2,705 matches
-
o acceptase în condițiile lui. Dacă avea să ia în considerare o eventuală relație, atunci fata trebuia să îndeplinească câteva cerințe, obligatorii din punctul lui de vedere, iar principala lui cerință era ca fata cu care ieșea să îndrăgească muzica simfonică. Poate că era puțin cam exagerat, dar recunoștea că nu s-ar fi văzut alături de o fată care nu știa cine e Mozart, Strauss, Brahms și ceilalți grei ale căror lucrări le diseca cu surioara lui de opt ani. Mara
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
paradoxal, fiecare generație, începînd cu epoca romantică și cu trezirea naționalităților, se străduiește să construiască un discurs decisiv al identității naționale și, prin urmare, se cufundă în timpul istoricității, tot aspirînd să înceteze povestirea, pentru că, odată încheiată, avînd o veritabilă formă simfonică, expunerea ar asigura o stabilitate sigură a informațiilor și a valorilor. De-a lungul deceniilor, discursul asupra identității se înnoiește și se îmbogățește cu noi surse și totuși se repetă. S-ar spune că îndoiala subminează orice construcție și că
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
românii își au propriile origini. Raportul privilegiat al Moldovei cu Polonia din secolele XVI-XVII implică o circulație culturală esențială și antrenează un du-te-vino al elitelor între marile centre poloneze și moldave. Biografiile marilor cronicari ilustrează această întrepătrundere. Aceste acțiuni sînt simfonice și mărturisesc complexitatea căilor fondate pe strategiile conjuncturale de supraviețuire și de putere. La sfîrșitul secolului al XVII-lea se prevede o mutație importantă: deschiderea Moldovei spre o alianță nisă, după ce Polonia decepționase din cauza ambițiilor sale hegemonice. Nobilii Moldovei află
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Blaga reproșează gînditorilor ruși că nu au ajuns dincolo de planul metafizic pînă la a înțelege sofianismul ca o determinantă "stilistică" inconștientă a culturii Estului și Sud-Estului european. Oricare ar fi motivul pentru care citești Blaga, este impresionantă capacitatea de atracție simfonică a acestei opere. Blaga salvează Satul, Popularul, Naționalul, el eliberează România de această obsesie a teroarei istoriei, oferind un spațiu de lumină, revelat încă de la primele sale versuri din 1919: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, și nu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un retur, atît l-a ținut pasiunea. A dispărut și de la stadion, și de la Filarmonică. Tot așa, n-o văzusem niciodată călcînd la Filarmonică. Inteligență netă, hrănind sclipitor exercițiile ei speculative găzduite de revistele locale bruneta cu nuri caraibieni ataca simfonicul. Nu oricum. Deși căzuseră deja primii fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei, trebuia să fie vizibilă, șocantă. În sala în care majoritatea melomanilor era una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mare Ți-e grădină Ta, Doamne, și mulți i-au mai sărit gardul ! * Uvertura la operă La Forza del Destino rămâne cea mai populară dintre toate uverturile operelor lui Verdi care se execută că piese de sine stătătoare în concertele simfonice. De la primele măsuri, nu încape nici o îndoială că este începutul unei tragedii. Uvertura se deschide cu acordurile prevestitoare de rău ale alămurilor și continuă cu o melodie agitată a corzilor. După o nouă enunțare a motivului inițial de către corzi, suflătorii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
prezentării concertului, cu multe elogii la adresa maestrului, postul de radio să anunțe și rămânerea lui în străinătate. O relație de prietenie cu adevărat sinceră s-a legat cu dirijorul Filarmonicii din Teheran, domnul Sanyjari. El a introdus în programul orchestrei simfonice iraniene numeroase piese românești, în primul rând, rapsodiile lui Enescu. Cu ajutorul lui, am prezentat creațiile respective și la Casa de Cultură a armatei americane de la Teheran. Dacă auditoriul nu era prea lămurit cui aparțineau operele ascultate, directorul Casei de Cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
proză la „Universul literar” și este redactor la ziarul „Epoca”. Sporadic, numele îi mai apare în „Aur” și „Ogorul”. Împreună cu Virgil Treboniu, semnează eseul Legea poeziei pure (1930) și cinci poeme: Amorul în noapte (1930), Esodul (1931), Anathemă (1931), Poem simfonic (1931), Ars poetica (1931). După moartea lui A., grupul „Adonis”, printre fondatorii căruia s-a numărat, îi dedică un adevărat cult, tipărindu-i broșura Poezii postume (1939), precum și „caietul omagial” Poezii lui Grigore Ancu (1941). Eseul semnat de A. împreună cu
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
creația sa. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1930; Esodul (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Anathemă (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Poem simfonic (în colaborare cu Virgil Treboniu), București [1931]; Ars poetica (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Poezii postume, București, 1939. Repere bibliografice: Paul I. Papadopol, Cărți cu versuri, „Linia nouă”, 1934, 10; Virgil Treboniu, Grigore Ancu, RAZ, 1936, 35; Predescu
