1,533 matches
-
disputat, au fost înregistrate 180.850 persoane de „etnie secuiască”. Statisticianul Varga E. Árpád arată că: În 1935 academicianul Gheorghe Popa-Lisseanu estima numărul secuilor la 500.000, contestând totodată aserțiunile relative la "puritatea lor etnică". Unii autori estimează că grupul secuilor, ca parte a maghiarimii din România, ar fi de cca 500.000, iar alții între 600.000 și 700.000 de persoane. Cu toate acestea, la ultimele recensăminte s-au declarat secui 831 persoane în 1992, respectiv 532 persoane în
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
puritatea lor etnică". Unii autori estimează că grupul secuilor, ca parte a maghiarimii din România, ar fi de cca 500.000, iar alții între 600.000 și 700.000 de persoane. Cu toate acestea, la ultimele recensăminte s-au declarat secui 831 persoane în 1992, respectiv 532 persoane în 2002. Posibilitatea de a se declara secui a fost oferită și la recensământul din 2011. Maghiarii din satele din jurul municipiului Brașov se definesc drept ceangăi, nu secui. Secuii din județul Brașov sunt
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ar fi de cca 500.000, iar alții între 600.000 și 700.000 de persoane. Cu toate acestea, la ultimele recensăminte s-au declarat secui 831 persoane în 1992, respectiv 532 persoane în 2002. Posibilitatea de a se declara secui a fost oferită și la recensământul din 2011. Maghiarii din satele din jurul municipiului Brașov se definesc drept ceangăi, nu secui. Secuii din județul Brașov sunt cei din comunele care până la desființarea județelor interbelice au făcut parte din județele Odorhei și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ultimele recensăminte s-au declarat secui 831 persoane în 1992, respectiv 532 persoane în 2002. Posibilitatea de a se declara secui a fost oferită și la recensământul din 2011. Maghiarii din satele din jurul municipiului Brașov se definesc drept ceangăi, nu secui. Secuii din județul Brașov sunt cei din comunele care până la desființarea județelor interbelice au făcut parte din județele Odorhei și Târnava Mare: Cața, Jimbor, Racoș, Ormeniș. În perioada interbelică, Petre Rimneantu, adept al eugeniei, folosind diferite măsurători antropometrice și date
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
recensăminte s-au declarat secui 831 persoane în 1992, respectiv 532 persoane în 2002. Posibilitatea de a se declara secui a fost oferită și la recensământul din 2011. Maghiarii din satele din jurul municipiului Brașov se definesc drept ceangăi, nu secui. Secuii din județul Brașov sunt cei din comunele care până la desființarea județelor interbelice au făcut parte din județele Odorhei și Târnava Mare: Cața, Jimbor, Racoș, Ormeniș. În perioada interbelică, Petre Rimneantu, adept al eugeniei, folosind diferite măsurători antropometrice și date despre
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
până la desființarea județelor interbelice au făcut parte din județele Odorhei și Târnava Mare: Cața, Jimbor, Racoș, Ormeniș. În perioada interbelică, Petre Rimneantu, adept al eugeniei, folosind diferite măsurători antropometrice și date despre aglutinarea sângelui, a încercat să dovedească „științific“ că secuii sunt, de fapt, români autentici. În cadrul politicii de asimilare duse de autoritățile centrale din București, au fost propuse diferite metode, dominantă fiind promovarea de acțiuni culturale, promovată de Partidul Național Liberal și de ministrul instrucțiunii C. Angelescu. Sabin Manuilă, rectorul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
pronunțat împotriva ofensivei culturale (de educare a maselor) din zona secuiască (propusă de Ministerul Instrucțiunii Publice în 1927), sugerând (în memoriul redactat la 19 noiembrie 1935, adresat ministrului educației) că: Singura comună cu majoritate românească din centrul ariei locuite de secui este Voșlăbeni, Harghita, care a fost colonizată la începutul secolului al XVIII-lea de contele Lázár cu douăzeci de familii românești din Moldova. Orașul minier Bălan, are de asemenea o majoritate românească, după ce a cunoscut o dezvoltare industrială la mijlocul secolului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
