1,791 matches
-
oribile. Ia spune-mi, cum a fost? Am înghițit în sec încercând să-mi găsesc cuvintele. Păi, știi tu, a fost... bine, dar puțin... stânjenitor. Maria ridică din sprâncene. — Nu crezi că e puțin cam târziu să devii dintr-odată sfioasă? La urma urmelor, ești acum o adulterină în toată regula din moment ce ești încă oficial măritată. —Mai amintește-mi o dată: de ce te consider prietena mea? am întrebat-o amărâtă. Oricum, am fost prea emoționată și jenată ca să fiu atentă la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ți-a umblat gândul aiurea. Ne faci neamul de râs. Eu când eram de vârsta ta...” „Și o să vină maestrul Cacavela cu spudelul duminică la slujbă, să-l cunoști.” „O să-l chemăm aici.” „Să te porți frumos. Să te arăți sfioasă.” Doar tanti Sofula plângea pe tăcute. Unchiul Nicos trebuia să plece după grâne în curând și când urma să se întoarcă avea să se facă nunta. Tanti Sofula cu unchiul Nicos și bunica voiau să se mute apoi la Adrianopol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lacrimi. Nu le șterse, de teamă să nu atragă luarea aminte asupra lor. Era încurcat. Copil fiind, îi lăcrimau ochii când se întețea vântul, altfel nu-și aducea aminte să i se mai fi întâmplat. Ștefan, cu voce tremurată, zâmbind sfios, spuse: — Ce-o da Dumnezeu, maică, ce-o da Dumnezeu, sfinția ta. Scoase o pungă de galbeni și o încredință doamnei. Maică, să pornești o ctitorie pentru mine, un schit la Hurezi. Da, Ștefane, pornesc și o să se întoarcă domnia ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pusese întrebarea. Întunericul crescuse în odaie și auzea zvon de papuci pe dalele de piatră. Erau slugile care veneau să aprindă lumânările. Totdeauna ținuse seama că între el și tatăl lui este o mare deosebire, și poate de asta era sfios în fața lui. Tinerește considera că totul vine din faptul că vodă ținea să-și trăiască intens fiecare clipă din viață, pe când el prefera traiului tumultuos, orele liniștite de lectură sau, chiar mai mult, orele de contemplație pasivă a minunilor lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna. — Nimic, mă gândeam așa... și imaginea ochilor jupâniței care se înțepase cu acul, se suprapuse pe verdele smalțului. Era același verde și aveau ochii niște raze aurii pornind din negrul pupilei pe care mai mult le ghicise, căci fata sfioasă nu căta spre el decât pe furiș, prin zbatere de gene. Doamna vorbea, Constantin mormăia aprobativ, intră și Radu în odaie. — De data asta nu umblăm cerniți decât nouă zile, ne iartă Stanca, hotărî doamna, vine Paștele și apoi nunta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ieșit din Ediculé. — Să nu te înșeli, măria ta, și să crezi că-i o minune. Din clipa când te-au mazilit, tot timpul v am urmărit și m-am rugat... Pentru Ștefan m-am rugat, spuse monahul, plecându-și sfios capul. — Te așteptam să mă înveți să mă rog cum spune Iisus, pentru vrăjmași, pentru dușmanii mei... Nu cred că ai nevoie, măria ta, pentru că toată viața ți-ai iubit dușmanii și i-ai iertat de câte ori te-au vândut. — Alta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mahon, cu baldachin (o moștenire de familie a clanului Maulsby) era considerabilă. Singura noastră plăcere colaterală era oglinda ce placa întreaga ușă din baie. Acolo, stând lipiți coapsă lângă coapsă, îi șopteam: — Uită-te, Sarah, uită-te! La început era sfioasă, lăsa privitul în seama mea, la început era timidă și supusă numai fiindcă așa o doream eu, dar, cu timpul, și-a făcut și ea o pasiune din a se uita în oglindă și de a urmări reflectarea împreunării noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și se răsucea sub pături preț de un sfert de oră, după care sărea din pat ca trezită dintr-un coșmar. Lua sacoșa din cuier și o trântea pe masă cu un oftat adânc. Pe față îi înflorea un surâs sfios, aproape vinovat, mi-e foame, domnu’ Ogrinjan, mănânci cu mine? Nu, mulțumesc, tocmai am mâncat când am plecat de-acasă, și-n afară de asta, invitația ei suna oribil. Era ca și cum l-ar fi îmbiat cu carne de orfan, carnea sălbăticiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întoarcă pe dos. Ar fi cazul să-și dea seama, și uite-l că-și dă. Refuză să înnopteze la ei, în pofida invitației lui Rafael. Păi, are un tren diseară și chiar pleacă, luându-l