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
diplomație în postul de consul la Oslo. În 1947 demisionează și, căsătorit (încă din 1937) cu o suedeză, pleacă într-o lungă călătorie - „concediu ilimitat” -, stabilindu-se în cele din urmă la Lima, în Peru, unde este violonist în Orchestra Simfonică Națională și totodată agent la o societate de asigurări. Ștefan Baciu, care l-a vizitat în 1956, a remarcat „tipica mentalitate de refugiat” a scriitorului, izolat în atmosfera românească a familiei, neinteresat de viața peruviană și fără contacte scriitoricești. Întâlnirea
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
construcția monografică era netezit. Pledează în acest sens numeroasele referiri la Caragiale și, în special, cele cincizeci de fragmente critice consacrate lui Eminescu, privind aspecte ca: Mitul Luceafărului, Natura - valoare subiectivă, Romantismul lui Eminescu, Structura versului și sugestia verbală, Tehnica simfonică a poemului, Problema variantelor, Proza poetică, Succesiunea lui Eminescu și altele. Se gândea la o „monografie introductivă” despre Lucian Blaga, nerealizată nici aceasta, din lipsă de timp, și preconiza „o serie de monografii complete, de studii comparative”, fără de care nu
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
grotescă. Sugestia unei orbiri și iresponsabilități sociale și politice ce anunță un viitor de violente răsturnări, unită cu forța artei de pamfletar a poetului susțin volumul. Cântare omului e sociogonie în imagini și odă libertății. Secvențele principale ale acestei alcătuiri simfonice relevă treptele cuceririi și afirmării umanului din om: ridicarea din pulbere pe verticala demnității și a cunoașterii, botezul nemărginirii, bătălia minții pentru adevăr, cutezanța prometeică, inventivitatea, munca. Semnificativ, fiecare pas înseamnă ruperea unor împotriviri, rezistențe, inerții. Pentru A., omenescul se
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lovite cu un ciocănel de lemn. Vechii greci foloseau și ei toaca de lemn (hagia xila) sau de metal (hagia sideron). Toba de lemn (un bloc de lemn scobit, fără mem brană) s-a păstrat până în zilele noastre în orchestrele simfonice : germ. Holztrommel sau Knallbüchse, engl. wood-block, it. (tamburo di) legno, rom. lemn, fr. bois, rus. bruski (vezi W. Demian, Teoria instrumentelor, Editura Didactică și Pedago- gică, București, 1968, p. 34). 55. Mircea Eliade, Shamanism. Archaic Techniques of Ecstasy, Princeton University
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
majusculelor. Puterii îi place vizibilul și compania lui. În optica puterii, fie politică, fie culturală, e frumos ceea ce e mare. Așezările mizează pe grandiosul pe care-l confundă din instinct cu grandoarea. Te Deum-ul mai degrabă decît simfonia și orchestra simfonică mai curînd decît cvartetul de coarde. Sîntem destul de bătrîni, treizeci de secole, pentru a ne încredința că viitorul se naște în mocirlă și intră în casa noastră de stăpîni pe scara de serviciu. Muzele moderne au șiretenia lor, așa cum avea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
creativitatea și abilitatea fiecăruia. A da și a primi, condiție a schimbului, presupune recunoașterea și acceptarea fiecăruia așa cum este. Împărtășirea generează comunitatea de acțiune (ba), bazată pe efortul comun și pe aderarea la un proiect, ceea ce diferă de imaginea orchestrei simfonice, compartimentată În rolurile și delimitările ei, În specificul instrumentelor, unde partitura preexistă În mod explicit, ierarhizată În dirijarea, În momentele și combinațiile ei. Informarea și cunoașterea reprezintă factori ai economiei de timp, din moment ce se știe unde și când să se
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
a altor activități pe care le efectuau. Eșantionul a constat într-un grup de violoniști profesioniști cu prestigiu și trei grupuri de studenți la clasa de vioară de la un conservator renumit. Violoniștii cu prestigiu făceau parte din câte o orchestră simfonică de renume mondial. Pentru a găsi studenți violoniști cu niveluri de măiestrie diferite au fost folosite criterii indirecte. Li s-a cerut profesorilor de la conservator să spună care dintre studenți au cele mai mari șanse să ajungă soliști de renume
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
prin sarcina ei. Comunitatea și societate, prin contrast, sunt definite de o legătură care ține împreună ființele umane, fără deosebire de limbă, cultură, istorie, sau localitate. O organizație este eficientă numai dacă se concentrează asupra unei singure sarcini. O orchestră simfonică nu încearcă să vindece bolnavii; ea interpretează muzică. Spitalul are grijă de bolnavi, dar nu încearcă să cânte Beethoven. Un club de alpiniști organizat să escaladeze vârfurile himalayene nu are grijă de cei ce dorm pe străzi în Nepal, oricât
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
