5,850 matches
-
unei percepții a monstruosului: „Vorbire. Parcă țiai scoate spini din gîtlej/ accentuat metaforic vorbind - din inimă/ din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi/ unele/ peste/ altele/ și din lemn de trandafir alb” (Indirect despre vorbirea directă). Și totuși sentimentalul ardent, senzualul, insațiabilul de trăire Leo Butnaru nu se dă învins. O elegie a vîrstei a treia e încă suficient de tonică: „După atîtea isprăvi în buduare/ Casanova ar fi putut purta pijama cu epoleți (...) bătrînul curtezan suspină/ aproape convingător
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
drama maturizării/ îmbătrânirii (vârsta de 26, 27 sau 30 de ani sunt ridicate, prin repetiție, la rang de topos poetic), „fracturile interioare” ale personajului central par simple indispoziții de moment, afectate simbolic printr-o dinamică previzibilă. Dacă interioritatea emotivă sau sentimentală a dispărut complet, în schimb, instinctele compun, în imaginarul lui Dan Coman, o faună cât se poate de palpabilă și de... previzibilă. „Pătrund în mintea mea cu viteza unui ghepard tânăr”, „glasul atârnă în afara mea/ mic și țeapăn cât un
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
a avut loc la Teatrul Evreiesc, printre cei care și-au prezentat mesajele s-au aflat Sulfina Barbu, Cristian Petrescu, Cristian Rădulescu, Mariana Lăcătuș. Președintele interimar al organizației PDL București, Adriean Videanu, a precizat că imnul reprezintă un mesaj emoțional, sentimental, pe care Alianța România Dreaptă îl transmite celor care o susțin. ”Apa trece, pietrele rămân” e un cântec care ține de istoria PDL, a spus Videanu, imnul lui Helciug e un mesaj proaspăt, adresat simpatizanților ARD. Versurile, pe care Videanu
Imnul ARD, un eșec de comunicare politică. Helciug a făcut mișto de ei () [Corola-journal/Journalistic/41231_a_42556]
-
a avut loc cu prilejul lansării candidaților ARD în Sectorul 3. ARD are drept slogan "Repornește inima României", iar ca siglă o inimă. Adriean Videanu, a precizat, pentru Mediafax, că imnul ARD "Câștigăm cu inima" reprezintă "și un mesaj emoțional sentimental" pe care Alianța România Dreaptă îl transmite celor care o susțin. El a precizat că acest cântec este compus de Dan Helciug. Întrebat cum i se pare imnul ARD, în comparație cu imnul PDL, în care există versul "Apa trece pietrele rămân
Imnul ARD - "Câştigăm cu inima". Autor, Dan Helciug () [Corola-journal/Journalistic/41282_a_42607]
-
arătat că imnul PDL ține de istoria partidului. "«Verde înrourat» este imnul strict al PDL și ține de istoria acestui aprtid. Vă rog să observați prospețimea acestui imn, care este imnul ARD «Câștigăm cu inima», este și un mesaj emoțional sentimental pe care-l transmitem tuturor celor care ne susțin", a arătat Adriean Videanu. Refrenul imnului ARD este "Câștigăm cu inima / Vom lupta / Vom triumfa". Într-una dintre strofele imnului se precizează: Nu putem să-i lăsăm / Trebuie să-i înfruntăm
Imnul ARD - "Câştigăm cu inima". Autor, Dan Helciug () [Corola-journal/Journalistic/41282_a_42607]
-
și un după. Tudorel Urian vorbește chiar despre un laitmotiv al șocului, al bruscării unei conștiințe. Noul roman, Întâlnirile mele cu Orlando, poate fi citit și ca eliberare masivă, nu definitivă, de obsesii. Nu altfel se poate explica accentul pe sentimental (eroul tânjește sub teii înfloriți, cum altminteri?, la o femeie frumoasă și pură) și exilarea politicului într-o marginalitate aproape derizorie, deși imixtiunea sistemului în destinele personajelor e în continuare agresivă și umilitoare. Ca și alte dăți, Cornel Nistea delegă
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
de a "reporni inima României." Cel puțin așa sună sloganul cu care formațiunea politică vrea să câștige alegerile parlamentare. Voci ale democrat-liberalilor și-au arătat aprecierea față de strigătul de război ales pentru campania electorală. Elena Udrea îl găsește "mobilizator și sentimental" iar Emil Boc spune că "e pe măsura programului politic." Expertul în comunicare Antonio Momoc crede că prin noul slogan, ARD cere poporului să refacă ceea ce PDL a "faultat" în anii de guvernare. Printre toate laudele și-a făcut loc
Repornește inima României: sloganul prin care ARD își face autocritica by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41403_a_42728]
-
preoți, om blajin, criptînd însă sub o asemenea înfățișare impulsurile năvalnice ale toposului natal, d-sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul se răsfață cu finețurile simplității: „caut un crin să mă nască de tot/ dacă oamenii nu pot/ face aceasta lăsîndu-mă foarte/ tînăr cu fața spre moarte” (Plîns). Sau: “nu există
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
