1,944 matches
-
de nivelul meu, contemporani mie, cum o spuneam mai sus, nu a însumat mai mult de șase ani - ’65-’71 -, în ciuda „zarvei” pe care a produs-o atunci și mai târziu, mulți fiind uimiți de succesul meu literar „fulgerător”, asociat scurtei, dar, și ea, spectaculoasei cariere politice. Care a fost „spectaculoasă”, la o cercetare atentă și calmă, mai ales prin „ieșirea” din politică decât prin „intrarea” mea în rândurile c.c.-ului, o dată cu alți colegi de talent și care, unii, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crestează urechea, sau li se introduce pe nas un gătej și se lasă să li se scurgă sângele în gură. Scrofuri. Când se culcă, bolnavul se leagă la grumaz cu smintit de făină de cucuruz. Scurtă. Se pune oțet pe scurtă, fie în axile, fie în inghinal, casă nu mai coacă. Dacă a apucat să coacă, atunci se unge cu ir. Șarpe în om. Șarpele se scoate din om, legându-l pe acesta cu capul în jos deasupra unui ceaun cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ceea ce avem. Dorim mereu altceva, așteptăm mereu un mâine. Fi-va el mai bun decât cel de azi? Vedeți, aici este marea taină. De aceea, noi oamenii în general, nu știm să trăim plenar pentru azi, să trăim cum trebuie scurta și mizerabila asta de viață! Suntem și rămânem veșnic într-o continuă agitație, așteptare, nemulțumire. Ceea ce mi-ați scris în legătură cu Mariana m-a debusolat. Eu țin la ea mult de tot, deși ne vedem atât de rar. Dar ea e
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nu te poate izgoni, spune cineva. Așa e, numai că acest film impersonal nu are nimic dintr-o amintire. Nimic din el n-a fost simțit și imaginat îndeajuns de intens încît să pară trăit. Dilema Veche, aprilie 2008 Cinci scurte 5 succese mari pentru 5 filme mici (Romînia, 2008) Oricîte premii ar cîștiga, realismul fervent al celor mai buni regizori ai noștri n-are nici o șansă de a învinge rezistența marelui public. Discuțiile internautice pe tema neorealismului romînesc sînt pline
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și veți observa cu siguranță profunzimea acestei spiritualități atât de puțin cunoscută la noi : O, Mare Spirit, care trăiești în ceruri, condu-ne pe calea păcii și înțelegerii ; Fă ca să trăim ca frați și surori ; viețile noastre sunt așa de scurte aici, mergând pe suprafața mamei noastre Terra ; deschide-ne ochii pentru a vedea binecuvântările pe care ni le-ai dăruit. O,Mare Sirit, auzi rugăciunile noastre ! Modalismul generează contrastele sonore dintre cele 5 mici piese, alături de tempo si dinamică, iar
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Tot nimic. Încă 10! Eșec total. Ceea ce-i deruta pe jucători era că nu puteau fixa răstimpul vieții autorului prin întrebări cu răspunsul da sau nu. Înainte de 1940? După 1910? Dar a murit înainte de 1930? Viața necunoscutului părea neverosimil de scurtă și cerea un mare consum de întrebări. După ce toți s-au dat bătuți, au aflat că Ulici se gîndise la A. Mirea, autor hibrid cum se știe, și care a "trăit" doar cîțiva ani (1907-1910) cît a durat colaborarea "părinților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
emisiuni despre Ultima călătorie. Cu moartea în față. Ieșire din scenă sub ochii camerelor de televiziune, visul! Un vis de apă! Locotenentul Filip Aldan, dispărut în groapa comună a Celui de Al Doilea Război Mondial, a lăsat urme puține ale scurtei lui treceri pe acest pământ. Irina i-a reconstituit viața probabilă, pornind de la scrisorile lui și de la amintirile lui Nel, vechi de câteva decenii, dar intensificate de apropierea morții. Și, dacă i s-a întâmplat uneori să se îndoiască de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ton, se lasă o liniște a gesturilor și a privirilor pline de înțeles, ca să izbucnească din nou într-un râs năvalnic. Sunt îmbrăcați