5,259 matches
-
banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade, sunt ipoteze lirice, așa cum și în dramaturgia firavă a autorului ele sunt dezvoltări, halucinatorii uneori, ale aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate cosmică. Stilul voit naiv, stângaci, dar în substanță artist, absolvă o asemenea lume care nu cunoaște altă morală decât pasiunea vieții: „dincolo de rău și bun”. Începând cu volumul Laude, critica a constatat o modificare a discursului poetic, cu toate că
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
mare distanță în timp, autorul încredințează tiparului încă un volum, Desene naive (1983), exercițiul liric ajutându-l să-și configureze o poziție mult mai obiectivă față de propria poezie. În Frunză elegiacă motivul frunzei stinghere, tremurând în aerul umed al toamnei, simbolizează destine anonime și efemere. Poetul își dezvăluie confesiv trăirile, fluxul liric așezându-se, cuminte, într-un tipar destul de previzibil și pe alocuri banal. Bunăoară, dragostea e „batere de aripă”, ramurile „scuturatu-s-au/ ca și iubirea”, doar spaima de moarte ia chipul
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
într-o sete cosmică și grea”, alteori copacii sunt „cai crescuți în trupul meu”. Poemele proiectează peisaje cosmice, alegorice, încărcate de imagerie metaforică: cai negri, luna-păianjen, crengi de șarpe, cenușă, iarbă (Galop de foc, Cocoși de sete etc.). „Jungla marină” simbolizează lupta eului cu materia uriașă, informă, care îl înlănțuie: „La capătul lumii într-o junglă marină/ mă lupt cu lianele vii zi și noapte./ Roiesc în ochii mei insectele luminii./ Munții de lei înfuriați/ cu verzi maimuțele de ger în
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
secundară, realizată prea târziu a unei durate concretizate prin evenimente, fapte sociale, realizări, Între care a fost stabilită o continuitate prin discursuri sociale, reprezentări sociale, ideologii. Ca urmare, ea are rezonanțe puternice și regăsiri parțiale În viețile individuale. Generația este simbolizată de grupuri, persoane, reprezentând tot atâtea repere-mediatoare care facilitează corespondentele dintre membrii săi, ca și dintre durata individuală și durata comună, dintre timpul privat și timpul public. Apartenența la o generație nu poate fi niciodată redusă la partajarea În comun
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pot baza pentru a rezolva probleme comune” (Putnam, 1993a). Capitalul social și școala Școala e o instituție importantă În toate comunitățile, iar În comunitățile rurale este adesea instituția cea mai puternică. Ea este un punct de Întâlnire, un centru ce simbolizează comunitatea și o resursă care o poate uni. Comunitățile au nevoie de școli pentru Înnoirea lor, revitalizarea economică, definirea și identificarea identității, menținerea continuității. Nici unul dintre aceste scopuri nu poate fi Îndeplinit fără oameni. Dacă o comunitate nu e un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Epstein, 1992, 1140-1141) determină ca anumite obiective, cum e succesul școlar, să constituie un interes mutual pentru oamenii fiecărei instituții, ce este atins prin acțiunea și suportul lor cooperant. Această perspectivă este imaginată ca trei sfere ce se intersectează și simbolizează școala, familia și comunitatea. Imaginea-teorie include o structură externă și una internă (Epstein et al., 1997). Structura externă reprezintă cele trei contexte care influențează activitatea de Învățare și dezvoltare a copiilor. Intersecția indică faptul că familia, școala și comunitatea au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cuceririi romane a Daciei. După ce (În Scrisoarea a III-a) Eminescu pune În antiteză grandoarea romană cu decadența contemporanilor săi - ,,Voi sunteți urmașii Romei?” -, marele poet român personifică (În Memento mori) gândirea mitică autohtonă prin ,,Dunărea bătrână”, În contrast cu rațiunea romană, simbolizată de podul de piatră de la Drobeta. Autoarea crede că nevoia unei ,,identități legitimate din tradiția națională” pentru statul modern român ar fi asigurat succesul ,,construcției identitare a lui Eminescu - poet național”. Critici ca Titu Maiorescu sau George Călinescu devin astfel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
diplomelor conferite. Le vom numi universități de piață. Între aceste două extreme se află universitatea tranzitorie sau reflexivă, adică cea care se distanțează încet și sigur de universitatea consacrată, aplică doar unele dintre practicile universității de piață, dar mai ales simbolizează riscurile și incertitudinile cu care se confruntă astăzi universitatea ca organizație a cunoașterii și învățării. Ceea ce ar trebui să ne preocupe sunt aceste riscuri, pericolele ce pândesc universitatea ca organizație, incertitudinile cărora trebuie să le facă față. Sursele acestora sunt
