159,175 matches
-
notă cu totul aparte, care mi s-a întipărit în memorie tocmai prin ineditul ei. L-am văzut pentru prima oară pe unul din coridoarele liceului (cel pe care se afla și clasa din care făceam parte). Era la un sfârșit de oră, ceea ce explică ieșirea mea din clasă, și faptul că Loinvescu mă precedase, părăsind sala unde tocmai își ținuse lecția de latină, îndreptându-se cu catalogul sub braț spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
de magazinul de bijuterii și ceasornice al bunicului meu. Aici l-am văzut în repetate rânduri pe E. Lovinescu, întreținându-se cu Emil Ocneanu, proprietarul librăriei, și cu alți scriitori. Nu m-am apropiat însă decât târziu de critic, spre sfârșitul lui 1939, când l-am abordat întrebându-l dacă îmi permite să asist la ședințele Cenaclului "Sburătorul". I-am comunicat interlocutorului meu că, fără a-i fi fost elev, trecusem vremelnic pe la "Mihai Viteazul" și că rămăsesem foarte impresionat de
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
tricolorul sub toate fundurile, pe băncuțele fără excepție vopsite, coșurile de gunoi, musai vopsite în tricolor. Printre steaguri mai apuci să vezi oameni liniștiți, clujeni molcolmi, care par că nu se grăbesc nicăieri.Dar există o perioadă în an, pe la sfârșitul primăverii " și anul acesta s-a întâmplat între 28 mai și 6 iunie " când Cluj-Napoca se transformă, când hotelurile se supraaglomerează, când clujenii sunt nevrozați din pricina valurilor de intruși și, oriunde te uiți, nu mai dai cu ochii de stegulețe
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
curajul să lucrez, în anii aceia, pentru serviciul inteligent faimos, al cărui admirator eram tot citind romane polițiste,... - dar nici pomeneală. Ciudat, Chihaia îmi aduce aminte de pictorul suprarealist. A fost... pot să zic generația pariziană, în spiritul ei, a sfârșitului de epocă bucureștean, după care înghețul. Și astăzi Chihaia, la telefon, este uluit că-i recunosc pe loc glasul. Și nu trece un an, nu trec doi, când mă sună iar din Germania... O dată mi-a adus și multă ciocolată
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
două noaptea pe holurile neprietenoase ale Casei de Cultură. Dacă cineva mi-ar fi spus ce se întîmplă, că sînt probleme tehnice, că pauza durează o oră și așa mai departe, decideam ce fac în cunoștință de cauză. Cînd, în sfîrșit, a început prima parte, și mă bucuram de felul în care regizorul și trupa lui extraordinară reușesc să construiască atmosferă de teatru mare pe scenă, a urmat o pauză nesfîrșită, care mi-a fracturat orice formă de înțelegere. Și am
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
lucrez în prezent. Am încercat să-i demonstrez președintelui Iliescu în dialog că a greșit în felul cum a tratat opoziția politică în primii ani de după revoluție. Am insistat asupra naturii criminale a Securității, de la înființarea ei și pînă la sfîrșit. Am spus clar că venirea minerilor în iunie 1990 se situa în afara legalității. Am atins chestiunea continuității constituționale și am insistat asupra contribuțiilor monarhiei în istoria statului român modern. M-am străduit, de asemenea, să mențin discuția în limitele discursului
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
piedicile tranziției n-au fost atât de multe și evidente. Incompetenți cât încape, submediocrități patente, oamenii Securității știau însă la perfecție câteva lucruri: să încetinească, să blocheze, să distrugă. Din nefericire pentru ei, aisbergului încep să se topească și în sfârșit îi cunoaștem măcar pe câțiva dintre cei cărora le datorăm tragedia de azi a României. Probabil că Melinescu, Magheru sau Grecu nu-și dau seama nici acum de rolul nefast pe care l-au jucat în istoria României, trădându-și
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
de puțin estetică. Revenirea esteticului în literatură, la mijlocul anilor '60 a fost șansa scriitorilor și, odată cu ei, a cititorilor, de a evada din ficțiunea grotescă a vieții cotidiene. De aici tirajele fabuloase pe care ajunseseră să le aibă romanele spre sfîrșitul perioadei comuniste. Anii '90 au adus două tipuri de probleme în ceea ce privește romanul românesc. Pe de o parte, deruta scriitorilor, incapabili să înțeleagă ce trebuie să facă în absența cenzurii, în condițiile apariției unei prese dezinhibate, sub toate aspectele, pentru a
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