pe Mugurel cu el, la fel de sfios și de reținut cum a apărut cu patru ceasuri în urmă. 31. Alegerile din septembrie ’92 parcă i-ar fi readus, în sfârșit, cu picioarele pe pământ, Milică-tată, Rafaele, Octave, Codruțe, Angelico, Doinițo, puteți să vă duceți la culcare, românul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mâinile la abdomenul cuprins de o umezeală plăcută. Nici nu știi cât mi-ai lipsit. Și tu mie. Te doresc. Dorul mărturisit simplu face ca glasul să se piardă înecat într-o emoție adolescentină. Și eu. Sus, în dormitor, brusc sfioasă, se așează pe marginea patului, cu picioarele strânse și cu mâinile în poală, fără să înceteze să-l fixeze intens pe Marius, oprit lângă fereastră, cu spatele la ea. Timp de doi ani cât fusese plecat, se rugase cu lacrimi fierbinți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lor, șoseaua se dezvăluie ca o panglică lungă și subțire de beton în mijlocul câmpiei cu aspect calm și liniștitor. Liniștea adâncă și căldura soarelui te îndeamnă tăcut spre odihna unui somn fără de griji. Din când în când, câte o pală sfioasă de vânt ondulează leneș linia aurie a lanurilor de grâu care se întind de o parte și alta a drumului, până la linia orizontului. Miroase a grâne coapte și iarbă verde. Dialogul se încheagă rapid între tinerii ofițeri. Căpitanul vorbește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
La un moment dat, aude pe Caraiman cum murmură cu ochii în ape de lacrimi: Isgadeil veiskadeiș șmei rabu83... Cu un gest pios, a pus o piatră 84 peste fotografia unei fete tinere, cu păr închis la culoare și zâmbet sfios, aflată lângă el, pe masă: Da, a murit. Of, Doamne, cum a murit! Capul începuse să i se clatine zvâcnit de pe un umăr pe altul. Ne-am cunoscut la onomastica unui prieten comun. Eu mai aveam puțin și terminam școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Horei staccato. În momentul în care melodia s-a încheiat, numeroasele aplauze ale soldaților, care ascultaseră ca vrăjiți piesa lui Grigoraș Dinicu ce le aducea aminte de horele din sat, fac pe Suflețel să se îmbujoreze ca o fată mare sfioasă, sărutată prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se doar să muște din pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt sănătoși, dar ea nu mai are suficientă putere să lupte cu boala. Poate într-un spital ar fi fost mai multe posibilități. Aici, fără medicamente, căldură... Infirmiera ridică din umerii plăpânzi, neputincioasă. Cei doi ochi mari și negri, privesc sfios la locotenent. Nu știu ce s-ar putea face. Poate fi mișcată? Vreau să o duc într-un loc mai sigur decât cel de aici. Nu. Asta nu poate face decât să-i grăbească sfârșitul. Cuvintele cad sec, ca o irevocabilă condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu ridică ochii nici când Carol trece pe lângă el, purtând în brațe o cutie metalică plină cu benzi de mitralieră. Murmură încet o melodie: "Undeva odată, un soldat scria, versuri de iubire pentru draga sa..." Lili Marlene? Da. Îi surâde sfios lui Marius și acesta îl bate pe umăr încurajator. Mai încolo, la a doua fereastră, sergentul Lazăr împarte cu Romulus o țigară. Un fum de fiecare. Măi, ce-mi spui mie cât sunt de bune fructele? Asta o știa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau să mănânce. Când s-a apropiat, am văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint. O muzică sfioasă răzbătea printr-un geam închis pe trei sferturi. M-am ridicat pe vârfuri și am întins gâtul să văd cine e înăuntru. Probabil arătam foarte caraghios, căci o voce abia ținându-și râsul a rostit câteva cuvinte pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în Roman, eu nemaifiind de doi ani romașcan s-apoi, pe-atunci, fiind un băiat, trebuia să fiu, desigur, un necunoscut pentru toți. Apoi, cred că i-am scris aprins și poetic cât o iubesc și, pe urmă, o rugăminte sfioasă să-mi răspundă. Această rugăminte era făcută numai prin atîta: sub numele meu, puneam adresa, strada și numărul. Aceasta trebuia să-i dea a înțelege că aștept răspuns. Și, ca să fiu și mai puțin pretențios, numele meu cu adresa erau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
