2,120 matches
-
cuprinzătoare; chiar subtitlul cărții lui J. A. Barnes sugerează, prin utilizarea orientativului: Spre o sociologie a minciunii", intenția și posibilitatea de a include perspectiva particulară a sociologiei (prea puțin urmărită de specialiști) în aceea mai generală oferită de utilizarea metodologiei semiotice (și implicit hermeneutice). Dezvoltarea obiectivelor mai sus menționate ar fi impus fiind totuși vorba de o lucrare cu caracter științific utilizarea unui adecvat stil "academic". În pofida unei atare constrîngeri formale, trebuie să mărturisim că preferința pentru un stil mai puțin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
simte mai mult sau mai puțin responsabil. În ceea ce ne privește, am făcut deja acest lucru pe parcursul exegezei noastre, recunoscînd, printre altele: plăcerea "jocului de idei" transformată în scop în sine, abordarea unor probleme "sacre" cu mijloace "profane", introducerea rigorii semiotice într-un context de multe ori eseistic, raportarea poate prea puțin explicită la atributele valorice ale cărții prezentate etc. În pofida acestor puncte critice, sperăm totuși ca studiul pe care tocmai îl încheiem să reprezinte "ceva" nu atît prin ceea ce el
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care tocmai îl încheiem să reprezinte "ceva" nu atît prin ceea ce el actualmente este, ci prin acel "altceva" în care l-ar putea transforma eventualele dezvoltări ulterioare. O singură sugestie ne îngăduim în acest sens: considerăm că prin combinarea metodologiei semiotice deja conturate cu metoda "monografiei polare", pe care am dezvoltat-o într-un alt context presupunînd punerea "față în față" a ideal-tipului pozitiv (stimulator) și a ideal-tipului negativ (inhibitor) de semioză ("mincinoasă") [Stănciulescu, 1994:170-176] ar permite elaborarea unor strategii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1975. Damaschin, Ioan, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993. Dima, Teodor, Explicație și înțelegere, volumul 2, Editura Graphix, Iași, 1994. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, f.e., București, 1907. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică, București, 1982. Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. Ficeac, Bogdan, Biografia unui sistem totalitar, Postfață la: Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, București, 1996. Florian, Mircea, Recesivitatea ca structură a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1990. Stănciulescu, Traian D., Viață înaintea vieții?, Editura Timpuri / Intercontempress, Deva / București, 1991. Stănciulescu, T. D., Orizonturi metodologice ale stimulării și educării creativității, în: Petru Ioan (coordonator), Logică și educație, Editura Junimea, Iași, 1994. Stănciulescu, Traian D., Miturile creației lecturi semiotice, Editura Performantica, Iași, 1995. Stănciulescu, Traian D., Fundamente ontogenetice ale "limbajului creativ". Limbajul verbal, de la competență la performanță, în: V. Belous, T. D, Stănciulescu, H. Teodorescu, O. Ungureanu, Performantica. Interferențe, sinergii, confluențe, Editura Performantica, Iași, 1996. Stăniloae, Dumitru, Viața și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reușim să distingem prezența adevărului în anumite mesaje. Ținînd cont de faptul că relația între semn și referent are un caracter arbitrar, Eco (1976:7, 58-59) propune ca "definiția unei "teorii a minciunii" să fie considerată un program cuprinzător în cadrul semioticii generale". Avînd în vedere interdependența dintre conceptele de adevăr și minciună, atenția considerabilă pe care Habermas și alți membri ai școlii de la Frankfurt au acordat-o conceptului de adevăr pare disproporționată comparativ cu absența oricărui fel de atenție critică ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1989. Whose keeper? Social science and moral obligation. Berkeley: University of California Press [108]. Wolozin, Harold 1974. Lying and economic dogma. Review of Existential Psychology and Psychiatry 13:196-203 [197]. Woodbury, Hanni 1984. The strategic use of questions in court. Semiotica 48:197-228 [164]. Yerkes, Robert Mearms, și Berry, Charles S. 1909. The association reaction method of mental diagnosis (Tatbestandsdiagnostik). American Journal of Psychology 20:22-37 [191]. Young, Wayland, al Doilea Baron Kennet 1963. The Profumo affair: aspects of conservatism (Penguin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o atare lectură ar fi marcată, de la bun început, de pervertirea sensurilor originare pe care a generat-o transformarea vechii limbi rostite (în care Cuvîntul Domnului a fost revelat) în limbă scrisă. Iată de ce, orice altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a semnificatului, fie a relației de semnificare instituite între elementele structurale ale semnului, subiectul semnificator și referențial. O analiză triadică sintactică, semantică, pragmatică ar putea face, printre altele, obiectul unei mai dezvoltate "semiotici a minciunii". 