7,237 matches
-
aprinse se adună. Lasă-ți durerea și preferă schimbul, Ți-adu aproape bucuria bună, Iubirea, cu tot sufletu-mpreună, Așa vei îmblânzi mai bine timpul. Ne trebuie și alte începuturi, Intrând mereu pe poarta nemuririi, Rămâi curată, cerul dacă-l scuturi, Elimină balastul trist al firii, Lasă-te iar purtată-n zbor de fluturi, Iar lângă tine cheamă trandafirii. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: FLUTURI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2134, Anul VI, 03 noiembrie 2016
FLUTURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385016_a_386345]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PAȘI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi vrut să mai fi spus dar am plecat departe, în apus m-
PAȘI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385048_a_386377]
-
de ceață, În suflet fuior de viață. Puțină adrenalină, Ar face pe cord lumină; Săgeata lui Cupidon, Ar fi un condei perfect... Va scrie ca un cuțit, Slove bune de citit; Când în suflet vor intra, Dulci fiori mă vor scutura... Într-un mugur de speranță, Va rodi iubirea noastră! Referință Bibliografică: SLOVE PE...SUFLET / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SLOVE PE...SUFLET de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385094_a_386423]
-
un fulg de păpădie. Mi-e dor de un zbor, cu aripi de foc într-un lan cu maci, fără prejudecăți. Mi-e dor... mi-e dor să trăiesc, să renasc sub ecoul pașilor ce îi aștept și simt timpul scuturându-se de praf. Mi-e dor să iubesc - nedefinit, să fiu versurile unui poem ce nu s-a scris! 12.Aprilie 2014 DOR DE DOI Mi-e dor de ieri, un dor de doi și nu se va stinge, chiar dacă
DORUL de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385100_a_386429]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DE-O FI SĂ PLEC Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului Și de-o să plec Și de-o să plec de lângă voi, Să plângeți când trandafirii se vor scutura, Să sărutați toți macii pentru mine, apoi Chemați vântul și-obrazul îmi va mângâia. De-o fi să plec de lângă voi, Nu lăsați liliacul să se ofilească, Privighetoarea să-mi cânte în zăvoi Și cu maramă albă să mă învelească
DE-O FI SĂ PLEC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385123_a_386452]
-
foc trimis din iad, Se înmulțesc stelele căzătoare În timp ce gândurile-n minte,ard. Fățarnică e lumea, și nu știe Că mai întâi de ea, a fost Cuvântul, În mâna lor, e simplă jucărie. Demonii- îngeri azi, îi străbat gândul. Se scutură de praf lumea modernă, Iar eu, acarianul răzvrătit, Am înțeles, că viața nu-i eternă Și orice început are sfârșit. Referință Bibliografică: Demoni / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
DEMONI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385135_a_386464]
-
2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o
ULTIMUL ȚIPĂT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385137_a_386466]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIS RĂTĂCIT Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017 Toate Articolele Autorului VIS RĂTĂCIT copacii trec pe stradă la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în jur rătăcesc aiurea simt parfumul crud al unui vis căzut sau frânt mult prea curând în treacăt ating clipa se topea în răsuflarea obosită a unui cuvânt nerostit niciodată
VIS RĂTĂCIT de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385144_a_386473]
-
ades de patimi. De stau și mă gândesc e ideală Ca viața să n-o scald în triste lacrmi. Spre tine eu trimit un roi de fluturi Destinul tău mi-e literă de lege. De gânduri rele acum să te scuturi Ca împlinite, ele să tot stea de veghe. Văd marea ce acum e tulburată Iar pescărușii liberi o sfâșie. Cu tipăt viu de fiecare dată Dar glasul lor acuma mă îmbie. O zi normală ca oricare alta Ai grijă, de
O ZI NORMALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385182_a_386511]
-
un râu scânteietor, Susurând un rând de șoapte murmurate de Izvor. Peste crește pui marame de luciri dumnezeiești, Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci caier, tors în stropi, ca un fuior, Ca o revărsare vie, ploaia sfântă șiroind, Din furtună, bucurie tu renaști, ușor vibrând. Alteori plutești în
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CALE-N DAR Autor: Lorena Georgiana Craia Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Până-n luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Și să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască - Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
care dor De singurătăți și dor... 3 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: #Solitude - #Elena #Oleniuc #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Mă retrag într-un exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce scuturi.Mă retrag în cânt de nai,Până-n lunile de mai,Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască -Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.Mă retrag în nod de funii,Până-n luna unei iunii,Să mă-ntrec în salt de ciuturși
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
defel?! Și, apucând-o de după umeri, începu să râdă cu putere. Doar nu fără rost o porecliseră cei din grupul ei încă din școală Flower-Power, mă gândii eu privind-o admirativ. Atitudinea ei optimiza. Chiar mă contaminase. Aproape că mă scuturasem de pielea escuamată cu ocazia momentelor derutante prin care trecusem. Peste cugetările mele începu să se-aștearnă o pocladă veselă. Era elucidarea problemei puse, făcută de Cantemiristă. -Gigel, repetent de două ori într-a patra, știa că femeia a fost
