KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

cu portjartiere albastre, În timp ce-și atingea sfârcurile cu unghiile ei lungi și roșii. „Potoliți-vă!“ le-a certat compozitorul. „Îmi cer mii de scuze, fetele sunt amețite rău și au uitat de bunele maniere. Vă rog să le scuzați“, a spus el cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia atunci am sesizat mirosul emanat de trupurile celor două femei care inunda Întreaga cameră. M-am Întors În camera de oficiu și am izbucnit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
făcea să-mi pierd autocontrolul. Mi-am adunat stropul de energie rămas pentru a-i cere femeii să-și Întrerupă puțin povestea și am căutat o scuză ca să părăsesc Încăperea. Camera era dotată și cu telefon, și cu toaletă. — Mă scuzați, aș putea să merg sa-mi iau niște țigări de la recepție și să fumez, ca să mă destind puțin? Asta a fost singura scuză care mi-a venit În minte. — Vă rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
eforturi deosebite cu această femeie. Noriko era exact așa cum o descrisese bărbatul. Era o fată comună, destul de frumoasă, În jur de douăzeci și cinci, treizeci de ani, cu ochii un pic ridați, cu pielea moale. Auzind-o pe Keiko Kataoka cerându-și scuze și invitând-o să se simtă ca la ea acasă, Noriko se scuză la rândul ei pentru deranj, cu o atitudine puțin crispată. Purta un costum elegant, de firmă. — El mai are puțin de lucru cu niște documente, ce ziceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
o fată comună, destul de frumoasă, În jur de douăzeci și cinci, treizeci de ani, cu ochii un pic ridați, cu pielea moale. Auzind-o pe Keiko Kataoka cerându-și scuze și invitând-o să se simtă ca la ea acasă, Noriko se scuză la rândul ei pentru deranj, cu o atitudine puțin crispată. Purta un costum elegant, de firmă. — El mai are puțin de lucru cu niște documente, ce ziceți să stăm puțin de vorbă, ca Între femei? — Iartă-mă, Noriko, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
ei pentru deranj, cu o atitudine puțin crispată. Purta un costum elegant, de firmă. — El mai are puțin de lucru cu niște documente, ce ziceți să stăm puțin de vorbă, ca Între femei? — Iartă-mă, Noriko, te rog să mă scuzi câteva minute, Îi spuse bărbatul, privindu-le pe cele două fete frumoase, În timp ce se așezau una lângă alta pe canapeaua din piele bej. E o fată Într-adevăr drăguță, se gândi Keiko Kataoka. — Mi s-a spus că lucrați În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
acestei prăzi prețioase. Trebuia mai degrabă să aibă răbdare, așa cum lupul pândește pe ascuns o turmă de oi păscând liniștită pe pășune, pentru a se repezi asupra ei În ultima clipă. Indiciile nu se lăsau descoperite așa ușor, desigur. — Mă scuzați, eu nu beau deloc alcool, dar de data aceasta o să beau puțin, pentru a vă ține companie. Dacă nu este o băutură de calitate, mă ia imediat durerea de cap. Da? Eu pot să beau orice, după pofta inimii. Știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
se află o stațiune de vacanță numită Saint-Jean-Cap-Ferrat. Și acolo se află un hotel construit pe de-a-ntregul din marmură albă, cu numai vreo treizeci de camere. Și acolo... Vagabondul, care ascultase cu atenție conversația lor, o Întrerupse brusc: — Keiko, scuză-mă că te Întrerup. Hei, Noriko, nu spuneai tu că ai vrea să Încerci orice droguri, numai să te facă să te simți bine? Ei bine, am adus cu mine ceva de la Londra, săptămâna trecută. Vrei să Încerci? Auzindu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
rostogoliseră cuburile de gheață și culoarea Îi pieri din obraji. Rămase surprinsă de răceala care se citea pe fața lui Keiko Kataoka și Încercă să-i ceară iertare, Însă parcă avea limba legată. Nu reușea să scoată nici un cuvânt. — Ah, scuzați-mă! Ce să fac? Ce-aș putea face? În momentul În care lacrimile Începură să i se prelingă din colțurile ochilor, Keiko Kataoka Îi arse cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de rușinea de acum. — Noriko? Îți dai seama ce-ai făcut? Ai udat documentele acestea foarte importante și ai Împrăștiat cuburile de gheață pe podeaua camerei de hotel. — Îmi cer scuze. O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
roșu-sângeriu din mătase, cum alinta cu mâinile și cu buzele penisul În erecție al bărbatului așezat În pielea goală pe canapea. Noriko scoase un țipăt scurt și Își acoperi fața cu amândouă mâinile. Keiko Kataoka se apropie de ea. — Noriko, scuză-mă. Nu am de gând să-ți fur iubitul, Însă nu mă pot abține. Și eu Îl iubesc. E atât de atrăgător, nu ți se pare? Noriko Își dezlipi mâinile de pe față, o privi drept În ochi pe Keiko Kataoka