26 Să ne amintim de întrebarea filosofului grec Eubulide: Cînd spun "Eu mint acum", mint sau nu?" 27 O anumită distincție între eroare (fals) și minciună trebuie realizată. Dacă falsul este raportat prin excelența categoriei de adevăr logic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de comunicare (mincinoasă), întrucît reduce la șase numărul de parametri prin care aceasta este descrisă. O mai complexă analiză îngăduie utilizarea grafului semiotic, care asociază într-o succesiune diacronică un număr oricît de mare de parametri structurali, relaționați conform funcțiilor semiotice îndeplinite [Stănciulescu, 1995: 67-69]. * În limba engleză, verbul "a minți" este omonim verbului "a sta întins", ambele avînd aceeași reprezentare ortografică și fonetică: to lie (n. t.). * Joc de cuvinte: în cifre romane, 51 devine LI, completînd cuvîntul liar (mincinos
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care generează o configurație și o structură specifice discursului pamfletar. "O metaforă susține teoreticianul poate fi la fel de politică precum un postulat explicit. Textul nu prinde sens decât în contiguitatea indefinită a altor discursuri"3. Pentru că orientări moderne precum poetica sau semiotica narativă au ignorat studiul așa-numitei "literaturi de idei", Angenot propune o pespectivă interdisciplinară de abordare, avertizând, din start, că "nu reduce discursul literar la ficțiune, la expresivitatea limbajului, la ambiguitățile și la seducția pe care subversiunea textuală o exercită
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
forme de manifestare), pe de o parte, și presa, pe de altă parte, au conturat ferm, în timp, o accepțiune modernă care, astăzi, conferă polemicii un statut privilegiat dintr-o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă presupune, într-un sens restrâns, o situație concretă, contextualizată, în care există cel puțin un discurs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu nașterea romantismului german și cu melanjul dintre poezie și filozofie, în ciuda refuzului de a admite că ironia romantică poate deveni principiu generator de literatură. Viziunea hegeliană este de departe cea mai radicală în acest sens26. Astăzi, din perspectiva lingvisticii semiotice și a filosofiei limbajului, ironia este privită ca o modalitate discursivă specifică, fără a-i fi eludate, evident, mai vechile accepțiuni dimpotrivă, înglobându-le într-o nouă și complexă abordare pe care o vom exploata în cercetarea publicisticii polemice argheziene
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
povestirii și a-i da ponderea unei realități"79. Prin secvențele descriptive, discursului polemic i se imprimă accente ale percepției eului enunțiator a cărui subiectivitate face din enunț un act performativ prin excelență. Descrierea, în discursul polemic, corespunde, în termeni semiotici, deixis-ului enunțării, inserând, pentru public, referiri cu privire la poziția locutorului (ofensivă, defensivă, aparent neutră), la situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
litota (procedeu ce exprimă "regimul de viață al economiei și al celei mai mari densități spirituale"153) devine o figură paradigmatică, grație căreia autorul poate amenda nu prin ceea ce spune, ci prin ceea ce lasă să se înțeleagă. Gândită, din perspectivă semiotică, drept semn distinctiv în discursul polemic, litota traduce, în fond, o autocenzură scriptică a semnificantului, în favoarea libertății de mișcare a semnificatului, ceea ce face din lectorul avizat o instanță activă, co-participantă la dialogul polemic. În Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza, intenția
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic ține de vocația poetică a autorului, de individualitatea sa artistică, de o modalitate de exprimare specifică. E felul în care poetul își afirmă solitudinea ideologică. Printr-o conjuncție cu discursul liric de aceeași factură putem sesiza ceea ce, din perspectivă semiotică, se numește valoarea de interpretant pentru întregul sistem a unor texte autoreferențiale care conțin direcții estetice. Definite ca "forme de etalare a semiozei în interiorul semnului text și a macrosemnului sistem", artele poetice au o funcție metalingvistică echivalentă cu autoexplicitarea idiostilului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Editura pentru Literatură, 1965. Micu, Dumitru, Arghezi, Editura Institutului Cultural Român, Iași, 2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983. Paleologu, Alexandru, Simțul practic, Editura Cartea Românească, București, 1974. Parpală, Emilia, Poetica lui Tudor Arghezi. Modele semiotice și tipuri de text, Editura Minerva, București, 1984. Regman, Cornel, Caragiale pamfletar și parodist, Eminescu, Arghezi și metafora satirică, Editura Minerva, București, 1972. Spiridon, Monica, Eminescu. O anatomie a elocvenței, Editura Minerva, București, 1994. Spiridon, Monica, Eminescu. Proza jurnalistică, Editura
