1,535 matches
-
strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ți se va răsplăti la Învierea celor drepți...” În chilia lui nu se aflau cine știe ce bunătățuri, dar o masă frugală se putea Încropi. „Vino, fiule”, Îi zise el pictorului, care Îl privea de parcă ar fi căzut din lună, „nu te sfii...” Desigur că Bikinski nu era nici orb, nici șchiop, ci, poate, doar sărac cu duhul. Starețul l-ar fi primit la el și pe acel Oliver care, În naivitatea lui, credea că-l poate mântui pe om de blestemul muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trudise șapte ani la această lucrare și Își va Încheia treaba cu succes la vârsta de optzeci și doi de ani. Este opera unui erudit, a unui fanatic și a unui poliglot, care, la o vârstă Înaintată, nu se va sfii să se apuce a Învăța limbi slave, “Îngrozitor de grele și fără vreun folos direct“ -, cum va nota un biograf al său. În ediția sa sunt reunite toate datele referitoare la acea temă, traducerea franceză fiind confruntată cu cea rusă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, Ușor sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit, Suiau cu iezerii, să cate La anii falnici, douăzeci. Vedeau din ceasul ce nu bate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și, ajutat de ceilalți, se înșela singur...). „Voiai să mă umilești, de-asta n-ai dat, nu-i așa ?“ Mă simțeam blând și agresiv în același timp. De fapt, folosesc cuvinte diferite pentru o stare egală pe care limbajul se sfiește să o prindă în cleștele lui. Poate că așa făceam și în pântecele mamei sau înainte sau după (nu mai știu după ce). Intuiam neîndoielnic de ce insistase Zenobia să vin aici și așteptam să ajungă la capăt o întâlnire care pentru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la cine te gândești. La cine, părinte? La „Ghinea neguțătoriul” care „a făcut jalobă” la Ștefăniță Lupu vodă pentru o datorie neplătită de „Andreiaș, nepotul răposatului Varlaam mitropolitul”. Așa este, părinte. Și cum bag seamă, un negustor nu s-a sfiit să se plângă la vodă chiar împotriva nepotului mitropolitului. Ca drept urmare, la 9 iulie 1661 (7169), vodă spune: „Și au avut pâră de câteva ori înaintea domniei mele...Și ș-au fost pus dzi ca să-i dea banii...și pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așa cum sunt scrise în Sfânta Scriptură, dar atunci când am plecat în lume și de fiecare dată când plecam după scurtele revederi cu ea, nu uita să mi le repete...Nici când ghioceii au înflorit pe tâmplele mele ea nu se sfiia să-mi repete: „Să nu uiți, dragul mamei...Să ai grijă”...Și lacrimile îi curgeau ca două râuri în miniatură pe chipul brăzdat de bătrânețe și ars de soare...Asta era mama...Și cred că toate mamele din lume sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
boiernași de curte, mai de gios, și neguțitori și oameni de frunte, care mai gios ș-au pus iscăliturile și pecețile; și eu, ca să să crează am pus degitul”. Cred că ai băgat de seamă că Drăgana nu s-a sfiit să-i numească pe boierii mai mici în grad ca fiind „boiernași de curte, mai de gios”, dar spune cu mândrie că „eu, ca să să crează, am pus degitul”. Păi dacă pusul degetului ține loc de iscălitură, de ce s-ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
într-un grup sanitar. Faianță impecabilă, vase strălucitoare, aparate de uscat, numeroase săpunuri lichide, aparat de uscat părul, aparate de ras împachetate steril, cabine de toaletă și, într-adevăr, și trei cabine de duș. Silvia îmi face semn, nu te sfii, intră și fă un duș. Intru și în cabină găsesc tot ce găsești într-o locuință înstărită, doar că prosoapele și săpunul, sunt de unică folosință, ca într-un hotel. Mă dezbrac și intru în cabina de duș, mă răsfăț
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale turcești, gemblacul sondei, care este proprietate a tuturor?... Iar Străilaș s-a sfiit, dintr-odată și s-a adunat în el, ca scoica în găoacea ei și n-a mai cutezat a se ruga, iar tăcerea ședea, printre noi și peste noi, grea ca o pânză mare și udă de sac Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drept răsplată un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se facă milă de ea unei femei-comisar, fata unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se împrietenească cu câinii și cu copiii. Mă fascinează pur și simplu, dar n-am nici cea mai vagă idee ce-i în capul lui. — Are el motivele lui pentru care a venit în Japonia. — L-am întrebat, dar se sfiește să-mi spună. Sunt sigur că are un scop precis. Are vreo misiune de îndeplinit, probabil. Dar nu cred că face contrabandă, nu?... Și nici spion trimis să scotocească prin secretele Ministerului Apărării Naționale. Nu cred așa ceva. Se scrie deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru