5,479 matches
-
schimba, de câteva ori murmură Da, la un moment dat spuse E un caz care trebuie studiat, și termină cu cuvintele Vorbiți cu domnul prim-ministru. Puse receptorul în furcă. Era ministrul de interne, spuse el, Ce voia omul acela simpatic, A primit o scrisoare redactată în aceiași termeni și e hotărât să înceapă investigații, Veste proastă, I-am spus să vorbească cu dumneavoastră, Am auzit, dar continuă să fie o veste proastă, De ce, Dacă îl cunosc bine pe ministrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că nu va mai deschide gura decât ca să răspundă la întrebări. Exact atunci luă cuvântul comisarul, Vom fi duri, implacabili, nu vom folosi nici unul dintre trucurile clasice, ca acela, vechi și perimat, al polițistului rău care sperie și al polițistului simpatic care convinge, suntem un comando de operaționali, aici sentimentele nu contează, ne vom imagina că suntem mașini făcute pentru o anumită sarcină și o vom executa pur și simplu, fără să ne uităm în urmă, Da, domnule, spuse inspectorul, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avut noroc, repetă comisarul, Așa s-ar spune, Ați menținut relațiile cu cei din grup după ce s-a normalizat situația, Da, cum era și firesc, Și le mai mențineți, Cu excepția primului orb, da, De ce această excepție, Nu era un om simpatic, În ce sens, În toate, E prea vag, Admit că este, Și nu vreți să precizați, Vorbiți cu el și judecați dumneavoastră înșivă, Știți unde locuiesc, Cine, Primul orb și soția, S-au despărțit, au divorțat, Sunteți în relații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și judecați dumneavoastră înșivă, Știți unde locuiesc, Cine, Primul orb și soția, S-au despărțit, au divorțat, Sunteți în relații cu ea, Cu ea, da, Dar nu cu el, Cu el, nu, De ce, V-am spus, nu e un om simpatic. Comisarul se întoarse la carnetul de însemnări și scrise propriul său nume ca să nu pară că nu valorificase nimic dintr-un interogatoriu atât de amplu. Era să treacă la atacul următor, cel mai problematic, cel mai riscant din joc. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un succes moderat, ci și pentru fericire. Dna Strickland era o femeie încântătoare și-l iubea. Mi-am imaginat viața lor netulburată de nici un fel de aventuri neașteptate, o viață cinstită, decentă și - datorită celor doi copii bine crescuți și simpatici, atât de clar meniți să ducă mai departe tradițiile normale ale neamului și ale condiției lor sociale - nu lipsită de semnificație. Treptat-treptat, pe nesimțite, aveau să îmbătrânească, aveau să-și vadă fiul și fiica ajungând la vârsta înțelepciunii, căsătorindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă băgă în seamă. Nu știu ce-o să se întâmple cu ea. Și mai sunt și copiii la mijloc. Din ce o să trăiască? Șaptesprezece ani! — Care șaptesprezece ani? — Sunt căsătoriți de șaptesprezece ani, răbufni el. Niciodată nu mi-a fost simpatic. Bineînțeles, îmi era cumnat și am căutat să mă comport cât mai onorabil. Ai crezut că e un gentleman? Nu trebuia să se mărite cu el. — Dar chestiunea e absolut definitivă? — Lui Amy nu-i rămâne decât un lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că am să-ți împrumut bani? l-am întrebat. — Nu văd de ce n-ai fi făcut-o. — Mă uimești. — De ce? — E o adevărată dezamăgire să constat că de fapt în inima dumitale ești un sentimental. Mi-ai fi fost mai simpatic dacă n-ai fi făcut acest apel nevinovat la compasiunea mea. — Te-aș fi disprețuit dacă te-ai fi lăsat înduioșat, mi-a răspuns. — Ei, așa mai merge, am râs. Am început să jucăm. Eram absorbiți de joc. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mine, că am avut o ezitare. Nu mă prea încântau paisprezece kilometri parcurși pe o potecă proastă și n-aș fi avut nici o șansă de a mă întoarce în aceeași seară până la Papeete. Și pe urmă Strickland nu era deloc simpatic. Era un ticălos leneș și inutil care prefera să trăiască cu o băștinașă decât să muncească pentru a-și câștiga existența ca noi ceilalți. Mon Dieu, de unde era să știu eu că într-o bună zi lumea avea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de îngrozitor și-și luă rămas-bun. Strickland îi spuse lui Tané, băiatul, să-l conducă până în sat. Dr. Coutras se opri o clipă și apoi mi se adresă: — Nu mi-a plăcut, ți-am spus că nu-mi era simpatic, dar în timp ce mă întorceam încet spre Taravao nu mi-am putut stăpâni o admirație fără voie pentru curajul stoic care-i dădea putința să suporte poate cea mai îngrozitoare dintre toate afecțiunile umane. Când m-am despărțit de Tané i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
