112,413 matches
-
mai important film din întreaga producție cinematografică română din perioada socialismului". A doua posibilitate de apropiere între cele două curente este aceea a analizei posibilelor influențe directe ale neorealismului italian asupra producției cinematografice românești din deceniile cinci și șase ale secolului trecut. Autorul prezintă în primul rând, prin date concrete și, din nou, în urma unei documentari laborioase, distribuirea în rețeaua națională a filmelor neorealiste. De pildă, între 1943-1944, cănd colaborarea între cele două cinematografii era foarte strânsă, Luciano Mallozzi constată că
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
apărută la Brăila în 1840, an după care începe să se discute și la noi tot mai frecvent despre plagiat. O dată cu răspândirea tiparului și mai buna circulație a cărților a făcut ca scrisul să asigure, în a doua jumătate a secolului XIX, o anume notorietate. Înainte de a deveni obligatorie, semnarea textelor era un motiv de mândrie. Ceea ce nu înseamnă că scriitorii pașoptiși nu mai făceau - uneori cu bună știință - confuzie între original și traducere. În cartea sa* , Leon Volovici amintește de
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
atâtea poezii înrudite între ele. Dar o asemenea imitațiune și emulațiune are o limită." Și acea limită este una textuală, arată acest Grigori N. Lazu care știe la 1893 cum e cu literatura mai bine decât Marian Popa aproape un secol mai târziu. Acesta din urmă, deși încă nu-l citise în 1979 pe Borges, intrat pe piața literară românească abia odată cu numărul special din Secolul 20, nr. 5-6/1982, preia ideea alegoriei lui Pierre Menard via Robbe Grillet. Mimând o
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
care știe la 1893 cum e cu literatura mai bine decât Marian Popa aproape un secol mai târziu. Acesta din urmă, deși încă nu-l citise în 1979 pe Borges, intrat pe piața literară românească abia odată cu numărul special din Secolul 20, nr. 5-6/1982, preia ideea alegoriei lui Pierre Menard via Robbe Grillet. Mimând o perspectivă teoretică pentru o mai bună legitimitate a discursului său, iată ce scrie criticul în respingerea acuzației de plagiat adusă lui Eugen Barbu: "Un asemenea
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
de conjunctură și expresia lipsei de personalitate. In decursul istoriei moderne România a beneficiat de personalități care aveau anvergura unor oameni de stat; numai așa se explică modernizarea rapidă a unei țări care a fost smulsă timp de mai multe secole spațiului de civilizație căruia îi aparținea prin vocație și tradiție: o țară dominată de moravuri și stil de viață oriental a evoluat într-un ritm neașteptat de accelerat în sensul Europei. Autorii unirii de la 1859 au dat dovadă de capacitate
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
drept cuvânt Vladimir Bukovski în cartea Judecată la Moscova conchide în ceea ce privește țara noastră: "singura schimbare a constat în succedarea comunistului Iliescu comunistului Ceaușescu". In loc să acționeze în convergență cu forțele democratice revenite pe scena politică după aproape jumătate de secol de stăpânire bolșevică, cu societatea civilă în curs de formare (un acord putea fi ușor realizat în euforia care a cuprins țara după căderea lui Ceaușescu dacă din partea "emanației" ar fi existat voința), Ion Iliescu a lovit, utilizând din plin
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
literare, dar, imediat după instalarea deplină a comuniștilor la putere, au fost scoase din circulație, iar asupra lor s-a așezat o lespede de uitare. Majoritatea au fost republicate după mai bine de patruzeci de ani, în ultimul deceniu al secolului trecut, cînd numele autorilor deveniseră aproape uitate, iar interesul general pentru lectura cărților de ficțiune scăzuse dramatic. În aceste circumstanțe, apariția pe piață a unor romane cu titluri cvasi-siropoase precum Frunzele nu mai sunt aceleași sau Zilele nu se întorc
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
și cu o sală care face anevoie priză cu scena, în cazul unor spectacole de o factură delicat poetică, precum a celor de dans. Repertoriul companiei a fost variat, cuprinzând lucrări ale unor coregrafi reprezentativi pentru câteva dintre direcțiile dansului secolului XX, cu prelungiri și în secolul XXI, cât și piese ale directorului și principalului coregraf al baletului vienez, Renato Zanella. Istoriei dansului clasic și neoclasic i-au aparținut lucrările lui George Balanchine, pe muzică de Piotr Ilici Ceaikovski: Temă cu
