruyi e un sceptru care are trei capete mari în formă de ciuperci sau flori legate între ele cu un lujer. Capetele sunt făcute din aur, smaralde, rubine și safire, iar lujerul este din jad sculptat sau lemn lăcuit. Fiecare ruyi reprezintă un titlu și un rang. Ru înseamnă „cum“, iar yi înseamnă „dorești“; ruyi înseamnă „tot ce dorești“. Împăratul Hsien Feng ia de pe tavă un ruyi și pășește spre noi. Acest ruyi e din lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cheng Yehonala, este aleasă consoartă imperială de rangul al patrulea. Titlul ei este Doamna Celei Mai Mari Virtuți. Mă uit la ruy-iul meu. E făcut din jad alb. În loc să arate ca niște ciuperci, capetele sunt în formă de nori plutitori sculptați, legați între ei cu o vergea magică. Îmi amintesc că tata mi-a povestit cândva că în simbolistica imperială norii plutitori și vergeaua reprezintă constelația dragonului. Următoarele ruyi merg la fetele pe care le cheamă Yun și Li. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
porțelan, gol pe dinăuntru, e întrebuințat pentru a prinde o pană de păun și are în capăt un inel pentru a-l fixa de pălărie. Darul i se dă fratelui meu. Mamei i se oferă un ruyi deosebit, lăcuit și sculptat cu modele de bun augur. Partea de sus îi înfățișează pe cei trei zei-stelari, care simbolizează grația divină, sănătatea și longevitatea. Partea din mijloc înfățișează un liliac ce poartă un clopot din piatră și un pește dublu, semnificând abundența. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
longevitatea. Partea din mijloc înfățișează un liliac ce poartă un clopot din piatră și un pește dublu, semnificând abundența. În partea de jos sunt trandafiri și crizanteme, simboluri ale prosperității. Rong primește o cutie din santal aducătoare de noroc, minunat sculptată, în care se află un set de figurine din jad verde. Lui Kuei Hsiang i se dăruiește un set de cârlige smălțuite pentru cingătoare, ornamentate în partea de sus cu capete de dragon. De cârlige poate să-și agațe oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
curat și decorăm casa. Angajăm muncitori pentru treburile grele. Punem un acoperiș nou, reparăm pereții scorojiți, montăm ferestre noi și reparăm poarta. Unchiul meu profită de ocazie pentru a comanda o ușă nou-nouță din lemn roșu, cu imaginea zeului banilor sculptată meșteșugit pe întreaga suprafață. Înlocuim mobila veche și vopsim pereții. Angajăm cei mai buni tâmplari și meșteri din oraș. Fiecare își consideră îndatoririle drept o mare onoare. Modele elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiecare pod reprezintă una dintre cele cinci virtuți confucianiste: loialitate, tenacitate, cinste, modestie și pioșenie. Intru apoi pe Poarta Conduitei Drepte într-o altă curte, cea mai mare din Orașul Interzis. Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine: cele ale doamnelor Yun, Li, Soo, Mei și Hui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la nimic să le cer să fiu lăsată singură: oamenii ăștia au fost antrenați de eunucul-șef Shim să fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare. În colțurile încăperii sunt lampioane micuțe, iar pereții sunt împodobiți cu draperii brodate cu flori albastre și albe. Am mare nevoie, dar nu pot să fac. Nu există fereastră care să lase mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Sa și nu fac nimic altceva. Sunetul greierilor devine din ce în ce mai trist în urechile mele. Încerc să nu mă gândesc la familia mea. An-te-hai a mers la Palatul Seninătății Binevoitoare și s-a întors cu un coș de yoo-hoo-loos minunat sculptate. Vrea să îmi arate cum să cultiv și să sculptez tărtăcuțele. Promite că asta o să-mi alunge singurătatea, așa cum o face pentru multe alte concubine. Tărtăcuța, subliniează el, e un semn de bun augur, ce simbolizează dorința de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]