români colonizați în 1763, și-a pierdut naționalitatea în urma maghiarizării lingvistice a locuitorilor în secolele XIX și XX. Astăzi, puțini dintre ei mai sunt ortodocși sau greco-catolici, majoritatea îmbrățișând romano-catolicismul. La marginea nordică, vestică și sudică a ariei locuite de secui se află mai multe localități cu majorități românești. Sub aspectul toponimiei, numele orașului Vlăhița a fost menționat în documente în anul 1406 sub numele de "villa olachalis" ("Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fost menționat în documente în anul 1406 sub numele de "villa olachalis" ("Oláhfalu, oláh =valah"). Localitatea s-a numit în maghiară până în 1899 "Oláhfalu", după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești propriu zise mai există secui în localități răzlețe pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud (Cireșoaia=Magyardécse) și Cluj (Cămărașul de Pustă=Pusztakamarás). O comunitate arhaică de maghiarofoni, asociați uneori cu secuii, supravietuiește până în prezent la Săcădate (Oltszakadát) în imediata apropiere a orașului Avrig, astăzi parte administrativă a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
după care i-a fost schimbată denumirea în "Szentegyházasfalu". În afara scaunelor secuiești propriu zise mai există secui în localități răzlețe pe teritoriul județelor Bistrița-Năsăud (Cireșoaia=Magyardécse) și Cluj (Cămărașul de Pustă=Pusztakamarás). O comunitate arhaică de maghiarofoni, asociați uneori cu secuii, supravietuiește până în prezent la Săcădate (Oltszakadát) în imediata apropiere a orașului Avrig, astăzi parte administrativă a județului Sibiu, dar istoric parte a Țării Făgărașului. În Evul Mediu timpuriu, această populație ar fi refuzat -potrivit istoricilor- sa părăsească așezarea care a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de circa 200 de persoane. Potrivit unei alte teorii, maghiarofonii din Săcădate ar fi resturi tribale pecenege maghiarizate; prezența acestei etnii turcice a fost bine documentată în Avrig și împrejurimi. Până în 1940/41 au existat în Bucovina câteva mii de secui, refugiați din cauza prigoanei austriece din 1764 (așa-numitul Masacru de la Siculeni) pe teritoriul de astăzi al județului Suceava, în câteva sate (Țibeni, Măneuți, Dornești, Iacobești și Vornicenii Mari), la câțiva km nord și sud de Rădăuți. Autoritățile Ungariei au recolonizat
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
austriece din 1764 (așa-numitul Masacru de la Siculeni) pe teritoriul de astăzi al județului Suceava, în câteva sate (Țibeni, Măneuți, Dornești, Iacobești și Vornicenii Mari), la câțiva km nord și sud de Rădăuți. Autoritățile Ungariei au recolonizat după 1940 acești secui bucovineni în provincia Voivodina din Serbia, apoi în Ungaria propriu-zisă, în sate evacuate de șvabi, unde continuă să se autoconsidere secui. Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Iacobești și Vornicenii Mari), la câțiva km nord și sud de Rădăuți. Autoritățile Ungariei au recolonizat după 1940 acești secui bucovineni în provincia Voivodina din Serbia, apoi în Ungaria propriu-zisă, în sate evacuate de șvabi, unde continuă să se autoconsidere secui. Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului, diverși cercetători i-au considerat pe
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
și Vornicenii Mari), la câțiva km nord și sud de Rădăuți. Autoritățile Ungariei au recolonizat după 1940 acești secui bucovineni în provincia Voivodina din Serbia, apoi în Ungaria propriu-zisă, în sate evacuate de șvabi, unde continuă să se autoconsidere secui. Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului, diverși cercetători i-au considerat pe secui
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
din Serbia, apoi în Ungaria propriu-zisă, în sate evacuate de șvabi, unde continuă să se autoconsidere secui. Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului, diverși cercetători i-au considerat pe secui ca descinzând, pe rând, din maghiari, sciți, huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino-balkarii din Caucaz. De altfel, o
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului, diverși cercetători i-au considerat pe secui ca descinzând, pe rând, din maghiari, sciți, huni, gepizi, avari, bulgarii de pe Volga, onoguri, kavari sau din kabardino-balkarii din Caucaz. De altfel, o ramură a turcilor horezmieni (din Horezm sau "Hwarizm"; populație cu substrat iranic), numită în maghiară "káliz" și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
s-a crezut că era o populație fino-ugrică mordvină (numită și "bercelek"), dar mai recent experții consideră că era un grup al populației alane (populație scito-sarmată, vorbitoare de dialect iranic). "Barsilii" care au ajuns în Transilvania au fost asimilați de secuii din zona Sovatei. În secolul al VIII-lea, cronicarul armean Moise Chorenați (Movses Khorenatsi/Moses of Chorene) scria că barsilii se aflau într-o zonă a Volgăi numită "Bulgaria neagră", unde se refugiaseră din calea hazarilor. Numele de familie "Maksai