află în tabăra bună a unei bătălii de idei. Cu înțelegere și evidentă simpatie este privit Augustin Buzura, autorul cărții Tentația risipirii. Aflat de la revoluție încoace în fruntea unei instituții culturale emblematice pentru statul român (Fundația Culturală Română, transformată, la sfîrșitul anului trecut, în Institutul Cultural Român), scriitorul Augustin Buzura a fost mai mereu ținta unor atacuri mai mult sau mai puțin principiale, venite din cele mai neașteptate locuri. I-au fost puse sub semnul întrebării calitățile scriitoricești (s-a spus
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
pentru ambele personaje. Tot un roman al așteptării, dar de alt tip, este Acasă. În centrul acestuia nu se mai află o poveste de iubire, ci drama bătrînilor rămași din ce în ce mai singuri și mai neajutorați. Cadrul este însă același: Bucureștiul, la sfîrșitul deceniului nouă. Personajul acestui roman știe că singurele pete de lumină din viața bătrînei sale mame sunt date de periodicele sale vizite. Acestea se desfășoară după un ritual, mereu același, respectat cu strictețe de ambii protagoniști ai acestui "joc de
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
stil ușor recognoscibil, adept al construcției simple, clasicizate, fără sofisticării narative foarte complicate, în care descrierea balzaciană se intersectează cu subtila analiză psihologică, Mihai Zamfir realizează prin romanele sale Poveste de iarnă și Acasă două superbe fresce ale Bucureștiului de la sfîrșitul anilor '80. Capitala apare ca un loc decrepit în care amintirile pier odată cu vechile case și grădini, iar oamenii se mișcă de parcă s-ar afla într-o permanentă stare de transă. Mihai Zamfir este pictorul ideal al agoniei orașului și
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
neam de celnici aromâni, adică trebuia să fie șefi de clan. Și sînt cîțiva care au jucat un rol politic și sînt foarte frumoase poezii epice, cîntece bătrînești, și românești, și grecești, care cîntă de pildă pe un Giuvara de la sfîrșitul veacului al 17-lea, omorît de turci, zic ei, zice cîntecul, dar de fapt turcii erau mai mult musulmani albanezi, ăștia erau dușmanii de fiecare zi ai muntenegrenilor sau ai aromânilor. Ăsta-i omorît în 1672, dar eu nu am
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
erau mai mult musulmani albanezi, ăștia erau dușmanii de fiecare zi ai muntenegrenilor sau ai aromânilor. Ăsta-i omorît în 1672, dar eu nu am nici o dovadă documentară că noi din ăla ne tragem. Ai noștri apar de-abia la sfîrșitul veacului al 18-lea, pe la 1770. Am dovezi că dinainte de 1780 erau deja în țară. Și în Muntenia, și în Moldova, unde și-a scris numele cu J, Juvara, asta din cauza pronunțării leneșe a moldovenilor, care spuneau domnule jeneral, mă
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
ei de țărancă slavă radia o jovialitate frustă, inalterabilă. Cele două bătrîne doamne aveau întotdeauna grijă să așeze pe măsuța joasă băuturi reci și calde și un platou încărcat vîrf cu struguri, pere, prune și mere. Vara se apropia de sfîrșit. Pe parcursul serii, Yoel își turna vreo două, trei pahare de coniac de import, un dar din partea Patronului. Cîteodată, Netta, fiica lui, venea din camera ei și rămînea cîteva minute în prag, înainte de a se face iar nevăzută. Dar dacă la
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
iar nevăzută. Dar dacă la televizor se transmitea un documentar despre natură sau o dramă englezească, se hotăra și ea să intre. Și se așeza, uscățivă, osoasă, cu capul sus, înșuburat într-o nefirească extensie țeapănă. Rămînea încremenită pînă la sfîrșitul transmisiunii, la distanță de ceilalți. Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu nasturi mari, care îi
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
și mai vîrstnică. Vorbea laconic: "Pe ăsta l-au mai dat și anul trecut", "Fă, te rog, sonorul mai mic, te asurzește". Sau: "Aveți înghețată în frigider". Cînd intriga se întețea, Netta comenta: - Precis, casierul e asasinul. Sau: Pînă la sfîrșit o să se întoarcă tot la ea. Sau: Ce stupiditate! Cum poate ea să știe că el știe? Pe parcursul verii s-au transmis o serie de filme despre bande de teroriști, spionaj, isprăvi spectaculoase ale serviciilor secrete. De obicei, Yoel ațipea
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
ca sarcasm întunecat: Pune explozibilul am țipat eu din vis/ Dar pune-l odată și imediat tăiați tortul/ Să poată înghiți o ultimă îmbucătură cel puțin/ Nainte de a sări în aer din felia lui și mortul" (Pune explozibilul). în sfîrșit, capătă configurația unei arte poetice, modelîndu-se insinuant-felin: "Poezia ca defecțiune de comportament./ Nu o corectezi la timp? Adio!/ Cîntă trecutul. Zbîrnîie amintirea/ așezîndu-se cuminte în cercul rotund./ Din cercul pătrat ai fi făcut o răsadniță// Și-ai semănat imortele în
