28,372 matches
-
privi pe fereastră. Trecu un minut, apoi pe șinele ridicate ale Stadtbahn-ului se apropie un tren. Ajungând În apropierea noastră, se cutremură, frână și alunecă, oprindu-se scârțâind În stația de lângă refugiu. Dinspre stația următoare se auzeau tot felul de semnale. Ușa neobișnuită de deschise și unul sau doi pasageri Întârziați au coborât În grabă. Imediat ce trenul plecă, dispărând În depărtare, Inspectorul Își drese vocea. — Presupun că vă place să țineți unele lucruri bine ascunse, domnule Knisch. — Ca majoritatea oamenilor, d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înștiința că Rabbi Warshaw este unul dintre cei mai venerați oameni din tot Newark-ul. Ve-ne-ra-tî. Patru silabe, întocmai cum ar rosti rabinul însuși în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea doamnei Ve-ne-ra-tî. Eu bâigui ceva despre un meci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și eu câte ceva din poveștile astea și totuși (în ciuda onanismului, exhibiționismului și voyeurismului meu - ca să nu mai pomenesc de fetișism!), nu pot și nu vreau să cred una ca asta: patru-cinci șmecheri se așază în cerc, pe podea, și la semnalul lui Smolka încep să-i dea la cap - primul care ejaculează câștigă potul, un dolar de căciulă. Ce porci! Singura explicație pe care o am pentru comportamentul lui Mandel este faptul că a rămas orfan de tată la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un inel, bătrânul care plătise dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipă, cu stafida pe limbă, ar fi putut fi unul din lorzii acestei lumi, purtând cu el destinul. Aceasta-i de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir de bărbați țepeni și gravi, În pelerine negre, și de femei cu voaluri negre așteptau În lungul peronului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin geam clopotnițele din Würzburg și podul peste Main. Trenul se lepăda de vagoanele de clasa a treia, manevrând Înapoi și Înainte Între cutiile luminilor de semnal și liniile moarte. Domnișoara Warren lăsă ușa Întredeschisă, cât să poată vedea pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un bărbat atât de gras. Păși de pe scara de incendiu direct pe pervaz, dar constată că nu se poate strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea pe linie. Apoi se văzu În Încăpere. Femeia Închisese deja fereastra și zgomotul gării păli. Josef Își mătură zăpada de pe haină și din mustăți și se uită la ceas. Nouă și cinci. Trenul de Passau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de selecție și aranjare. Nu trebuie să arăt tot ce văd, ci doar câteva elemente marcante ale imaginii. Nu trebuie să menționez umbrele ce se Întind peste zăpadă, culoarea și forma lor fiind indefinite, dar pot selecta lampa purpurie de semnal strălucind pe fondul alb, flacăra focului din sala de așteptare a gării de țară, mărgeaua de lumină a unei barje ce se luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase revolverul, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rămase mult În compartimentul său. Omul cu care Îl Împărțise coborâse la Viena. Curând va fi imposibil să vezi chiar și luminile În trecere pe lângă fereastră. Zăpada umplea orice adâncitură și pe sticlă se forma gheață. Când trecea cutia unui semnal sau lumina unei gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici și colo se trezeau niște călători care scoteau capul pe fereastră și vorbeau unul cu altul. De la vagoanele de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și permanență, aproape de respectabilitate. Apoi ea clătină din cap: — E prea frumos ca să fie adevărat. Dar expresia ei de neîncredere se pierdu În șuierul aburului și scrâșnetul roților ce se puseră În mișcare. În timp ce cuplajele dintre vagoane se Întinseră și semnalul, având acum o lumină verde, trecu În smucituri lente prin fața lor, Josef Grünlich spunea „Sunt președintele Republicii“. Se trezi tocmai când un gentleman În frac se pregătea să-i Înmâneze o cheie aurie, ca să deschidă noul seif bancar al orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înmănușate una de cealaltă. — Locomotiva cea nouă e zgomotoasă, spuse el, urmărind trenul, care se Întinse la o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă linia și dispăru În direcția unei barăci. — Se duce să ia prânzul, spuse cu invidie tovarășul lui Ninici. De când sunt aici, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mare să fii acasă. Se văzu pentru moment În fața unui deșert de pupitre din lemn de pin, cu rânduri peste rânduri de fețe răutăcioase, și Își aminti vremurile când se simțise Împresurat de briza rece și ușoară a indisciplinei, când semnale secrete și icnete de râs mascate Îi puneau În primejdie pâinea de fiecare zi, pentru că un profesor care nu poate păstra ordinea trebuie până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul lucru pe care nu-l cunoscuse niciodată: securitatea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Căsătoriei. A venit pe la mine după o cină cu niște pseudo-artiști și, ăăă, ca să zic așa, i-am schimbat numele În „Orgasm Lipsă“. Oricum, după nouăzeci de minute de activitate care nu s-a lăsat cu nici un orgasm, eu transmit semnalele de „vreau să dorm“, iar el se cară, cu un „sper că nu te-ai supărat, mi-am adus periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la jumătatea culoarului, auzind zbîrnîitul strident al telefonului, înțelege că semnalul e din afara uzinei așa că se întoarce în fugă, intră ca o vijelie, dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
invadarea și ocuparea de către trupele japoneze a celor trei provincii din nord-estul Chinei, în urma "Incidentului din 18 septembrie 1931". Cântecul s-a răspândit în toate colțurile țării odată cu difuzarea filmului și cu desfășurarea mișcării de salvare națională, fiind considerat un semnal pentru eliberarea națiunii chineze. La prima plenară a Conferinței Consultative Politice Populare din China, care a avut loc la 27 septembrie 1949, s-a hotărât ca "Marșul Armatei Voluntare" să fie considerat imnul de stat al țării. La cea de-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în timp de război. De la graniță și până în capitala țării, există un lanț de turnuri situate la o anumită distanță unul de altul. Când se apropie invadatorii, ostașii care stau zi și noapte de veghe în turnuri aprind focuri. Astfel, semnalul de alarmă se transmite de la un turn la altul și în scurt timp ajunge în capitală. Iar când aceasta este în primejdie, în turnul Lishan se aprinde focul, fiind alarmați astfel ducii și prinții din diferite localități că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
A tras concluzia că acolo este ascunsă o oaste la fel de puternică. Tocmai în acel moment, a sesizat că ritmul melodiei interpretate de Zhuge Liang accelerează treptat, anunțând parcă venirea iminentă a unei furtuni. A bănuit că acesta ar putea fi semnalul unui contraatac și a ordonat celor peste 100.000 de ostași ai săi să se retragă. Astfel, Xicheng din Shu nu a fost cucerit, datorită faimoasei tactici a "orașului nepăzit" aplicată de celebrul strateg, Zhuge Liang. Bătălia de la Feishui La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cât un purice fiindcă trupele (ambele sub steaguri alb-roșii) nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era deloc genul de planetă de care ai dori să aparții. John Hunter le-a spus oamenilor că trebuie să fie cu toții salvați și că, pentru ca acest lucru să se poată Întîmpla, trebuie să anunțe cumva prezența lor aici prin semnale trimise către navele spațiale ce trec pe lîngă pămînt. Firește că nu aveau la dispoziție decît tehnologia cea mai primitivă, nu aveau nici radio și nici nimic de acest gen, astfel Încît semnalizarea a devenit o problemă greu de rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]