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
anevoie priză cu scena, în cazul unor spectacole de o factură delicat poetică, precum a celor de dans. Repertoriul companiei a fost variat, cuprinzând lucrări ale unor coregrafi reprezentativi pentru câteva dintre direcțiile dansului secolului XX, cu prelungiri și în secolul XXI, cât și piese ale directorului și principalului coregraf al baletului vienez, Renato Zanella. Istoriei dansului clasic și neoclasic i-au aparținut lucrările lui George Balanchine, pe muzică de Piotr Ilici Ceaikovski: Temă cu variațiuni și un Pas de deux
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
Ada Brumaru În stil neorenaissance, Palatul Operei a fost construit după planurile arhitectului Ybl Miklós care a lăsat o amprentă decisivă și asupra altor imobile din cetatea Pesta. Aspectul ei este unitar, ordonat, solid, solemn. Opera o reprezintă în istoria secolelor 19 și 20. Inaugurată în 1884 și restaurată peste 100 de ani, în luxul care îmbracă patina timpului, opera are aspectul vechilor palate italiene. Forma specifică a auditoriumului, potcoava cu mai multe etaje de loji, cu balcoane și foaiere, cu
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
auzit recent purced - fiecare în felul ei- din impulsul aceleiași foarte omenești tensiuni: frivolitate - austeritate. Tannhäuser este ficțiune romantică inspirată lui Wagner de un atestat istoric: existența unui concurs de poezie cavalerească în Thuringia, la castelul din Wartburg, la începutul secolului 13. Existența minnesängerului Tannhäuser și urma lui în manuscrise: printre ele un imn către Venus și un cântec despre penitență. Spectacolul este tradițional, în montarea de acum câteva bune decenii. Don Giovanni, încă o versiune a mitului "Don Juan", reprezentat
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
Monica Joita La zece ani de la moartea marelui dramaturg de origine română, Editura Gallimard a tipărit ediția franceză a cărții lui Marie-France Ionesco, Portrait de l'écrivain dans le sičcle. Eugčne Ionesco 1909-1994. Ediția românească a cărții, Portretul scriitorului în secol. Eugčne Ionesco 1909-1994, a apărut anul trecut la Editura Humanitas în traducerea Monei Țepeneag, beneficiind de o ilustrare fotografică mult mai bogată decît ediția franceză. Astfel, având acum în față ambele ediții, putem să deslușim mai bine intențiile autoarei și
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
de la Humanitas, lansată la Institutul Francez din București. Studiul în două episoade Ionesciada, apărut în numerele din aprilie și mai 2003 ale revistei "22" sub semnătura lui Mircea Iorgulescu, propune însă o lectură aplicată și competentă a Portretului scriitorului în secol, considerat drept un exercițiu de "critică prin călăuzire" prin biografia și opera ionesciană: "așa cum s-a ferit să adopte postura de fiică, așa cum a evitat să intre în rolul de avocat, deși avea de răspuns unor rechizitorii de procuror, Marie-France
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
dar mai ales pe truditorul asupra Filocaliei, a operei lui Dionisie Areopagitul sau cea a Sfântului Ioan al Crucii ("Printre cărțile care m-au influențat cel mai tare, care mi-au vorbit despre lumină, se numără cele ale bizantinilor din secolele XII, XIII și XIV, isihaștii, precum și Biserica rusă a lui Arseniev"). Capitolul Les Ťlivres pharesť, les influences littéraires d'Eugčne Ionesco - poate cel mai surprinzător din Ionesquie -, descriind etapele formării spirituale și intelectuale, afinitățile și selecțiile literare ale viitorului celebru
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
dar și motivație a tragismului aflat în spatele umorului, absurdului sau scepticismului ionescian (care îl apropie nu numai de Cioran, dar și de acel Homo religiosus al lui Mircea Eliade) - mi se pare a fi tușa definitivă a Portretului scriitorului în secol. Această ipoteză legitimează, în viziunea portretistului, abordarea ionesciană a istoriei ca "teatru de proastă factură" și, mai presus de toate, explică semnificația exilului din biografia dramaturgului: "Exilul înseamnă deci a trăi într-o lume fără sens, degradată, desacralizată, căreia Eugčne
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