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Wilhelm Meisters Wanderjahre, a descris Castalia, o federație de școli de elită, rupte de „zgomotul și furia” istoriei și specializate în promovarea unei culturi elevate și idealiste 2. Castalia, care își luase numele de la izvorul parnasian sfânt pentru muze, era simbolizată de „jocul cu mărgele de sticlă”, o misterioasă lingua sacra, un joc al minții care sintetiza într-un mod ezoteric cele mai înalte realizări spirituale ale umanității. Hesse nu ne oferă prea multe detalii tehnice legate de jocul cu mărgele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sugerează că reconcilierea între cele două imperative categorice polare este în realitate cu neputință, chiar și pentru cei mai dăruiți (elecți, cum li se spune uneori castalienilor, făcându-se aluzie la paradigma monastică și mistică a provinciei). Moartea lui Knecht simbolizează de asemenea separarea tragică a două universuri deopotrivă de valabile, „autentice” și prețioase, care ar trebui să fie pe deplin integrate, și nu opuse. 2. O Castalie româneascătc "2. O Castalie românească" În centrul celor mai multe programe politice și proiecte utopice
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
trebuit. Celelalte pasaje relevante sunt însă fără acest echivoc: „Grielescu”, „în anii treizeci, ca naționalist român, era violent pornit împotriva evreilor”; era „dac” (noi spunem „tracoman”), iar singura notă de subsol a romanului arată că dacii reprezentau pentru România ce simbolizau arienii pentru Germania; a scris despre „sifilisul evreiesc care infesta înalta civilizație din Balcani” etc. De la ironiile la adresa personajului „Grielescu”, colorată versiune balcanică a „profesorului distrat”, ajungem astfel, inclusiv prin detalii foarte precise, probabil nu fără legătură cu „scandalul Eliade
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
History. Making Sense of Pasts; traducerea arabă, de Kh.A. Al-Lamme, a apărut în revista Masarat din Bagdad (4, 2006, pp. 59-71). Printre fragmentele de trecut afectate de „hipomnezie” se numără și esențialul istoriei recente est-europene, nu numai ceea ce se simbolizează prin termenul Gulag. Istoria recentă est-europeană este foarte lent și dificil asimilată în memoria standard a continentului; pentru a contribui la o mai justă tratare a chestiunii, am inițiat în 2003 un Regional Seminar on Recent History, o rețea de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pot defini noțiunile din figura 1: abaterea superioară: As = abaterea inferioară: sau sumele algebrice: TD = As - AI; Td = as aI Observație: În STAS 8300/68 se stabilesc următoarele denumiri convenționale: alezaj - orice dimensiune interioară unei piese (chiar dacă nu este cilindrică) simbolizată cu majuscule D, L etc.; arbore - orice dimensiune exterioară unei piese (chiar dacă nu este cilindrică) simbolizată cu minuscule d, l etc. În reprezentările grafice, abaterile se măsoară față de linia determinată ca dimensiune nominală denumită linia de zero - figura 2. Jocuri
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
AI; Td = as aI Observație: În STAS 8300/68 se stabilesc următoarele denumiri convenționale: alezaj - orice dimensiune interioară unei piese (chiar dacă nu este cilindrică) simbolizată cu majuscule D, L etc.; arbore - orice dimensiune exterioară unei piese (chiar dacă nu este cilindrică) simbolizată cu minuscule d, l etc. În reprezentările grafice, abaterile se măsoară față de linia determinată ca dimensiune nominală denumită linia de zero - figura 2. Jocuri și strângeri. Ajustaje La asamblarea a două piese, dimensiunea nominală a arborelui este identică cu dimensiunea
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
comună ambelor piese din asamblare) în care la numărător se indică simbolul câmpului de toleranță al alezajului, iar la numitor simbolul câmpului de toleranță al arborelui. De exemplu: în cazul unui ajustaj în sistemul alezaj unitar, un ajustaj poate fi simbolizat H7/m6, iar în sistemul arbore unitar G6/h6 - și respectiv figura 6b). Indicarea pe desene a câmpurilor de toleranță și a ajustajelor se face conform STAS 6265/67 - STAS ISO 406. Tabelul 1 8 Exemple de notare pe desene
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]
-
deasupra gurii, zona mustății. Această zonă are o semnificație cu totul aparte în imaginarul nostru. De la trei la cinci ani, copilul poate să-și deseneze tatăl cu o mustață pe care, în realitate, nu o are. În imaginația lui, mustața simbolizează autoritatea. Adulții păstrează în spiritul lor această viziune a mustății. Simțim micromâncărimi în zona centrală a regiunii mustății (imaginea 3) atunci când autoritatea sau puterea pe care o exercită celălalt asupra noastră tinde să ne excite, iar atunci când ele ne enervează
