1,780 matches
-
n-a avut timp, trebuia să mi-l aducă mie. Eu eram specialistul grupului. Am făcut un cântec cu o broască. Alta nu aia de la muzeu: Broasca pușcăriașă. Aici l-am inventat! Cristescu îl privea cu inima strânsă. Celălalt întrebă sfios, cu o voce mică: ― Să vi-l cînt? Maiorul înclină ușor capul. Dascălu își schimbă fericit poziția. Înfipse mâna stângă în genunchi și cu dreapta începu să zdrăngăne la o ghitară imaginară. ― Odată, într-o țară fără fluturi albaștri / O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează! ― Un moment, drăguță, încă n-am terminat. Bun! Numai că tânăra Lola, nemulțumită de oficiile celor doi bărbați, insatisfacție absolut firească dacă ne gândim la potențialul masculin al ipochimenului... Melania Lupu își coborî sfioasă privirea. ― Domnule Matei, vă rog, n-are rost... ― De acord. Să trecem peste amănunte. Deci juna Lola găsește de cuviință să-și împartă patul conjugal cu al treilea individ, un locotenent de cavalerie. Bătrânul fierbea gata să izbucnească. Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vă înșelați. Nu din cauza aceasta m-a refuzat. Maiorul își ridică sprâncenele. ― Atunci? Chipul lui Van der Hoph se întunecă. ― Răspunsul ei a fost categoric: "Nu împărtășesc sentimentele dumneavoastră". Cristescu își ascunse zâmbetul. Și-o putea imagina pe Melania Lupu, sfioasă, feciorelnică și îmbujorată, coborîndu-și privirea: "Nu împărtășesc..." Probabil nu-i fusese greu să se închipuie de 18 ani. ― Acum doi ani, continuă olandezul, mi-am reînnoit propunerea. Am fost convins că este o gafă și totodată o dovadă de egoism
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă va lua în serios și că mă socotea în stare să dau buzna peste o femeie necunoscută. Eram în încurcătură. Nu știam ce să fac. Mă deranja gândul că Dinu m-ar fi putut vîrî acum în categoria bărbaților sfioși și binecrescuți, ca el, care nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întîlnește". Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceeași culoare. ― Albaștri, reci și fără gene. ― Cum, domnule, se miră Nelson, chiar așa fără gene? Și nu-l desfigurează asta? I-am asigurat că lipsa genelor îi dădea, dimpotrivă, un aer deosebit. ― Și nu v-a fost frică? interveni sfios Dodo. ― Frică de ce? m-am prefăcut eu că nu înțeleg. ― Ei, cum de ce? se văzu obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: ― Domnilor, uitați că eu sânt un artist? Bătrânul mă aștepta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază satul românesc în general, satul bucovinean în special, satul pur cu oameni care „mi-au spus păsul inimii lor, alături de ei m-am închinat sfios la mormintele de la Siret, Rădăuți și Putna și mi-au vorbit despre locul sfânt pe care ei îl numesc acasă, întărind ideea că veșnicia s-a născut la sat și că, lângă mormintele părinților săi, cel bun a devenit și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
proba muzicală, ambele eliminatorii și la cele două teze de matematică și limba română. În restul timpului am fost mâna dreaptă a gospodinei care, când a venit tata să mă ia acasă, nu mai prididea lăudându-mă: - Bun băiat ai, sfios și cuminte ca o fată mare și priceput în ale gospodăriei - o ajutasem la treburile casnice - așa cum o ajutam pe mama. Am plecat voios acasă de reușită la examenul de admitere, urmând ca la 1 octombrie să fiu prezent la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
doamna Reilly își aduse aminte de noaptea aceea oribilă în care ea și domnul Reilly merseseră la cinematograful Prytania să-i vadă pe Clark Gable și Jean Harlow în RedDust*. În arșița și confuzia care au urmat întoarcerii lor acasă, sfiosul domn Reilly a încercat una dintre apropierile sale indirecte și astfel a fost conceput Ignatius. Nu a mai dus-o după aceea la alt film, câte zile a mai avut de trăit. Doamna Reilly oftă și privi spre podea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă va lua în serios și că mă socotea în stare să dau buzna peste o femeie necunoscută. Eram în încurcătură. Nu știam ce să fac. Mă deranja gândul că Dinu m-ar fi putut vârî acum în categoria bărbaților sfioși și binecrescuți, ca el, care nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întâlnește”. Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aceeași culoare. — Albaștri, reci și fără gene. Cum, domnule, se miră Nelson, chiar așa fără gene? Și nu-l desfigurează asta? I-am asigurat că lipsa genelor îi dădea, dimpotrivă, un aer deosebit. — Și nu v-a fost frică? interveni sfios Dodo. Frică de ce? m-am prefăcut eu că nu înțeleg. — Ei, cum de ce? se văzu obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: — Domnilor, uitați că eu sunt un artist? Bătrânul mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine În beznă, și așteaptă - iar tu râzi, zgribulită, lipicioasă, savurând dinainte vreo moștenire sau vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu, ce din păcate ascunde crinul nelegiuit Întipărit În carnea-ți albă de călăul din Lille! A sosit primul nerod, atras de mine În capcană, Îi zăresc cu greutate trăsăturile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răspuns așa cum strămoșii lui austro-ungari ar fi interacționat cu orice fel de spectacol - s-ar fi ridicat În picioare și ar fi strigat și și-ar fi arătat simțămintele. Dacă poate scoate la iveală veacul al optsprezecelea dintr-un matematician