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
murdare,murdare de tristețedeparte de lumemă întorc printre rândurisă cânt, să plâng... II. VIS RĂTĂCIT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2354 din 11 iunie 2017. VIS RĂTĂCIT copacii trec pe stradă la amiază, la paradă soarele își scutură pletele este atât de cald în mine, în timp și în jur rătăcesc aiurea simt parfumul crud al unui vis căzut sau frânt mult prea curând în treacăt ating clipa se topea în răsuflarea obosită a unui cuvânt nerostit niciodată
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
sau haihui tăcerea se așează iar și iar peste clipele ce curg pe drum uneori animă ceva ce astăzi nu înțeleg mă retrag în propria tăcere las fruntea ... Citește mai mult VIS RĂTĂCITcopacii trec pe stradăla amiază, la paradăsoarele își scutură pleteleeste atât de caldîn mine, în timp și în jurrătăcesc aiureasimt parfumul crudal unui viscăzut sau frântmult prea curândîn treacăt ating clipase topeaîn răsuflarea obosităa unui cuvânt nerostitniciodată găsitprivesc norii cum zboarăîn cercuri sau haihuităcerea se așeazăiar și iarpeste clipele
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins între stelele ce plângeau agonic într-o dimineață, o
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
așezat pe o piatră tocită în jur alte pietre deasupra pământ și am tăcut ... Citește mai mult ULTIMUL ȚIPĂTîmi era fricăîngrozitor de fricădurerea îmi izbeafruntea obosită de gânduriși am țipatîntr-o noapteîn tăcerea cuvintelor nerostitenimeni nu a auzitpereții vieții s-au scuturat, de durereiar vântul urla aiurea prin ungheredincolo,orașul era liniștit, prea liniștitnu avea ce să audăsau nu a vrut să audăultimul țipăt...privirea s-a stinsîntre stelele ce plângeau agonicîntr-o dimineață,o ultimă dimineațăîn parcul însângeratde anii ce s-au
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
tăcereplâng de durereaunui vis înăbușit... XIV. PAȘI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei mereu osteniți și grei petale în jur se scuturau covor de frunze tot făceau mi-e dor de adierea unui cuvânt nespus știu, o literă a mai rămas de pus uite sus, acolo sus atâtea aș fi vrut să mai fi spus dar am plecat departe, în apus m-
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea, C-adesea brațul Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi, Când m-a lovit pe suflet vreun cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi, Mi-ai așezat genunchii la pământ... Și când durerea singură am înfruntat, Plângând la ceas de noapte prin spitale, Tu, singur, ai venit și m-ai vegheat, Și-alături, în genunchi, mi-ai dat
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă. Se-ntoarce
TABLOU DE SEPTEMBRIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384357_a_385686]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ACOPERĂ-MĂ TOAMNĂ CU BUCURIA TA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Invață-mă toamnă să mă bucur Atunci când îți plânge ploaia peste mine, De frunza veche să mă scutur, Dă-mi gândul tău să-mi fie bine. Mă uit la tine și inima-mi vorbește Să nu las frigul deznădejdei să-mi pătrundă, Ea vrea să cred in primăvara viitoare, nebunește, Chiar dacă tu incărunțești a mea oglindă. Oprește-mi
ACOPERĂ-MĂ TOAMNĂ CU BUCURIA TA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384399_a_385728]
-
mare o fi mic, Carul mic o fi nimic? Stelele din ochii tăi Se despart în două vai: Una duce la amiaz, Luminând ochiul meu treaz, Una-și face drum spre Nord, Dând lucirea pentr-un ort. Carul mare-i scuturat Peste noi și pește pat. Și rămân cu ochi străin - Toate pleacă, toate vin, Numai carul meu cu boi Nu-și ia drumul înapoi, Înapoi cu tot cu tine! Calcă-ntruna peste mine Și mă-ntreb cum carul mare Carul mic totuna
CONSTELAŢII CARE MOR – IULIEI HAŞDEU de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384396_a_385725]
-
presus decât ele ? Când ticăitul ceasului vechi, îmi aduce aminte că sunt pe pământ, îmi fac mustrare în gând că nu am putere să închid cugetul trist asupra nemilosului timp. -Lasă timpul și uite-te la crinii imperiali cum își scutură petalele de parfum, trezind ființele la bucurie! -Mă uit și vreau să -mi arunc amintirile în colțul nevăzut al poveștii, dar fără voie îmi apar lacrimi, or fi de la polen ? -Vezi bine, că da ! -Mă întristez când mă gândesc la
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MUZĂ REA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Am scuturat livezile cu meri Iar zâmbete zburau spre nicăieri Sau poate doar dansau nevinovate În țara cu păcatele uitate Alunecând spre azi doritul ieri. * Căci mă dureau tăcerile din noi Săruturi ce plângeau desculțe-n ploi Îmbrățișări ce s-au pierdut
MUZĂ REA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384440_a_385769]
-
în noapte Când sânii rotujeau a mere coapte Iar dorurile se-mpărțeau la doi. Când se curba lumina dupa mine Iar palma ta mai alunga un nor Când adâncea întinder'le feline Ca visele să se ridice-n zbor. * Am scuturat și cerul de oftat Ce-n lipsa ta atât s-a adunat Căci agățat de dulcele cuvânt Nu mi-ai găsit un loc aicea pe pământ Și lângă stele sus m-ai așezat. * Acum mă cauți printre fulgi de nea
MUZĂ REA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384440_a_385769]