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Poziția lui aici este asemănătoare cu cea a inspectorilor din serialele polițiste la înmormântări. La cimitir, în mijlocul rudelor și prietenilor, ei sunt intruși care deranjează, nu sunt acolo ca să comunice cu ceilalți, așa că își țin mâinile la spate. Căușul palmei simbolizează intimitatea, care nu se oferă atunci când ne simțim excluși sau când vrem să ne excludem dintr-un grup. Actorii care joacă în filme roluri de inspectori nu au învățat acest aspect, dar starea de spirit a personajului lor, atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
așa cum tind să facă, de obicei, capetele a două ființe care s-au vrăjit reciproc. Dimpotrivă, mișcările ei sunt în general sagitale (din față spre spate). Aceasta este o caracteristică mai degrabă masculină. Prin simetria și rigoarea atitudinilor ei, Madonna simbolizează cel puțin la fel de mult autoafirmarea cât și feminitatea, dovedind că aceste două valori nu sunt cu adevărat contradictorii. Ea distruge mitul femeii care este dorită pentru că este supusă. Prin modul în care își deschid încheieturile mâinilor, femeile par mai deschise
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
urmărit, desigur, să creeze, prin similitudinile de suprafață, similitudini de adâncime. Ne amintim că vizitele la familia Sternwood constituiau și mici dări de seamă despre ce se petrecuse între timp cu personajele din vitraliu. Nodul cu care era legată femeia simboliza o enigmă ce avea să reziste încăpățânat încercărilor de a o dezlega. Aici, bătaia ușoară cu palma pe cap anunță un caz în care miza rămâne în zona derizoriului - ceea ce, până la un punct, corespunde adevărului. Ceea ce nu mai corespunde este
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și cenușiul existenței obișnuite: obsesia aridității (simbolizată de piatră), tristețea fără motiv, sentimentul apăsător al așteptării inutile, explorarea deliberată a fenomenelor regresive în cadrul unei imagistici a „calcifierii universale” (Mircea Iorgulescu). Într-o lume în care Dumnezeu a murit, poetul - singurul care mai poate percepe „urmele” prezenței acestuia
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
al dragostei pe care îl plătește o tânără”. Potrivit lui Bahira Sherif (1999, p. 619), căsătoria la musulmani reprezintă „inima vieții sociale și religioase” și, mai mult, un comportament normativ. Ca și în cultura indiană, femeile sunt considerate proprietatea familiei, ele simbolizând, totodată, reputația și onoarea. O posibilă aventură a tinerei atrage după sine dezonoarea familiei și diminuarea poziției acesteia în comunitate. „Aceste credințe sunt atât de puternice, încât familiile sunt pregătite să sacrifice viața unuia dintre membrii de sex feminin pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
simbolic prin prezența cutărui sau cutărui asambalaj. Subiectul nu-și cunoaște însă în mod conștient aceste afecte, justificând astfel construcția pe care a realizat-o prin argumente pe care le vrea a fi raționale. Béatrice (24 de ani) și-a simbolizat disperarea (care, peste câteva luni, o va conduce la sinucidere) creând în satul construit de ea un enorm cimitir. Ea explică astfel această alegere insolită: „Trebuie neapărat să fie un cimitir; există niște copaci care te duc cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a persoanei (Freud, 1894/1974). Asemenea efecte morbide sunt în special simptomele isterice. Freud a subliniat în mai multe rânduri relația strânsă dintre refulare și isterie. În isteria de conversie, caracterizată de simptome somatice lipsite de o bază organică și simbolizând reprezentările refulate, se poate spune că, într-un anume fel, refularea a reușit, întrucât orice angoasă a dispărut, dar se înregistrează totodată și un eșec, de vreme ce simptomul isteric îl invalidează pe pacient. Widlöcher (1971-1972) observă că, la pacienții săi, „conversia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
coase, de securi, de bardă, de bici, de izbituri, de furtuni, de prăvălituri de arbori, transcriind situarea poetului pe poziția luptei de clasă. Străbat singur pădurea, O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. Poetul s-a simbolizat însuși într-un Sânt-Ilie vijelios: Așa trec peste voi ca Sânt-Ilie Pe boltă cu rădvanul lui de foc După 23 August 1944, poetul «prevestitor» s-a aflat într-o situație nouă. Încetând «suferințele gloatei» poetul, obișnuit să se zbuciume și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În ’90 sau ’91 a apărut, În Le Monde sau În Libération, un interviu cu Virgil Măgureanu. Acesta vorbea despre relația sa cu Ion Iliescu și de admirația pe care i-o poartă. Cred că titlul interviului cu Virgil Măgureanu simbolizează foarte bine modelul paternalist, avuncular, să-i spunem, acest „bun uncheș” - probabil că În grecește i s-ar fi zis Barba Iannis, unchiul Ion, nea Nelu. Mircea Mihăieș: El intră cumva În memoria colectivă și afectivă a poporului român. Este
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]