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
aprobând Între două Înghițituri de Heineken. „Cine ești tu?“ m-am adresat mie Însumi. Nu am primit nici un răspuns. Keiko Kataoka povestea În continuare. — Se pare că v-am obosit destul de tare cu povestea mea lungă. Vă rog să mă scuzați. Însă nu am altă soluție decât să vă cer să mă ascultați În continuare. O să-mi continui povestea, așa că vă rog să mă ascultați până la capăt și să mă judecați prin prisma ei. După ce Îmi voi sfârși povestea, mai vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
care până atunci și-o risipise În relații cu bărbați și femei care nu erau În stare să-i facă față, dar nu conștientizase asta. Ah! Reiko, de câte ori vorbesc despre ea mă năpădesc sentimente confuze!... Dar vă rog să mă scuzați. Tocmai vă povesteam despre Mie. Drama ei a Început odată cu apariția unui nou tip de ecstasy, cunoscut sub numele de musca-țețe. În cele din urmă, ecstasy devenise un drog la fel de important ca și heroina, cocaina, LSD-ul sau marijuana, cu toate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de a scrie o carte despre viața vagabonzilor. Ce Însemna asta oare? Va să zică nu ajunsese un cerșetor din cauză că se ruinase? Timpul se scurgea Într-un mod straniu. De Îndată ce eu tăcusem, Gan Începuse să se joace pe calculator cuvinte Încrucișate. — Mă scuzați. De fapt Keiko Kataoka m-a rugat să vă Întreb despre Yazaki și Reiko. Ce relație există Între ei doi? Dar Înainte de asta aș vrea să vă mai pun o Întrebare despre Yazaki... am spus eu, ștergându-mi sudoarea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Împreună, pentru noi dispărea orice limită. Ei bine, a doua zi nu trebuia să ia nici un avion și nici nu avea de lucru, iar cocaina pe care și-o procurase... La auzul cuvântului cocaină, am privit Îngrijorat În jur. — Ah, scuzați-mă! Și Maestrul mi-a atras de-atâtea ori atenția să fiu prudentă când folosesc acest cuvânt. Oricând se poate găsi un barman care Înțelege japoneza și nici nu-i exclus să se afle vreun polițist prin preajmă... Dar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Hell’s Angels, toți sunt plictisitori. Chiar dacă lucrurile nu merg cum trebuie, nimeni nu se plânge. Motivul pentru care rămân În orașul acesta este că-l aștept pe Maestru să apară Într-o bună zi să mă strige... Reiko!... Dar scuzați-mă! Am uitat complet că vă povesteam despre acea seară. Am consumat ore În șir cantitatea imensă de cocaină pe care o aveam la noi... nu-mi dau seama ce cantitate am luat. Eu nu-l Întrebam pe Maestru de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