La Lyse? La alta? Cine poate ști... Mi l-am imaginat adesea pe Destinat citind și recitind carnețelul, pătrunzând în această iubire scrisă, care probabil îi făcea rău, văzându-se numit Tristețe, văzându-se ironizat, dar cu o ironie dulce, simpatică, tandră - pe el nu-l judecase cu atâta asprime ca pe mine! Da, citind și recitind, fără încetare, cum ai întoarce întruna o clepsidră și ți-ai petrece tot timpul privind cum se scurge nisipul, fără să faci nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și noi... Mulți profesori vor să se angajeze la Centrul nostru, la Universitatea din campus, pentru că se câștigă mai bine la particular. Apoi, m-am măritat cu Maestrul, vă povestesc în amănunt și de asta, în facultate am avut colegi simpatici, dar nici unul nu era bun ca mine, acolo m-am împrietenit cu Cezarina, ne știm de când am început facultatea, e și acuma cea mai bună prietenă a mea, și-au cumpărat și ei pământ în Snagov, o casă veche, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
râs de el, „uite cum mai trece vremea, toate fetele-mi zic nenea”, (muzica va cânta câteva acorduri din melodia populară Uite cum...), îți zic, ca proasta am râs, pentru că, de fapt, îmi plăcea, era un brunet cu barbă, subțire, simpatic, râdea din ochi, avea gropiță în barbă, semnul iubirii, cum se lăuda el, adică „mă iubește femeile”, vroia să zică. M-a dărâmat. Era șarmant din prima, că prima impresie contează, să nu fugiți de prima impresie, e cea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă gândesc numai la carne, n-am timp de minte, suferințe, gânduri aiurea. Și, mult timp după aceea, tot la carne mă gândesc... Ce mai contează acuma?... Știi, am de toate, am femeie în casă, gătește, face curat, cumpărături, e simpatică, citeam ziarul într-o zi, ce mai citiți?, întreabă, citesc despre fotbalul românesc, auzi titlu: „De ce moare fotbalul românesc?”, de ce, doamnă?, că nevasta lui cutare, mare fotbalist, s-a culcat cu altul, tot mare fotbalist, amantul se laudă în presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc despre mine Însămi. Îmi imaginez șuvoiul de muieri isterice ce se Înghesuie la porțile dumneavoastră, implorându-vă să fiți simpatico (apoi, după un interludiu umplut de ierarh)... dar dispoziția mea e ciudat de neasemănătoare. Nu-și divulga micul flirt cu biserica decât episcopilor și prelaților cu rang și mai Înalt. Când se Întorsese prima oară În țara de baștină, existase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
permițându-i imaginației feței să picteze tablouri sinistre. — Săptămâna trecută am fost la vodevil. Myra era copleșită. Amory Își ațintise din nou ochii verzi asupra ei. — Ești singura fată din oraș care-mi place mult, i-a declarat el. Ești simpatico. Myra nu era deloc sigură că merita atributul, dar suna șic, deși ușor nepotrivit. Afară se lăsase un amurg dens, iar când limuzina a virat brusc, fata a fost aruncată peste el. Mâinile li s-au atins. — Nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am nimic de spus. Sunt doar nervoasă. AMORY: Rosalind, cochetezi cu ideea de a te mărita cu Dawson Ryder. ROSALIND (după o pauză): Toată ziua m-a cerut de nevastă. AMORY: Ei bine, are tupeu! ROSALIND (după altă pauză): E simpatic. AMORY: Nu spune asta. Mă doare. ROSALIND: Nu fii idiot. Știi că ești unicul bărbat pe care-l iubesc, pe care-l voi iubi vreodată. AMORY (iute:) Rosalind, hai să ne căsătorim luna viitoare. ROSALIND: Nu se poate. AMORY: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căruia-i scrisese imediat după debarcare, dar acesta nu-i răspunsese; În plus, știa că o vizită la Monsignor Însemna să-i povestească episodul cu Rosalind, iar gândul de a repeta istoria Îi dădea fiori reci, de groază. Căutând oameni simpatici, și-a amintit de doamna Lawrence, o femeie extrem de