a se târî apoi la nesfârșit pe podea, În fața lui, cu un vibrator Înfipt În vagin. De ce nu faci dragoste cu mine așa cum se face În mod normal? l-a Întrebat ea odată, la care el nu s-a sfiit să afirme: Dintre toți bărbații și femeile pe care sexul simplu nu-i mai satisface, noi suntem undeva la nivelul maxim. — Era o fată prea bună? — Nu era deloc pretențioasă. Lucra normal, În timpul zilei, și te așteptai să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dar chiar dacă ne-am fi dat seama de asta, nu ne-am fi putut opri. Oare s-ar putea opri vreodată un bărbat care trăiește după principiul de a-și urmări până la capăt Încrâncenarea și o femeie care nu se sfiește să-și recunoască propria nimfomanie? În momentul acela și-a făcut apariția Mie. Era diametral opusă femeilor despre care ți-am vorbit până acum. Până atunci le chemasem de nenumărate ori În camera noastră de hotel pe Noriko și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima dată a renunțat la cenzură, slobozind îngerul dimpreună cu colivia. Pagina blondă, pagină cu rod. "Mușcă până la sâmbure, până la nerv, până la... Hai, mușcă, nu te sfii! S-a copt pe când focul dormea molcom în cremene, nu ai de unde să o cunoști." Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și am început să o răsfoiesc. — Bună, Helmut, chicoti Becker luând o alta. Mormăi satisfăcut când dădu paginile: Asta e grețoasă, râse el. — Serviți-vă, domnilor, zise bărbatul numit Helmut. Dacă e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului și scoase din buzunarul de la piept al hainei gri și soioase o cutie de prizat, pe care o deschise cu un bobârnac al degetului său murdar. Se servi cu o doză, o plăcere care avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai fost singură. Da, parcă n-ai fost niciodată, adăugă Leigh. Nu că ar fi neapărat ceva rău. Dar întâmplător așa e. — Uau. Mai e ceva ce țineți morțis să-mi spuneți? Emmy strânse meniul la piept. Acum nu vă sfiiți. — Păi..., Adriana se uită spre Leigh. — Spune odată. Leigh clătină din cap. — Nu vorbeam serios, spuse Emmy cu ochii mari. Chiar este ceva? — Emmy, querida, e ca în povestea cu un rinocer mare și alb într-o sufragerie. — Un elefant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de apropiate erau: cunoștințele încercau întotdeauna să se poarte cât mai frumos, dar surorile se iubeau într-atât încât să-și permită să spună orice. — Ce să fac dacă abia aștept să încep? Cum niciuna dintre voi nu s-a sfiit să remarce, am mult, foarte mult de recuperat, spuse Emmy. Adriana își impuse să se poarte frumos. Își împreună mâinile și zise: — Bun, hai să vedem. La câți bărbați te gândești pentru anul ăsta? Leigh, speriată ca nu cumva fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nostalgii și fără regrete. Din acei ’80 pe care îi defilez prin fața ochilor dintr-un living oxonian, mi-a mai rămas o seară de ajun, foarte dureroasă și foarte frumoasă. Am plecat cu bunica la Biserica Popa Șapcă. Mama se sfia să vină cu noi, chit că locul era destul de îndepărtat. Hunedoara e un oraș mic. Ochiul vigilent al inspectorilor școlari și al activiștilor se putea întinde oriunde. Ea rămânea acasă, tata, la fel. Cântau singuri colinde. Bunicii și mie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simt cum mă atinge o fustă lungă de stambă și cum îmi aplec ochii plină de sfiiciune în fața acelei priviri căprui care îmi spune: nu te opri, mergi, îndrăznește, treci dincolo! Vezi tu, eu nu-mi amintesc să mă fi sfiit în fața altcuiva, indiferent cine era: mare autor, mare filosof sau om de știință, mare eurocrat. Dar față de ea eram sfioasă și mai sunt și acuma. Am totuși o explicație. Atunci când ne vorbea, plimbându-se pe intervalul între ferestre și ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
La ei, sexualitatea este subiect tabu. Le-am explicat că și în Europa a fost așa, dar că în ultimii 70 de ani, de când oamenii acceptă cât de necesară e viața sexuală pentru sănătatea mintală și fizică, nu se mai sfiesc și încearcă să o trateze ca pe orice nevoie umană. Au plecat capul în pământ, apoi s-au uitat în jur ca și când ne-ar fi văzut cineva. Trebuie să reiau subiectul neapărat. Am discutat de contraceptive și avort, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acesta de viață dacă ai parte de așa prieteni. Îmi amintesc cum am mai plâns în prima lună fiindcă îmi era tare dor, și de cei de mult duși, și de ai mei. A fost plânsul de care m-am sfiit atâția ani, strângându-l în mine, ca pe o tensiune uriașă, fără sfârșit. Acum mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că, uite, peste două săptămâni, deși va fi tot luni, nu o să mai tăinuiesc cu Cristina după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]