modest, dar în culori țipătoare, contrastante. O pereche, el și ea, sunt „gătiți” după același tipic: scurte de culoare galbenă, care nu se asortează deloc cu restul hainelor. Mulți, de fapt, majoritatea, au sacoșe cu firma unui magazin ieftin din Madrid, de la cae au făcut cumpărături. Pe scurt: vom avea o companie populară și veselă până la Lisabona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceruse un mandat în Camera aleasă sub ocupație. Aceste alegeri ocupau toată administrația, până și demobilizarea încetase. Marghilomaniștii și carpiștii se combăteau pe față, nu se înțelegeau decât în ura în contra liberalilor și mai ales a Brătienilor și în neprevederea scurtei lor vieți ca parlamentari. D. Emil Petrescu plecase la moșie, încetase lupta, liberalii se abțineau de la orice manifestare. [Pia, soră-mea, însă nu renunță și făcând mai multe mici bilete îndemna pe alegători să nu meargă la vot, să nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ieri, și-mi voi pierde timpul umblînd de ici-colo, căutîndu-i pe cei de la construcții-montaj. La ieșirea din bloc mă întîmpină un aer tăios, de primăvară timpurie. Îmi strîng cordonul și-mi scot mănușile de piele din buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, trăgîndu-mi-le din mers. Pe trotuar, în fața debitului de tutun, mă întîlnesc, ca de fiecare dată cînd ies de la Livia, cu același bărbat cu servieta sub braț și bărbia lăsată în piept. De pe trotuarul celălalt, trec strada printr-un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
combinatului. Ne vedem aproape zilnic de vreo șapte ani, ne salutăm, uneori ne întrebăm "cum a fost azi?" și cam atît. E o fată înaltă, îmbrăcată în pantaloni albaștri supraelastici, în picioare cu cizmulițe, care se ascund sub pantaloni; o scurtă dintr-o stofuliță groasă, maro; pe dedesubt, cu un pulover din mohair galben și pe cap, cu o băscuță tot din mohair galben, care adună sub ea părul roșcat. Are ochi mari, verzi și buzele frumos conturate, puțin răsfrînte. Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de gheață de lîngă peron. După vîntul rece din stație, aerul cald, aruncat în interiorul autobuzului de ventilatorul motorului, parcă mă mai dezmorțește. Caut abonamentul, îl dau la perforat, apoi îmi scot mănușile și le bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Acolo dau peste o hîrtie împăturită, pe care o scot și-o despăturesc încet, doar cu o singură mînă. Un fior de bucurie, ca satisfacția ce ți-o dă lucrul bine isprăvit, simt că mă cuprinde privind hîrtia ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pun tabla în buzunar și intru în birou. E frig, ca de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În alte zile, prima grijă era să-mi trag pantalonii de salopetă peste pantalonii cu care eram îmbrăcat, iar în locul scurtei îmblănite să iau pufoaica. Azi nu mă mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun termo-plonjonul în cana cu apă, torn zahăr și răscolesc dosarele de pe raftul de jos în căutarea unui plic de ceai chinezesc; știu că aveam vreo cîteva, aduse acum vreun an. Am găsit unul, îl spăl de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefon, iar dacă n-o găsesc, mă duc și-o caut tot șantierul, că tot n-am ce face azi. Ceaiul cald și aspirina încep să-și facă efectul, simt broboane de transpirație după gît și pe piept. Îmi dezbrac scurta îmblănită și-o arunc pe cuierul-pom, rămînînd în haină și în cămașa albă, pe sub care am o cămașă subțire de corp. Parcă m-am mai răcorit. Mă așez pe scaun, lîngă telefon și mă uit la ceas: abia opt jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l vizitați. Te oferi ghid? Puteți rămîne? Bucureștiul e mai frumos și eu îl cunosc foarte bine... Femeia surîde molcom, ca un licăr de stea în apă. Mă îmbăt de surîsul ei și, beat cum sînt, scot agenda