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
hazarilor. Numele de familie "Maksai" poate că păstrează amintirea unui grup etnic din Mordovia, vorbitor al limbii fino-ugrice mokșa, din vecinătatea geografică a teritoriului ancestral al ungurilor. Conform istoricului Ioan I. Russu populația românească prezentă pe teritoriul locuit astăzi de secui, ar fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea secuilor și secuizarea românilor”, a academicianului Gheorghe Popa-Lisseanu, în care se susține că românii au fost majoritari în unele părți ale teritoriului locuit
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
mokșa, din vecinătatea geografică a teritoriului ancestral al ungurilor. Conform istoricului Ioan I. Russu populația românească prezentă pe teritoriul locuit astăzi de secui, ar fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea secuilor și secuizarea românilor”, a academicianului Gheorghe Popa-Lisseanu, în care se susține că românii au fost majoritari în unele părți ale teritoriului locuit de secui, dar că o mare parte a populatiei românești a fost secuizată. Gheorghe Popa-Lisseanu arată că: Potrivit
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
fi fost asimilată în evul mediu. Acest proces de asimilare este documentat și de lucrarea „Originea secuilor și secuizarea românilor”, a academicianului Gheorghe Popa-Lisseanu, în care se susține că românii au fost majoritari în unele părți ale teritoriului locuit de secui, dar că o mare parte a populatiei românești a fost secuizată. Gheorghe Popa-Lisseanu arată că: Potrivit unui studiu realizat de geneticieni și antropologi din câteva instituții academice din Ungaria, se arată că "„din rezultatele cercetărilor antropologice și genetice a ieșit
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
sau "cikil" din sud-vestul Asiei Centrale. Oșteni din acest trib sunt menționați în izvoare ca auxiliari ai forței militare a kavarilor . 3) din cuvântul "szék" („scaun”), cu sensul de “scaun de organizare judecătorească” și, prin extensie, o unitate administrativ-teritorială specifică secuilor și sașilor în Transilvania. Deși aceasta este considerată a fi cea mai plauzibilă ipoteză, secuii erau denumiți cu variante ale acestui etnonim încă înaintea colonizării în Transilvania a sașilor, care au introdus termenul de "scaun" cu sensul de subdiviziune administrativ-teritorială
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
auxiliari ai forței militare a kavarilor . 3) din cuvântul "szék" („scaun”), cu sensul de “scaun de organizare judecătorească” și, prin extensie, o unitate administrativ-teritorială specifică secuilor și sașilor în Transilvania. Deși aceasta este considerată a fi cea mai plauzibilă ipoteză, secuii erau denumiți cu variante ale acestui etnonim încă înaintea colonizării în Transilvania a sașilor, care au introdus termenul de "scaun" cu sensul de subdiviziune administrativ-teritorială.) 1) Din cuvântul compus "székelu", cu sensul „dincolo de scaun”; cu partea a doua, "-elu" (modern
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
e)li" (existentă și în limba română: "-liu, -lie, -lii"; într-o "adaptare" românească după acest model, ar rezulta "*secliu, seclie, seclii"). 3) Din cuvântul compus "székelő", cu sensul „sedentar”. Această ipoteză ar fi compatibilă cu relatările din , potrivit cărora, secuii se aflau în Câmpia Panonică la venirea ungurilor, ca etnie diferită de a lor, "szék/elő" fiind în acest caz un exonim dat de unguri populației sedentare găsite acolo. Dintre cronicarii arabi și persani care au lăsat informații despre protoungurii
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
dinainte de strămutarea din spațiul nord-pontic în Pannonia, Ibn Rusta a transmis un detaliu poate semnificativ: printre vecinii "majgharilor" se afla și tribul "asghil" zis și "așkil" ori "eskil". Această populație era un trib protobulgar (implicit "ogur" sau "onogundur"). 1) "Székely/secui" ca derivare și totodată amintire - pe filieră prototurcă - a sciților, al căror endonim și etnonim principal este saka. 2) Legătura dintre tema numelui cu străvechiul termen PIE "*sek-, *so-" „a tăia” (din care sînt derivate, între altele, lat. "secare" „a
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ca atare de membrii grupului. Acesta era „conducătorul neamului” (ung. hadnagy "locotenent" sau szálláskapitány, „căpitan de așezare”; vezi și "hotnog" pe românește ). Dintre cele mai cunoscute „neamuri” secuiești: Halom, Örlec, Jenő, Meggyes, Adorján și Abraham Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]