un anume sentiment de vinovăție (uite că mai există și așa ceva!) pe care îl încerc de mai multă vreme față de Gheorghe Grigurcu. În 2008, dacă nu mă înșel, mi-a propus să-i tipăresc, la Editura Palimpsest, în colecția „Ediții sentimentale”, o antologie de poeme. Oferta, deși nu s-a materializat, motivele interesează mai puțin, nu mi s-a părut de ici-colo, dimpotrivă, m-a provocat să recitesc un poet familiar, urmărit constant încă de când i-am întâlnit prima dată numele
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior care vine de dincolo de cuvânt. Impresionează în special ingenuitatea cu care poetul relaționează realul cu ficțiunea, pendulând de la un univers de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter teoretic. Multe poeme sunt niște comentarii la misterul din ființe și lucruri. Uneori, la o lectură de suprafață, fără să se înțeleagă că-și pierd autenticitatea, pot să pară totuși absconse, dificile, tributare unei
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
extrem de mici), respectiv îndeplinirea strictului necesar al... luxului regal, pe măsură ce poziția socială și materială a scriitorului se îmbunătățește. De aceea, dimensiunea economică a scrisorilor umbrește toate celelalte aspecte. Lipsește, din epistole, în ciuda caracterului intim, orice impuls de interiorizare a aventurii sentimentale. Rebrenii nu sunt dispuși să se analizeze camilpetrescian nici măcar în alcov. Declarațiile de afecțiune, extrem de patetice și de „lirice”, cum zice Niculae Gheran, sunt strict ritualizate. Cele ale lui Fanny se intensifică mai ales în momentele când soțul reușește să
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
comunismul galvanizează energiile și altruismul lui Ion Vinea, ci o categorie pe care astăzi am numi-o, generic, „persoane defavorizate”. În care intră și țăranii (viitorii kulaci ai comunismului), și intelectualii. O a treia observație: Vinea nu este un gazetar sentimental și umoral, ci este un lucid. E, de altfel, un redutabil analist al clivajelor democrației românești și unul dintre cei care au presimțit dezastrul din 1940. Prezența tot mai amenințătoare a extremei drepte în spațiul public, violența și asasinatul politic
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
de autoficțiune și eseistică. O particularitate a scrisului său este jonglarea cu genurile biograficului, trecând, deseori cu subtilitate, în ficțiune. „Omul de răspântie”, cum se autointitula în Viața ca o coridă, îmbracă în Calomnii mitologice mantaua scepticului temător de gratuități sentimentale. Prins între orgoliu și timiditate, naratorul caută remedii împotriva melancoliei și singurătății - teme altădată esențiale -, dar privindu-le de astă dată cu detașarea memoriei ce selectează detalii convenabile. Octavian Paler este interesat de mitologie ca fundament al omului modern, nu
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
lui Petică; dar ceea ce rămîne pînă la urmă din iubirea apusă sunt magia muzicii și a primăverii, cadența frazelor, împărțirea bucății pe paragrafe construite simetic, asemenea unor strofe. Poemul a luat naștere în mijlocul cotidianului. Gavota depărtată a plecat de la rememorare sentimentală și a dus la nașterea unei noi forme artistice, lăsînd în urmă iubita necredincioasă, berăria Oppler și colțul de București primăvăratic; poemul a ocupat spațiul disponibil: „Sus, în grădină la Oppler, pe cînd soarele cade înspre seară peste tufe uriașe
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
nefastă, bărbații reacționează mașinal: Vlad, soțul Miei, își reface viața cu o femeie întunecată, Gina, preluând travaliul creșterii unui copil handicapat. Cu toate acestea, el nu ezită să-i abandoneze la primul semn al Miei. Teo e incapabil să prospere sentimental în afara copiilor și cedează la umilințele fostei soții. Corina Sabău construiește un suspans al relațiilor până la capăt, indiferent câte certitudini livrează cititorului. La fel ca romanul anterior, Dragostea, chiar ea este și o carte a înstrăinărilor. Dintre toate formele înstrăinării
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
problema inițierii. Deși căsătoriți, eroii Corinei Sabău nu au atins o revelație personală în afara lor. Teo are șansa paternității - o corporalizare cu efecte dezastruoase pentru cel ce dorește să se depărteze. În schimb, Mia trăiește eroic despărțirile de un confort sentimental. Bovarismul ei alunecă în scenarii sofisticate, pentru că Vlad îi oferă în căsnicie o normalitate. Corina Sabău scrie despre criza cuplului pentru care normalitatea nu e de ajuns. Tocmai de aceea, povestea de dragoste dintre Mia și Teo este lipsită de
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
spunem același lucru din 1990: acest concept de stat național este perimat. De fapt și Franța a scos-o din Constituție. Aici este, slavă Domnului, un stat multietnic, unde sunt 18-19 minorități în Parlament. Este pentru unii ceva simbolic, ceva sentimental. Nu prin faptul că apare această sintagmă de stat național ești mai patriot sau mai puțin patriot.” „România, prin specificul ei, prin aceste regiuni, prin multiculturalitate, prin multietnicitate, după părerea mea de mult nu mai este un stat național. Nu
