3,370 matches
-
piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surîsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fața cea pală? Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și umbre-au mai rămas. {EminescuOpI 70} {EminescuOpI 71} În van mai caut lumea-mi în obositul creer, Căci răgușit, tomnatec, vrăjește trist un greer; Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. Și când gândesc la vieața-mi, îmi pare că ea cură Încet repovestită de o străină gură, Ca și când n-ar fi vieața-mi, ca și când n-aș fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi țin la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mândru lacrimile-l prind; Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist și gol, N-ai putea să faci cu ochii înălțimilor ocol - Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu; {EminescuOpI 83} Și din când în când vărsate, mândru lacrimile-ți șed, Dar de seci întreg izvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieții pământene, Cu babele lor albe, cu ochii stinși sub gene, Preoți bătrâni ca iarna, cu gângavele glasuri. O duc cântând prin tainiți și pe sub negre bolți, A misticei religii întunecoase cete, Pe funii lungi coboară sicriul sub părete, Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. II În numele sfântului Taci, s-auzi cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră. Arald pe un cal negru sbura, și dealuri, vale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
meu... Mereu va crește umbra-i, eu voiu dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu; De-apururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. {EminescuOpI 130} SCRISOAREA I Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
SINGUR DOR Mai am un singur dor: În liniștea serii Să mă lăsați să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebue flamuri, Nu voiu sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe când cu sgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zâmbească iar. Va geme de patemi Al mării aspru cânt... Ci eu voiu fi pământ În singurătate-mi. {EminescuOpI 219} DE-OIU ADORMI... (VARIANTĂ) De-oiu adormi curând În noaptea uitării, Să mă duceți tăcând La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape, Care-n dureri adânci Se-nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
coperi cu drag Și stinsele patemi Le-or troieni căzând, Uitarea întinzînd Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 223} IAR CÎND VOIU FI PĂMÎNT (VARIANTĂ) Iar când voiu fi pământ, În liniștea serii, Săpați-mi un mormânt La marginea mării. Nu voiu sicriu bogat, Podoabe și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din veștede ramuri. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adîncile ape. S-aud cum blânde cad Izvoarele-ntr-una, Pe vârfuri lungi de brad Alunece luna
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu glasuri voioase, dar japonezii mergeau neclintiți înainte ca și cum nici n-ar fi băgat de seamă toate acestea. Erau aidoma unui convoi de înmormântare mergând în urma sicriului. Seara căzu o ploaie de primăvară. Când se opri, erau deja în vârful colinei Torre Vecchia. Eterna capitală era învăluită în ceață, Tibrul cotea somnoros la vale; în depărtare se zărea colina Pincio îmbrăcată într-o pădure de un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privind acele imagini, pierdeau propria imagine pe care o aveau În minte despre el. Ceilalți toreadori se simțeau ușurați că murise, pentru că el făcea mereu În arenă ceea ce ei nu reușeau să facă decât arareori. Mergeau cu toții prin ploaie În spatele sicriului; o sută patruzeci și șapte de toreadori l-au condus la cimitirul unde l-au Îngropat, alături de Joselito. După Înmormântare s-au strâns toți În cafenelele ferite de ploaie, și multe poze colorate cu Maera au fost vândute bărbaților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
reușit curățarea terenului și eliberarea de cadavre, uneori fără putința de identificare a lor. RĂZBOIUL ESTE O NEBUNIE GENERALIZATĂ. d. Cadavrele oamenilor morți se îmbracă în haine, identice cu cele purtate de oamenii vii și se ambalează în cutii, denumite sicrie, care pot fi din lemn, piatră sau chiar din metal. Se construiesc niște, așa numite „case de veci” sau cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
sau cavouri din beton armat, semi îngropate în pământ. Mărimea cavourilor poate ajunge uneori la mari dimensiuni, în funcție de banii de care dispune proprietarul lui. În partea cavoului, de sub nivelul solului, se prevăd rafturi, pe care se așează și se depozitează sicriele. Cavourile sunt construcții închise, fără geamuri, cu uși încuiate. Înainte de înmormântare, că așa se numește operația de depozitare a cadavrelor, în cazul acestei practici, cadavrele se îmbălsămează: se injectează în cadavru, substanțe chimice conservante, care să le oprească descompunerea. Unii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cunosc. N-o pun la socoteală pe mama mea vitregă, Mama Scumpă, care trăiește Încă, dar cu cât vorbim mai puțin despre ea, cu atât mai bine. Eu am fost vinovată pentru faptul că a fost o ceremonie cu capacul sicriului deschis, rezultatul nefericit al unei vorbe aruncate de mine În prezența unui grup de prieteni veniți la galeria mea pentru o degustare de ceai. Vedeți, tocmai primisem un container cu niște obiecte extraordinare pe care le descoperisem prin satele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a Înecat pe când pescuia pe malul râului Yangzi, iar trupul lui a pornit În jos pe râu plutind fără barcă, Înghițit de uitare. Părinții eunucului, din orășelul Longgang, cărora le-au fost trimise posesiunile sale, au păstrat cu sfințenie sicriul Într-un șopron, În