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi, București, Editura pentru Literatură, 1965. Arghezi, Iași, Editura Institutului Cultural Român, 2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul,București, Editura Minerva, 1983. Paleologu, Alexandru, Simțul practic, București, Editura Cartea Românească, 1974. Parpală, Emilia, Poetica lui Tudor Arghezi. Modele semiotice și tipuri de text, București, Editura Minerva, 1984. Regman, Cornel, Caragiale pamfletar și parodist, Eminescu, Arghezi și metafora satirică, București, Editura Minerva, 1972. Spiridon, Monica, Eminescu. O anatomie a elocvenței, București, Editura Minerva, 1994. Eminescu. Proza jurnalistică, București, Editura Curtea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Crinului Alb", în Gândirea, București, VIII, nr. 8-9/1928. 166 Vezi articolul Martei Petreu din revista 22, București, anul XIV (676) /18 feb.-24. feb. 2003. 167 Cornel Munteanu, op. cit., p. 120. 168 Emilia Parpală, Poetica lui Tudor Arghezi. Modele semiotice și tipuri de text, Editura Minerva, București, 1984, pp. 70-72. 169 Ilie Guțan, Ars poetica, pp. 5-6. 170 Tudor Arghezi, "Pamfletul", în Ars poetica, p. 59. 171 Tudor Arghezi, în "Literatura în spectacol", în Ars poetica, p. 78. 172 Tudor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este de a "aboli frontierele dintre artă și viață". De a-l suprima pe re din reprezentare, de a face realitatea sau viața auto-imaginante. Prin ready-made sau happening, se încearcă întoarcerea la un punct anterior bifurcației sălbatic/civilizat. Depășirea "rupturii semiotice" (Daniel Bougnoux), asta înseamnă dorința de a suprima, de exemplu, opoziția înăuntru/în afară. Îndepărtarea rampei pentru a-l aduce pe spectator pe scenă sau teatrul în sală, introducerea privitorului în sculptura penetrabilă (Dubuffet sau Soto). Pictarea cu propriul corp
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
există de o parte "o suprafață plană acoperită de culori asamblate într-o anumită ordine" (Maurice Denis) și de alta "o femeie goală". Cele două ajung în același timp, fără decalaj, și alcătuiesc un singur tablou. Suprafața plană și "mașina semiotică" nu sunt separabile. Așa cum nu sunt, la pictor, mâna și creierul. Astfel, o explorare a ceea ce este în spatele retinei oferă o cale regală pentru elucidarea celei mai obscure părți "ursuzele umbre". Drum al tenebrelor care este și o întoarcere ad
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puternic coeficient consensual. Dacă se desprinde, pentru a face o relatare sau o analiză la rece, în decalaj sau în "diferanța" derridiană, se transformă în editorial sau în predică. Situația de criză incită pe oricine să reducă la minim "ruptura semiotică" între evenimentul în curs și simbolizarea lui. Nu-i ușor de găsit o soluție (poate că adevăratele probleme nici nu au soluție). Cu atât mai mult cu cât transmisia în direct, on the spot, îi transformă pe jurnaliști în actori
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Bouvenot • Patologie medicală. Parazitologie. Geriatrie, G. Bouvenot et al. • Patologie medicală. Cardiologie. Angiologie, G. Bouvenot et al. • Patologie medicală. Boli neurologice și musculare, G. Bouvenot et al. • Pedagogia constructivistă, Horst Siebert • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu • Politica și presa, Gheorghe Schwartz • Semiotică. Societate. Cultură, Daniela Rovența-Frumușani • Teoria literară, Dumitru Tiutiuca • Tipologia presei românești, Marian Petcu • Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia, Corneliu Dimitriu • Tratat de gramatică a limbii române. Sintaxa, Corneliu Dimitriu Redactor: Lucian Dîrdală Tehnoredactor: Cristina Aiftimie Bun de tipar
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
neurologice și musculare, G. Bouvenot et al., 404 pag., 198.000 lei • Pedagogia constructivistă, Horst Siebert, 228 pag., 92.000 lei • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu, 262 pag., 105.000 lei • Politica și presa, Gheorghe Schwartz, 300 pag., 110.000 lei • Semiotică. Societate. Cultură, Daniela Rovența-Frumușani, 312 pag., 88.000 lei • Teoria literară, Dumitru Tiutiuca, 400 pag., 195.000 lei • Tipologia presei românești, Marian Petcu, 300 pag., 72.000 lei • Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia, Corneliu Dimitriu, 854 pag., 295
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
fiecărui aspect al comicului discutat până acum se poate întocmi prin combinarea mai multor criterii. Pornind de la sugestiile lui Jean-Marc Defays, putem include compartimente distincte ale comicului în funcție de "mijloace, articulare, sens"47. Înțelegem convențional prin "mijloace" suporturile fenomenului comic, sistemele semiotice utilizate. Pentru a cuprinde toate sferele de manifestare ale comicului se iau în calcul în afara suportului lingvistic, la rândul lui de tip oral sau scris, sistemul plastic și scenic. Departajăm așadar vorba bună, snoava etc. de romanul umoristic, schița, anecdota
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]