țărilor dezvoltate a devenit o societate a organizațiilor, în care cele mai multe, dacă nu chiar toate, sarcinile sociale sunt îndeplinite în și de către organizații: întreprinderea de afaceri și sindicatul; armata și spitalul; școlile și universitățile; o mulțime dintre serviciile comunitare; orchestre simfonice, muzee și fundații, asociații de comerț și avocați, și așa mai departe. Totuși, nimeni în Statele Unite - sau oriunde altundeva - nu a vorbit despre „organizații” până după cel de-al doilea război mondial. Concise Oxford, cel mai autorizat dicționar englez, nu
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
simbolismului în literatura noastră. Dar Macedonski vedea în simbolism un neoromantism, „triumf al fanteziei și cugetării”. Iar în 1918, după ce simbolismul se impusese pe plan european, el condamna de pe poziții clasice afectarea, poza, lipsa de conținut din poezia decadentă (Versul simfonic). Chiar fără recunoaștere în epocă, în domeniul ideilor literare și al teoriei poeziei, favorizând deschideri spre specificul poeziei moderne, L. a jucat prin Macedonski un rol de pionier. Șocante în momentul formulării, teoretizările lui Macedonski asupra specificului poeziei pregătesc terenul
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
atunci când cititorul se confruntă cu dedicația emfatică „Orașului natal-Caracal și întregii țări a Olteniei”, disonantă și gratuită față de subiectul narațiunii: elucidarea misterioasei plecări, din vila în care locuia, a fostului profesor de muzică Mișu Theodorescu, potențialul creator al unei opere simfonice totale. Aceste garnisiri „la potriveală”, aspirând să treacă drept ingeniozități de concepție, nu lasă în urma lor decât sentimentul mediocrității, prozatorul dovedindu-se în general incapabil să-și depășească stângăciile. Femeia cibernetică este o palidă reluare în context de tehno-ficțiune a
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
liber (Hinov) într-un moment când acesta nu era utilizat nici în lirica franceză, devenise în 1918 (Versul decadent) adeptul retoricii clasice. Delimitându-se de valul imitațiilor decadente, el identifică versul alb cu nonpoezia și se proclamă precursor al versului simfonic. Prototip, pentru contemporani, al poetului decadent, M. a fost un inamic al decadentismului, al imitației și formelor goale (Decadentismul, 1902), dar nu a ezitat să aducă în discuție noi criterii de apreciere pentru frumosul literar, pregătind înțelegerea modernă a poeziei
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
masivă, cu inegalități explicabile, dar cu un sunet inconfundabil în lirica românească de după al doilea război mondial. SCRIERI: Legenda cerbului, București, 1957; Bob auriu, București, 1959; Balade, București, 1967; Veverița de foc, București, 1967; ed. București, 1973; Copacul descătușat. Poem simfonic, București, 1968; Balade, București, 1969; Baladele singaporene, București, 1970; ed. București, 2001; Țara migrenelor, București, 1970; Sonetele aeriene. Cartea întâia din trilogia sonetelor, București, 1972; Armura de sudoare. Cartea a doua din trilogia sonetelor, București, 1972; Bazarul cu măști. Cartea
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
intrat spre seară / calfă la Iisus. // Izbăvit de vină, / n-ai dori să fii, / suflete, lumină, steag de bucurii, / ciutură, să-ncapă / un crâmpei de cer?...” (Ucenicie). În 1994 revenit în România, scriitorul publică două cărți de versuri - una, Univers simfonic, cuprinzând exclusiv poezii din detenție „dictate de Cineva”, poeme orale, scrise din memorie după eliberare. „Aceste poeme - spune autorul într-un Cuvânt explicativ - poartă amprenta propriei mele însângerări, a dragostei de libertate, a idealului creștin de luptă întru făurirea unei
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Les Enfants du goulag (Chronique de l’enfance opprimée en URSS), Paris, 1979; ed. (Copiii Gulagului), tr. Mioara Izverna, București, 2000; Le Calvaire de la Roumanie chrétienne, Paris, 1987; ed. (Calvarul României creștine), Iași, 1992; Maîtresse, Dieu existe, Paris, 1988; Univers simfonic, București, 1994; Inscripții pe un vas de lut, pref. Dan Zamfirescu, București, 1994; În șfichiul ironiei, București, 1996; L’Homme interiéur, Paris, 1997; ed. (Chipul omului dinlăuntru), București, 1999; Apocalipsiada, București, 1999; Peripețiile lui Țumpi, Chișinău, 2000; Fiul cel pierdut
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
lumea satului, tabloul dobândind treptat proporții monumentale. Episoadele au o structură relativ autonomă, dictată de o gradație dramatică proprie, prinzându-se totuși strâns, fără excepție, în curgerea narațiunii, care - așa cum spune G. Călinescu - înaintează solemn, ca un fluviu american. Contrapunctarea simfonică, efectele antitetice, corespondențele cu trimitere simbolică vădesc marele talent de compoziție al lui R., darul lui de constructor. Ion e un solid edificiu epic realist, un univers perfect închegat, și totodată, prin discretele sclipiri etern umane și prin cadențarea rapsodică
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]