din buzunarul scurtei îmblănite, întinzîndu-i-o: Vă rog!... Mi-ar face mare plăcere să notați telefonul la care poate fi găsit ghidul pentru București... Las agenda în palma întinsă a femeii și mă plec spre telefon, formînd numărul Lilianei. Mi se răspunde. Doamna Liliana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în cîteva minute. Dar nu! Ea a stabilit că e mai bine în București, îl cunoaște mai bine. Vorbesc cu Don Șef și fac rost de-o delegație. Am numărul ei de telefon... Bag agenda în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite cu sentimentul că am acolo o comoară. Poate chiar mîine sau poimîine, dacă montajul exterior va merge bine, vorbesc cu Don Șef să-mi aprobe o delegație la București. Voi pleca la minister cu ceva fișe tehnice pentru import
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.-ului, pătrund într-un culoar lung, cu cîteva uși în partea stîngă, bat la o ușă pe care scrie "relații cu publicul" și intru. Observ că înăuntru sînt și femei și bărbați. Cuprind dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mănușile, poșeta și haina de blană pe fotoliul de la capătul patului, din fața oglinzii. E trei și cîteva minute, arată spre ceasul de la mîna sa. Pînă la ce oră aveți program? Patru, răspund, rămînînd în ușa camerei. Te rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Don Șef, să mă așez pe un scaun, lîngă perete. Nu-nu, la masă, mai sînt locuri, precizează bărbatul blond. Mă așez pe unul din scaunele libere, de lîngă masă, îmi pun sacoșa pe genunchi și încep să-mi deschei nasturii scurtei îmblănite. Cred că știți despre ce este vorba, mi se adresează bărbatul blond, cu o voce calmă, ponderată. Ați fost chemat să spuneți dacă puteți porni separatorul și în cît timp. Tovarășe prim-secretar, intervine directorul, dacă-mi permiteți, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
M-am întors cu o idee. Să vedem ce iese. Sîntem cu toții în camera de lîngă dispecer. Luchian a adus mașina de calcul, Lupu a adus un braț de cărți... Spune relația. Îmi desfac haina de azbest, scot din buzunarul scurtei de velur agenda și deduc din calcule relația cerută de Graur, pornind de la elementele principale de proiectare și construcție ale separatorului, pe care le rețin cu exactitate. Dictez la interfon relația obținută. Pînă la cît îți rezistă filtrele? mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se întinde mult-mult, mai să atingă plafonul cu brațele. Începe apoi să-și dezbrace costumul de azbest. Găsește în buzunarul pantalonilor cheia de la ușa încăperii și mi-o pune în față. Iau cheia, o bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi dezbrac încet costumul de azbest, îl împăturesc, i-l dau lui Vlad și-i mulțumesc, apoi îmi scutur haina de velur și pantalonii de scamele albe. Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să mai aștepte. Cred că-i vreun bilet lăsat după ora două, cînd eram căutat de Don Șef. Pun agenda și documentația tehnică în dulap, încui bine dulapul, scot apoi cutia cu crenguța de magnolie din buzunarul de la piept al scurtei, o despachetez și mă umplu de fericire privind florile. Mă așez pe scaun, pun cutia pe birou în fața mea, o privesc lung, în timp ce mă joc cu radiera parfumată, primită de la Don Șef, savurîndu-i mirosul exotic... Vorba lui Vlad: ce bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zece. Trebuie să mă grăbesc să ajung repede la poartă, că peste cîteva minute va ieși schimbul doi și-o să fie aglomerație mare în stație. Mă ridic de pe scaun, bag cutia cu ramul de magnolie în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, fac un pas și tresar străpuns de o durere. Scrîșnesc din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care o mestec și o înghit cu o gură de apă. Merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]