Borbely: „Conceptul de stat național trebuie eliminat din Constituție” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40864_a_42189]
-
distrusă de proliferarea civilizației materiale”, dar și printr-o expresie care „s-a radicalizat până la a sugera că poetul însuși nu se mai poate lua pe sine în serios”. Pentru Eugen Simion, Mircea Dinescu e un poet ce „reabilitează elegia sentimentală, introduce biografia în poezie, deschide imaginația lirică spre social și comentează, în stil când grav, când aluziv și sarcastic, istoria care îl asumă”. Isarlâk-ul lui Mircea Dinescu este un peisaj al contrastelor conciliante și al freneziei senzoriale, al mirajului de
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
se miște/ de parcă amprentele mi-ar fi fost false/ și înăuntru s-ar fi dat alarma” (Scanner militar). Întrebarea, de ordin existențial, care se poate pune e dacă un atare autor vrea să pară insensibil, crud, „rău”, mascîndu-și un fond sentimental, ori înfățișează o sicitate morală de-a adevăratelea, sugerînd doar, spre a-și deruta receptorul, că ar putea fi o disimulare a contrariului acesteia. Dar are oare rost să găsim un răspuns? Aflate mai toate pe muchia negativului, voit inconfortabile
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
măsură, rețeta minimalismului în poezie, dar care părea că și-a pierdut tonusul prin Pavor nocturn (2011). După o călătorie cam neconvingă toare în sfere abstracte (volumul anterior renunța aproape total la anecdotic sau la scenariile epice), Poezii naive și sentimentale e o revenire la sursele tranzitivității à la Dan Sociu, care se recomanda drept cel mai direct și mai lipsit de (auto)iluzii poet contemporan. Impresiona, încă din Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână sau Fratele păduche, capacitatea
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
însă poetul în a descuama straturile cotidianului, încât banalitatea se transforma la tot pasul în ingeniozitate. Într-o literatură tot mai asediată de mijloace expresive hi-tech, remarcabilă e tocmai forța de a face poezie din nimic. În Poezii naive și sentimentale - o spune și titlul - ingenuitatea e, poate, și mai la ea acasă, mai cu seamă pentru că poetul renunță la tonul protestatar din primele volume. Cu tot firescul lor, Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână sau Cântece excesive păstrau
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
ce vede la televizor./ Între timp am divorțat și cu acte,/ cu proces-verbal, Doamne, cum eram povestiți/ în procesulverbal, voi oamenii, spunea,/ sunteți ființe confuze, confuze”. Cu aerul că nu străbate niciodată dincolo de suprafața lucrurilor, „vocea” din Cântece naive și sentimentale construiește, totuși, un ethos al ratării și al blazării în toată complexitatea lui. Până acum, „banalitatea” și „simplitatea” erau palme aplicate tuturor formelor de mistificare deopotrivă literară și existențială (de aici și nota de frondă a poeziei lui Sociu). În
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
Îmi place să aud despre sentimente./ Am avut și eu. Acum am degerături/ și râie. Și vorbesc singur și nici nu știu” e, probabil, confesiunea cea mai caracteristică. Excelente pagini de poezie ies, la tot pasul, în Cântece naive și sentimentale din descoperirea imposibilității de a transcende. Au mai rămas, în această lume a postsentimentelor, niște oameni „cu nevoi simple” și de scurtă durată, fără speranțe și aspirații: „în rest, suntem singuri și pierduți/ în banalitatea zilelor, nici măcar ca porumbeii/ ascultând
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
altul, regizorul și actorul, in viata de zi cu zi, Haneke a descoperit, o dată cu filmul, în Trintignant un frate geamăn. Nici o clipă nu și-a închipuit înainte Haneke, pasionat de Tarkovski și Bergman, gata să creeze prin filmele sale, deloc sentimentale, ba chiar un pic sadice, disconfortul moral al spectatorului, că există între el și Trintignant, actorul preferat al melodramaticului Lelouch sau „Fanfaronul” lui Risi, cea mai mica asemănare. Filmul i-a permis revelația înrudirii lor spirituale și i-a modificat
Trintignant și Haneke () [Corola-journal/Journalistic/4183_a_5508]
-
palidele reflectări ale unei evidențe refuzate. Nu-i așa, Corto Maltese?” (Pratt, Pierre, 1994: 6) Nu știm când au fost scrise aceste cuvinte, dar ele indică, dincolo de orice dubiu, că Pandora își asumase cu stoicism destinul pe care, pe latură sentimentală, îl ghicea deja ca fiind nefericit. Cele trei file de jurnal, scrise în intervalul ianuarie 1916 - noiembrie 1918, sunt documente ce transcriu zbaterile unei firi torturate, ale unei ființe în egală măsură realistă și purtată de energia niciodată stinsă a
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]