sfios, n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă să-i ridice pe niște americani optimiști de la finele-veacului al-douăzecilea pe culmile confuziei - Înainte de a-i prăvăli pe stînci, evident. Banii suferă o transformare atunci cînd cineva are mai mulți decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ști unde se află acolo și acolo este pretutindeni pentru că ea trăiește În timp dar În nici un fel de spațiu! În țara noastră viitorul se ruinează Încă Înainte de a fi construit un fapt recunoscut de arhitectura postmodernă care ne rînjește sfios sau demonic atunci cînd citează ruine din alte timpuri și spații! În America nu există clădiri doar pasaje care leagă Între ele viiturile migratoare cea mai perenă arhitectură fiind exact cea care se mișcă dimpreună cu aceste viituri de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
își făceau apariția partenerul de afaceri al lui Simon și nevasta lui putred de bogată, urmați de Fran în persoană, care arăta, după părerea Henriettei, mai bine ca oricând. Părul arămiu al lui Fran cădea peste față, în atitudinea extrem de sfioasă pe care o adopta când întâlnea persoane necunoscute, apoi îl dădu pe spate de îndată ce începu să se simtă în largul ei. Era un amestec straniu, medită Henrietta, de forță și vulnerabilitate, asemenea unui trandafir palid, delicat, care pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa ceva ca uniformă și bărbații stau la cozi de un kilometru. Sunt convinsă, se cutremură Fran, dar nu crezi că asta ar fi puțin cam bătător la ochi la prima întâlnire? — Sigur că nu. Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie, mătușică Fran. — Poți să împrumuți juponul meu dacă vrei, îi propuse Lottie cu generozitate. Fran fu mișcată la culme. Juponul de dantelă era comoara cea mai de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dat un ziar făcut sul. După câte se pare, asta le-a pecetluit relația. Îmi închipui. Uite ce e, Jackă euă Și poate că Fran și-ar fi cerut scuze și totul s-ar fi rezolvat dacă Ben, Ben cel sfios, cu suflet mare, n-ar fi dat iar totul peste cap dând buzna tocmai în acest moment în cameră în căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ăla de bridge. Deci, când plănuiți să vă căsătoriți? întrebă în cele din urmă maică-sa. — Nu ne-am hotărât exact. Totul s-a întâmplat destul de brusc. Oricum, cred că ar cam trebui să mă întorc la redacție. Phyllis atinse sfios brațul fiicei sale. — Îmi pare rău că n-a fost o atmosferă veselă. Pare o persoană foarte drăguță. — Mulțumesc, mamă. Chiar este. Ralph îi conduse la plecare și o îmbrățișă strâns, așa cum obișnuia să facă atunci când era mică. Mirosul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de tata, nu-i așa? — Nu, nu, el e beton. Fran izbucni în râs. Auzise multe calificative la adresa lui Ralph, dar niciodată pe acesta. — Iar tu probabil că ești încântat la culme că s-a întors mama ta. Fran îl privi sfios, tânjind să afle mai multe. — Aș fi preferat să rămână naibii în Australia, de fapt, izbucni Ben. — Dar nu e un motiv de bucurie că l-a iertat pe tatăl tău după atâția ani? Fran își dădu seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea cineva să fie atât de lipsit de inimă? — Oh, Doamne, Ben, sări ea să-l îmbrățișeze. N-am știut! — Iar acum s-a întors și o să facă din nou același lucru și îmi fac griji pentru tata. Se opri sfios, uimit de propriul său curaj. — Tu ești singura persoană care-o poate opri. — Eu? Sigur știi că tata e îndrăgostit de tine. De câteva luni bune. Ascultă cântece siropoase, se îmbată și rămâne uitându-se la ziarul tău. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
i de sânziene, Pare toată o stupină. Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu glas scăzut, De mieluț abia născut. Zveltă ca o domnișoară Și sfioasă ca o zână, Pe-aripi de cocor coboară Cu albi ghiocei în mână. Cine ar putea să fie? Spuneți-mi, copii, și mie! Cine crezi că-ți bate-n tâmplă Pentru tot ce se întâmplă? Zi și noapte te veghează
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins. Merită atenție și regia mitizantă: în articolul menționat, Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și ciudat, din altă lume, pentru a observa în final „coincidența” dintre scrierea amintitului articol și apariția, la Cîmpina, a revistei Urmuz, cu un „portret sintetic” al idolului, reprodus în clișeu, fără ca desenatorul să-și fi văzut modelul Contimporanul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cu bun simț, se făcuse de rușine atunci, luând-o la sănătoasa ca un laș ce era. A fost tare caraghios. Ceea ce a deranjat-o însă și mai mult pe Tomoe a fost atitudinea lui din dimineața următoare. Era sfios și nu mai știa ce scuze să-și găsească pentru lașitatea de care dăduse dovadă în seara precedentă. — Adevărul este, Tomoe, că am fugit ca să chem poliția. Tomoe strâmbă din nas, zâmbi și-i întoarse spatele. „Aș vrea să cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sunetul scump, de zare aleasă! Astfel intrarea și-o fac în oraș prin țipătul străzilor, nestânjeniți în cântare - greierii țării. Fetița mea singură, Ana lumina, în noapte i-aude, și-o clipă surâde lunii și mării. [1938] * UNICORNUL ȘI OCEANUL Sfios unicornul s-abate la mal, privește în larg, spre cea zare, cel val. S-ar da înapoi când unda 1-ajunge, dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]