de parcă s-ar fi declanșat un buton în capul ei. — Și acum aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo două luni, poate chiar un pic mai mult, am primit un plic în care erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fie o internare scurtă. — Așa să faci, zise ea arborând un ton de directoare de școală. O zi la clinica lui Kindermann costă o sută de mărci. Am scos un fluierat: — O sumă considerabilă. — Ei, și acum trebuie să mă scuzi, Herr Gunther, zise ea. Trebuie să mă pregătesc pentru o ședință. Am băgat banii în buzunar și apoi ne-am strâns mâinile, după care am luat dosarul pe care mi-l dăduse și m-am îndreptat către ușă. Am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
un cetățean obișnuit. Și fără să avem vreun indiciu de criminalitate, și fără vreun motiv evident, nu ne putem baza pe informatori să ne ajute să îi dăm de urmă. Kriminalassistent Becker, detașat de la Departamentul VB3 - Moravuri - clătină din cap: — Scuzați-mă, domnule, asta nu e chiar adevărat. Lucrând în branșă, printre delincvenți sexuali, vă asigur că sunt câțiva informatori. Poponari și păpușei, e drept, dar din când în când mai vin cu câte ceva. — Cum să nu, bombăni Deubel. — Bine, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ocupe de nevoile unui bărbat. Am dat din cap, dar mă gândeam la Kürten, la felul în care cazul lui o contrazicea. Am decis să nu pomenesc de asta. — Cum ziceam, e doar o încercare. Evona se ridică și se scuză pentru un moment. Când se întoarse, era însoțită de fata al cărei spate lung fusesem obligat să-l admir. Acum era îmbrăcată cu o rochie și părea că îmbrăcată era mai neliniștită decât când fusese dezbrăcată. — Ea este Helene, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
un judecător de caractere rapid și destul de exact, iar cinci minute de conversație cu Lange au fost de ajuns pentru a mă convinge că nu mă înșelasem asupra lui. Omul era un poponar care nu făcea doi bani. M-am scuzat și am mers la toaleta pe care o văzusem dincolo de garderobă. Mă hotărâsem deja să revin în casa lui Weisthor după ședința de spiritism ca să văd dacă celelalte camere erau mai interesante decât cea în care ne aflam noi. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
parter, au stat doar în hol și au discutat. N-am auzit decât pe jumătate ceea ce-și spuneau, dar esențialul părea să fie că Reinhard Lange ajungea la capătul utilității sale. Kindermann făcu o încercare slabă de a se scuza pentru iubitul său, dar inima lui nu părea să participe la asta. Mirosul din toaletă era o scenă greu de suportat, dar ceea ce se întâmplă în continuare fu chiar mai dezgustător. Nu puteam să văd exact ceea ce avea loc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378

neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

gogoșari acolo? îl întrerupse din nou directorul UNIVAX-ului. — Da, anul acesta s-au pus gogoșari, e un satelit foarte productiv, răspunse Felix S 23. Drept să spun, stăteam în cumpănă: să mă duc? să nu mă duc? Îmi cer scuze un moment de la tovarășa Smaranda, trec alături și întreb calculatorul de serviciu: să mă duc? să nu mă duc? „Du-te, mă, nu fi prost, nu rata, îmi spune calculatorul. M-aș duce eu, dar sunt sub formă de dulap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
nu se închid bine? E un curent pe nava asta... — Tovarășe Stejeran! făcu Felix S 23 - ce vorbesc eu acilea?! Treci să mături sau vrei să mătur eu?! — Iaca, trec, răspunse robotul TESA, dezlipindu-se de hublou. Vă rog să mă scuzați, dar n-am văzut niciodată Pământul de la o asemenea depărtare. — Mare brânză! zise Felix S 23. Păi dacă am sta să ne uităm la fiecare planetă pe care-o depășim, când am mai munci? — Aveți dreptate, tovarășe comandant, răspunse Stejeran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
ție să te programezi singur, ai?! se înfurie Felix S 23. Și pe curentul cui? Ce vrei să demonstrezi cu asta? Că noi, care nu ne programăm singuri și suntem disciplinați, suntem mai proști? Asta vrei? — Vă rog să mă scuzați, tovarășe comandant, se bâlbâi Stejeran 1. N-am știut că nu e voie. Dacă vreți, pot să-mi scot cartela cu „a pâlpâi”. Ia dă-o-ncoace! porunci Felix S 23. Stejeran 1 se puse în priză, își apăsă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]