reînviau. Apoi, în dangătele clopotelor mari, călugării din veacurile moarte începură să-și plângă viața lor pierdută. Când mă pregăteam de plecare, a venit din nou doamna Matilda Ioan ("Am venit să vă iau la plimbare!"), cu ochii ei buni, sfioși și rugători, însoțită de o fată brună, înaltă, care avea pe față un rest de râs imobilizat și nu se hotăra să se așeze pe scaunul pe care îl ținea de spetează. Era sora doamnei Matilda Ioan. Peste câteva minute
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-au îmbrăcat întâmplător în haine normale. Avarii nu vorbesc, dar plâng cu tot sufletul când au scăpat un bănuț în palma vreunui om sărac. Vreun ștab de la vreo editură, pe post de dulău-șef, vorbește mieros când miroase o sfioasă cățelușă candidată la postul de secretară. Bătrânul anticar nu vorbește, dar se gândește din greu să descopere câte cărți rare, valoroase și mai puțin valoroase i-au trecut prin mâini de-a lungul întregii vieți. Mai-marele, nu contează cine, se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
șovăielnic. - Don’ procoror, zise el cu glas gros, fă-ne, rogu-vă, dreptate. - Ce este ? se interesă Zalomir. Prinzând inimă, oamenii înaintară sub cerdac. - Apoi, primarele... ! - Ce primare, vătăman de hoți ! izbucni un glas. - Ne-o belit de tot, întări sfios altul. - Și ce-ce vreți de la mine ? se bâlbâi Zalomir. - Apoi dreptate, boierule, că nu mai putem răbda. Ne ține în chingi cu camăta, ne ia din ogradă toate, îi muncim și pe degeaba, pacoste pe capul satului ! Rău de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
forța propriei interpretări. Acum, la geam, Își Împodobea melodia cu variațiunile și rotocoalele caligrafice ale lui Shaw. Privea de-a lungul instrumentului negru, lucios, luând În vizor casa aflată cu două curți mai În spate și În special chipul palid, sfios și Încântat din cadrul ferestrei de la etajul al doilea. Ramurile copacilor și firele de telefon Îi obturau perspectiva, dar reușea să deslușească părul lung și Întunecat, strălucind precum clarinetul Însuși. Nu-i făcea cu mâna. Nu dădea nici un semn - În afară de zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suferind pasiunile acute, adolescente, ale cărnii. Milton, Întins În pat și visând la mama mea În același fel În care aveam eu să visez mai târziu la Obiectul Obscur. Milton scriind scrisori de dragoste și chiar, după ce citise Amantei sale sfioase a lui Marvell la cursurile serale, scriind poeme de dragoste. Milton amestecând metafizica elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca orice șmecherie cu motoare pe care-o dă un director de uzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fie o fată fericită, sănătoasă, fără semne băiețești vizibile, În ciuda cariotipului XY. PRIMA IMPRESIE: Expresia facială a subiectului, deși uneori severă, este În general plăcută și receptivă. Zâmbește des. Subiectul Își lasă adesea privirea În jos, Într-o manieră sfioasă, timidă. Are mișcări și gesturi feminine, iar ușoara lipsă de grație a mersului e În ton cu cea a femeilor din generația ei. Deși din pricina Înălțimii ei unii oameni pot aprecia la prima vedere că sexul subiectului e oarecum imprecis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că autorul se referă la bombardierul cu rază mare de acțiune B-24, Liberator, care a fost produs În serie de uzinele Willow Run. Bombardierul B-52 a fost conceput de-abia În 1948. Andrew Marvell (1621-1678) - poet metafizic englez. „Amantei sale sfioase“ (To His Coy Mistress) este una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale. Edgar Bergen (1903-1978) - comic și ventriloc american. Scotch Irish - adjectiv care desemnează sau se referă la populația de origine scoțiană care a emigrat În America din Irlanda de Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vrajbei noastre: capra vecinului și diavolul care șomează lângă cazanul românilor. Nu ne lipsește Adrian Leverkiihn, dar sîntem cu desăvârșire lipsiți de modesta și devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne este străină apropierea decentă și sfioasă de obiectul admirației noastre, bucuria și îngrijorarea pentru destinul lui, statornicia de nezdruncinat. Nu știm decât să clădim statui encomiastice și vulgare, să sforăim despre "genii tutelare", despre "divini critici", care nu mai au nimic de-a face cu oamenii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]