inteligentă și de distinsă, convertită la catolicism și foarte devotată lui Monsignor. Într-o zi i-a telefonat. Da, doamna Își amintea de el foarte clar. Nu, Monsignor nu era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Of, nicicum nu-i bine. - Vezi, nea Ovidiu, că nu zboară? Na, pune mâna și-aici, pe casa de bani! Uite, zboară? - Nu zboară, Mișule. - Păi sigur că nu zboară. Hai, mai servește un pic de whisky, că-mi ești simpatic! - Da tu l-ai văzut, Mișule? - Pe cine? - Pe Sorinel al meu, l-ai văzut? - Nu l-am văzut, nene, cum să-l văd dacă-i mort? Aici Mișu nu mințea. Nu-l văzuse și pace. Dar nici cu halterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în fiecare săptămână, câte două emisiuni de varietăți la televiziune, înregistram la radio foarte mult, ce mai, eram cunoscut. Mă plimbam cu Moldovan, regizorul care îmi oferise rolul din Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-i acela „tarașotul”? întrebă Stejeran 1. — O specie de vinoferi, numai că au dinții mai mari, îl lămuri prima femeiușcă. — Hai noroc! zise Felix S 23, apucând paharul cu antigel și dându-l peste cap. Să știți că sunteți foarte simpatice! — Îți mulțumim, pământene, răspunse a doua femeiușcă. Nu ne facem decât datoria. — Dar cum de sunteți așa de frumoase? întrebă Felix S 23. Sunteți o bucurie a circuitului optic. — E o poveste lungă, zise prima femeiușcă. Știți ce e aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dușcă. E whisky „Haley”, de vreo 50 de ani. Ia zi-i ceva, măi Pavka, din chestia aia. Blondul puse jos „Lauserul” și-și trase în față balalaica. — Cântați și voi? se întoarse bărbosul spre roboți. Hai că-mi sunteți simpatici! Ce știți să cântați? — „Șoferul de la O.N.T.”, zise Felix S 23. — Ei, șoferu’! făcu dezamăgit bărbosul. „Vino mândră-n galaxie” știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai trase un gât. — „Vino mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
făcu dezamăgit Felix S 23. Vai de mama lor! Noi cel puțin avem program, suntem programați în mod clar pe câte-o chestie. La ei nu întâlnești două programe la fel. E un haloimăis, ceva de speriat. Dar altfel sunt simpatici. În timpul acesta, nava spațială interplanetară „Bourul” luneca silențios prin spațiu. Episodul 38 „Veac nou” regăsit Tot vorbind ei de una, de alta, timpul trecu; după faptul că Getta 2 începuse să caște discret, iar picioarele îi căpătaseră o nuanță caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Meseriașul ieși resemnat, trăgând după el ușa. La vreun minut după aceea, prin hublou, văzură cum micul vehicul pe care scria Cooperativa „Prestarea” se depărtează încet, spre noi și noi orizonturi ale cunoașterii. Episodul 41 La o ciupercărie După plecarea simpaticului comerciant, încercară să stabilească legătura radio cu satelitul „Veac Nou”, dar nu reușiră. Prinseră în schimb un post malaysian care retransmitea emisiunea unui post american, un post italian care transmitea un meci de fotbal și un post polonez care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de comun acord, considerăm a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, doar la câțiva ani-lumină. Nu fără regret, desigur, ne vom despărți de oneștii, poate uneori anoștii, dar totdeauna - cel puțin pentru povestitor - simpaticii eroi ai Planetei Mediocrilor; le-am fost, cât s-a putut, alături, le-am împărtășit idealurile, visurile, temerile, adeseori chiar și hrana; ne-am bucurat de succesele lor, am suferit eșecurile lor, le-am cunoscut prietenele, planurile, am fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ilie Năstase, Ion Țiriac, Sandu Boc, odrasle de politicieni, artiști, scriitori și mulți străini, în special italieni și arabi, desigur (ultimii) însoțiți de parașute și bișnițari. Directorul barului, Mr. Viorel Păunescu! Înaintea acestuia tronase la șefie, Nea Aurică, un personaj simpatic, tatăl bețivilor de la „Abataj”, cum porecliseră aceștia faimosul bar bucureștean. O figură foarte cunoscută a bulevardului Magheru era Pierre - Stăpânul Femeilor! L-am întâlnit prima dată la „Mon Jardin”. Evolua pe ringul de dans atrăgând atenția tuturora. În sens pozitiv
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]