aceia care și-au amanetat parcursul unui "destin apocrif", deci unei "farse metafizice". în aceste două formulări, Gheorghe Grigurcu sintetizează una dintre cele mai eliptice și mai frumoase definiții ale drogului. În contextul dat, este binevenită intenția celor de la revista Secolul 21, aceea de a prezenta într-o formă elaborată problematica consumului de droguri. Demersul este bogat în perspective. Primele articole se leagă mai mult de latura tehnică: sunt date diferite definiții ale toxicomaniei (farmacodependenței), așa cum au fost elaborate în repetate
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
Pavel Șușară Unul dintre cei mai viguroși artiști români din acest secol și unul dintre sculptorii cei mai importanți din întreaga istorie românească a genului, și nici o exagerare nu se ascunde în această afirmație atît de tranșantă, aproape absent, în ultimii douăzeci de ani, din orizontul culturii noastre, ar fi împlinit, în
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să găsești repede și ceea ce nu cauți. Pentru specialiști conservarea unei tradiții nu are conotații mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc și a receptării lui critice pe teren național", cum se afirmă în
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
de familie, devenit în timpul comunismului un imobil comunitar. Amintirile acestei doamne din perioada comunistă erau încă foarte vii și datorită poveștilor ei, mi-a fost foarte ușor să-mi imaginez ce putea să fie un asemenea loc, o jumătate de secol înainte.... O altă sursă de inspirație a fost catalogul expoziției pariziene a pictorului rus, Kabakov, intitulat " În bucătăria comună", unde el prezintă în special o serie de obiecte legate de viața cotidiană în bucătărie și micile bilețele pe care locatarii
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
unui pustnic, a unui er(e)mit, așadar un loc de retragere, de recluziune. Ulterior, termenul a ajuns să denumească un mic palat izolat sau un pavilion retras din incinta unui parc sau a unui palat. După moda apuseană a secolului al XVIII-lea, au fost construite și pentru țarii Rusiei asemenea ermitaje în care slugile, aflate la parter, își serveau stăpânii și oaspeții acestora, de la etaj, cu ajutorul unor mecanisme asemănătoare lifturilor, fără a-i mai inoportuna astfel cu prezența lor
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
fine, Noul Ermitaj, cea mai târzie clădire, construită de Vasili Stasov și Nikolai Efimov între 1839 și 1850, pentru a găzdui expozițiile Ermitajului Imperial, deschis spre vizitare din 1852. Galeria imperială începuse să capete trăsături de muzeu încă de la începutul secolului al XIX-lea. Vizitarea acesteia necesita însă un bilet special și ținută obligatorie: civilii, numai persoane demne de această înaltă cinste, trebuiau să poarte frac, iar militarii, uniformă. Orice vizitator, după prezentarea biletului de acces, era însoțit obligatoriu de un
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
excepțional, și permise permanente, de genul celui obținut în 1832 de poetul Vasili Jukovski pentru prietenul său A. S. Pușkin. Dincolo de celebre pânze, sculpturi, colecții, Ermitajul închide în zidurile sale, precum un chihlimbar, istoria Rusiei pe o perioadă de aproape trei secole: budoare, sala tronului, saloane, săli de bal ce încă par să păstreze foșnetul rochiilor ample, parfumul buchetelor ornamentale, clinchetul veselei și al paharelor ciocnite, acordurile valsurilor somptuoase. Într-un colț de geam, spre Neva, se pot încă vedea câteva slove
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
întîlnește cu realitatea derizorie a cartelei de metrou, fotografia cu placa de zinc, folia de celofan îmbracă, mai mult pentru a o deconspira, nuditatea unor personaje coborîte direct din Pop Art-ul american al anilor șaizeci, din lumea prerafaelită a secolului trecut sau din Art Nouveau-ul începutului de secol XX. După cum imaginea obsesivă a ochiului se conjugă cu topografia astrală și cu desenul bizar al geografiei zodiacale. In acest halucinant inventar de forme, de stiluri, de materiale și de tehnici, atît
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
fotografia cu placa de zinc, folia de celofan îmbracă, mai mult pentru a o deconspira, nuditatea unor personaje coborîte direct din Pop Art-ul american al anilor șaizeci, din lumea prerafaelită a secolului trecut sau din Art Nouveau-ul începutului de secol XX. După cum imaginea obsesivă a ochiului se conjugă cu topografia astrală și cu desenul bizar al geografiei zodiacale. In acest halucinant inventar de forme, de stiluri, de materiale și de tehnici, atît de puternic diversificat prin natura nemijlocită a părților
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]