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
detalii biografice, sunt prezentate pe larg în capitolul V, Exilul interior. Isihasm și creație (p. 187-250). Față de versiunea din 1984 a biografiei scrise de Florentin Popescu, cea mai importantă noutate documentară este adusă de capitolul VI, despre Anii recluziunii și sfârșitul (p. 251-295), o comprimare a investigațiilor din volumul menționat Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu. La 74 de ani, în 1958, V. Voiculescu este arestat și apoi condamnat sub acuzația de "uneltire împotriva ordinii de stat", dovezile fiind "o seamă
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
și creație (p. 187-250). Față de versiunea din 1984 a biografiei scrise de Florentin Popescu, cea mai importantă noutate documentară este adusă de capitolul VI, despre Anii recluziunii și sfârșitul (p. 251-295), o comprimare a investigațiilor din volumul menționat Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu. La 74 de ani, în 1958, V. Voiculescu este arestat și apoi condamnat sub acuzația de "uneltire împotriva ordinii de stat", dovezile fiind "o seamă de poezii pe teme mistice, care au un caracter dușmănos, ostile față de
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
care își sapă în pământ un tunel, casa ei. Dar, la un moment dat, înăuntrul casei își construiește o altă casă, mai mică, în care să-și depoziteze alimentele; și tot așa, își construiește alte case în interiorul caselor. Când, în sfârșit, iese în afara casei, se simte atât de vulnerabilă, încât are impresia că nu mai are piele. M-a impresionat foarte mult nuvela asta, pentru că și eu am simțit tot timpul că atunci când ies din lumea mea, de sub protecția pe care
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în sfârșit optzeciștii, Costache Olăreanu și Șerban Foarță erau dintre puținii care își ocupau, tardiv, locul meritat, iar dintre cei ce se impuseseră mai demult Lucian Raicu, alături de Gellu Naum, părea să fie și mai admirat. Criticii tineri care, ei, refăceau canonul
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
Refuză să arunce priviri retrospectiv-ironice asupra unei istorii a literaturii, refuză să fie ludică. Nu vrea să-și transforme textul într-o operă interactivă pe care cititorul tobă de carte o ia astăzi ca martora nenumăratelor lui suspiciuni hermeneutice. În sfîrșit, se poate să greșesc cu această ultimă afirmație: Shan Sa predă o lecție de go, dar go-ul nu e nici atît de riguros ca șahul - scrie undeva autoarea -, nu solidarizează colocvial ca jocul de cărți, nu dă dependență ca
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
istorie, ca și cum istoria lui ar fi singura? Ea, jucătoarea de go, el, soldatul japonez, fiecare are repartizat un număr egal de capitole: 46. Capitolele cu număr impar aparțin ei, cele cu număr par, lui. Așa se va întîmpla pînă la sfîrșit, cînd cei doi se vor întîlni (în ultimul capitol, al lui...), dar vor fi împreună abia dincolo de moarte: dizolvîndu-se deasupra lumii, atingîndu-și destinul care i-a împiedicat să se întîlnească pe pămînt, în același loc: el, invadator japonez, ea, adolescentă
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
să regăsească formula magică a unei arte în măsură să poarte deopotrivă amprenta contemporaneității și a specificului național. Se armonizau, astfel, două poziții distincte în epocă, aceea a "frustraților" cu aceea a "revoluționarilor", evident în favoarea Puterii; - partidul se arăta, în sfârșit, înțelegător și deschis, chiar îndatoritor de amabil față de nenumăratele solicitări ale celor care de ani de zile încercau să obțină pentru Țuculescu "binecuvântarea" unei expoziții, inițial antume apoi chiar postume; - fiind decedat, artistul nu mai prezenta riscul de a face
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
în jurul ei, cel puțin pentru moment, dacă nu pentru mai mult timp, murdăria." Una din aceste interogații-cheie are în vedere "marea problemă" a societății românești de azi, cea care ne ține în loc și după 15 ani de la înlăturarea dictaturii. La sfîrșitul primului război mondial, României i-a trebuit doar un deceniu spre a-și vindeca rănile. Noi n-am recuperat măcar, în 2004, PIB-ul din 1989. Oare de ce? Remarca poetului, justă în generalitatea sa, este că în decembrie 1989 s-
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]