speranța că trupul rătăcit al fiului lor se va Întoarce Într-o zi. Generațiile următoare au sărăcit din cauza unui complex de cauze: secetă, șantaj și prea multe daruri făcute cântăreților de operă, toate acestea ducând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o bună zi, când un fermier proaspăt Îmbogățit s-a apucat să construiască un teren de minigolf lângă vila cu două etaje În stil elvețian În care locuia cu familia sa, șopronul cu pricina a fost dezgropat. În mod uimitor, sicriul nu putrezise decât superficial și nici nu avea prea multe crăpături; acestea sunt calitățile lemnului de paulownia - deși e foarte ușor, este mai rezistent decât multe tipuri de lemn de esență mai tare. Exteriorul era dat cu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Detaliul meu preferat era un spaniel tibetan foarte jucăuș de pe partea din capac care ar fi venit exact În dreptul ochilor mortului. Cum interiorul capacului fusese protejat de razele soarelui, culorile se păstraseră Încă deosebit de vii În contrast cu lacul negru. Pe fundul sicriului erau aranjate teancuri de coli de hârtie - am dedus eu că era vorba de o scurtă istorie a vieții celui care ar fi trebuit să ocupe sicriul - și poeziile nepublicate ale acestuia, omagii aduse naturii, frumuseții și, cel mai surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
razele soarelui, culorile se păstraseră Încă deosebit de vii În contrast cu lacul negru. Pe fundul sicriului erau aranjate teancuri de coli de hârtie - am dedus eu că era vorba de o scurtă istorie a vieții celui care ar fi trebuit să ocupe sicriul - și poeziile nepublicate ale acestuia, omagii aduse naturii, frumuseții și, cel mai surprinzător, iubirii romantice pentru o doamnă, de când era tânără până la moartea ei prematură. În fine, bănuiesc că era o doamnă, deși cu unele nume chinezești nu știi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spanielul tibetan, și o cutiuță cu muchii din fildeș În care se auzeau zornăind trei boabe pietrificate despre care se spunea că ar fi bărbăția eunucului și cele două părți Însoțitoare ale acesteia. Mi-am dat seama pe loc că sicriul era În același timp o piatră de moară, dar și o comoară. Aveam câțiva clienți - majoritatea din industria cinematografică - cărora mă gândeam că le-ar putea plăcea o asemenea ciudățenie ca piesă decorativă, mai ales dacă păstram și boabele pietrificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
este excelent pentru scăderea nivelului de colesterol și longevitate. „Iar când voi muri, mai devreme sau mai târziu“, am zis eu În glumă, „acesta“ - am continuat mângâind imensa cutie funerară - „acest magnific vapor către lumea de dincolo, adevărat Cadillac al sicrielor, să-mi servească drept coșciug, iar În timpul Înmormântării capacul să fie ținut desfăcut pentru a putea fi admirată și opera măiestrită de pe interior...“. După moartea mea, mai mulți dintre cei prezenți la acea degustare de ceai și-au amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și-au amintit de remarca mea bizară. Ceea ce eu spusesem ca să fac o remarcă spirituală a fost luat drept „preștiință“, echivalent al unei „ultime dorințe care trebuie Îndeplinită“ etcetera, ad nauseam. Și astfel am ajuns să mă „odihnesc“ În acel sicriu bătut de soartă, dar, din fericire, fără părțile stafidite ale eunucului. Cutia cu muchii de fildeș În care se aflau macabrele relicve a dispărut Împreună cu recipientul ce conținea oasele mult iubitului spaniel tibetan al eunucului - deși motivul pentru care cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al eunucului - deși motivul pentru care cineva ar vrea să fure acele triste rămășițe și să le păstreze ca suvenire mă depășește complet. Personalul muzeului care se ocupa cu restaurarea și conservarea a reparat și lustruit pe ici, pe colo sicriul fără să se atingă Însă de crăpături și zgârieturi. Pentru că așa Înțeleg ei să păstreze autenticitatea. Un restaurator chinez l-ar fi făcut să arate ca nou dându-l cu un frumos lac roșuaprins și cu auriu lucitor. Pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oameni să-și aducă aminte de mine „cu crescândă prețuire“. Ha-ha, ar râde ei citind această parte. Astfel, cenușa mea ar fi urmat un itinerar mai ușor și peripatetic, iar eu aș fi evitat dezgustătorul spectacol al unei Înmormântări cu sicriul deschis. În schimb, iată-ne pe toți, inclusiv pe mine, așteptându-ne rândul să vedem macabrul cu ochii noștri. Unul câte unul, prietenii, cunoștințele și chiar necunoscuții aparținând diferitelor perioade din viața mea Încheiată prematur s-au oprit lângă sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sicriul deschis. În schimb, iată-ne pe toți, inclusiv pe mine, așteptându-ne rândul să vedem macabrul cu ochii noștri. Unul câte unul, prietenii, cunoștințele și chiar necunoscuții aparținând diferitelor perioade din viața mea Încheiată prematur s-au oprit lângă sicriu să-mi spună: rămas-bun, adieu, zai jian. Mulți, mi-am dat eu seama, erau curioși să vadă cum acoperiseră cei de la pompe funebre rana mortală. „Dumnezeule mare!“, i-am auzit șoptind clar Între ei. Sinceră să fiu, eu Însămi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry o ținea pe Marlena pe după mijloc, iar ceilalți s-au așezat În funcție de Înălțime. Roxanne era În spatele camerei. Între timp, domnișoara Rong s-a dus să plătească taxa de intrare unui bătrân care stătea Într-o cabină de mărimea unui sicriu pus În picioare. Bătrânul Îi spuse cele ce urmează În dialectul bai care se vorbea În regiunea respectivă: „Să aveți grijă azi. Poate să Înceapă furtuna oricând, așa că nu vă apropiați de creastă. O, și Încă ceva important: nu uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]