2,521 matches
-
chiar dacă nu le-ar fi ținut isonul. Și nu părea deloc să fi fost o persecutată acolo de unde venise, s-ar fi ferit, de pildă, aici, să plece când veselia era în toi, când prudența i-ar fi cerut să simuleze măcar adaptarea: dacă era o inadaptabilă pățită... Nu-mi spusese ea însăși că trebuie să mă duc, să nu se creadă că ași avea ceva cu economista? Și totuși se retrăsese apoi prea devreme, înfruntînd acest risc... Curios, întîrziai, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
masa?..." Depinde, uneori la o braserie în care mă duceam eu cu un bun prieten când eram asistent... O vreme, cât a trăit mama, acasă, acum îmi pregătesc singur ceva necomplicat... Vă invit la braseria asta..." Vorbăria îi slăbea atenția? Simula neatenția? Literalmente parcă nici nu auzi că o invitam la masă. Urcasem un dâmb plin de brazi, ca să se uite ea mai aproape la acea casă care avea cocoțată sus acea odaie ca o hulubărie. Cine o fi acolo? Se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Declarația asta naivă stârni rumoare și ilaritate, dar nu de simpatie, se veseleau ca și când a te simți atât de departe de ceea ce ți se spune că e tatăl tău înseamnă că vrei să prostești pe alții cu perfidia ta care simulează inocența. Ia spune tu, puișor de chiabur, cum ai ticluit să ne ascunzi că taică-tău avea un joagăr, cu care exploatați pe țărani cerând prețuri nerușinate? a reluat tipul de la orășenesc. Ia vino încoace... Așa... Mai aproape! Mai, mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Solveig, zise. Să aștepți pe cineva patruzeci de ani, exclamă ea cu o admirație care însă se diminua în chiar cursul exprimării ei, e frumos!" " Da, convenii și eu, cu un scepticism obtuz, e o performanță!" Se uită la mine simulând o încremenire: "Performanță! Așa numești tu acest simbol al iubirii răbdătoare și statornice?!" Printre cuvinte îi apăru minunatul ei surâs, cu tandra lui ironie. "Așa o fi cu toată lumea?" mă întrebai, în timp ce mă îmbrăcam cu însumi, gîndindu-mă desigur la cei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Îți convine? Sau ai vrea să mănânci acasă?" "Daaa, zise, la cîrciumioara! Îmi convine perfectamente. Plecăm împreună de-aici, nu?" "Bineînțeles, dacă nu te deranjează că o să fim văzuți de gaițele de sus!" "Daaa, se neliniști deodată, dar mai mult simulând, nu e bine să fim văzuți, chiar plec în biroul meu (și se ridică), așteptăm mai bine un sfert de oră să se care ele și pe urmă plecăm și noi."' PARTEA A NOUA I Începu astfel să-mi placă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cucu ori se prefăcea că nu observă, ori chiar era cam mitocan și uitase ce-mi spusese mie mai înainte, că i-ar face o reală plăcere să... Oricum, se putea deduce că nu prea fuseserăm așteptați. Mă gândii să simulez că de fapt nu venisem să rămânem, plecăm în altă parte, dorisem doar să le urăm în trecere la mulți ani și... Mă uitai la Suzy să-i sugerez retragerea, dar observai pe chipul ei că nici n-avea de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu mai era aceeași Tasia, plină de atenție față de mine și ținîndu-mi partea. Cum mi-era foame, mă hotărâi să mănânc și devenii curios să aflu și ce avea cu mine. Mi s-a părut că v-am deranjat", zisei simulând o nepăsătoare absență. "De deranjat ne-ai deranjat, îmi răspunse punîndu-mi în farfurie niște cârnați și o strachină cu varză murată, dar ce să facem, vă primim, măria-voastră, că ați ajuns mare și poate puneți și pentru noi, undeva, o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai brutală o făceau să tresară ca sub un șoc și încetul cu încetul își revenea. Da, dar acel cuvânt sau acea inițiativă, dacă nu erau sincere, adică adevărate, nu aveau nici un efect. Dar cum puteai inventa cu ușurință așa ceva? Simulai nepăsarea. "Bine, repetai, atunci plec!" (la restaurant) și mă ridicai și o luai spre ușă. "Stai! tresări iarăși, și iarăși repetă: așa de repede ești gata să mă părăsești?" "Bine, stau", îi răspunsei și mă reașezai pe pat. Parcă se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prima noastră noapte de dragoste eu nu știam aproape nimic din viața ei, în timp ce a mea îi era cunoscută, destăinuiri, smulse cu simulată indiferență. ...este imposibil să-ți închizi trecutul ca pe-un robinet, ți-l deschide ea distrăgîndu-ți atenția, simulând cea mai curată dintre curiozități... Ar fi trebuit deci să respecte ceea ce îmi impusese mie, dar nu respecta, de pildă prinsese o distilată aversiune pentru Matilda. Da, da, îmi spunea adesea cu un net dispreț, lasă că știu eu, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dar și atunci ne putem trezi într-o prăpastie... "Tu ești de vină, răcnii după ce într-adevăr nimerii într-o groapă din care abia mă smulsei, asemeni baronului Münchausen din mlaștină, trăgîndu-mă de propriile mele schiuri... Dacă n-ai fi simulat rătăcirea, acum am fi fost sus..." " Da! strigă și ea furioasă, te pregătești sufletește să mă mănânci de vie la noapte, ca să nu mori tu de foame... Uite, nu mai merg!" și țipă cuvintele uite nu mai merg fără pauzele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l internez pe el la spitalul de nebuni..." Ah, exclamai, extrem de verosimil, chiar halucinant de verosimil!" În clipa aceea, foarte calm, Petrini reveni, dar ca și când ar fi ascultat la ușă și ar fi auzit totul, și începu să se plimbe simulând nepăsarea și întîrziind mult la fereastra întunecată a biroului meu. "Victoraș, dacă crezi că am ceva de ascuns, stai, zise ea. Dar n-am vrut să auzi ceea ce a fost foarte urât în viața mea înainte să te cunosc." Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu-i spusei de ce sânt disperat, dar gândul mi se formulă totuși în minte... că am devenit străini. Într-o iubire, gândii eu mai departe, sufletul se predă. Cine n-are curaj, poate înșela o vreme, ba chiar multă vreme, simulând abandonul, dar într-o zi se întîmplă cera, nu chiar ceva catastrofic, cum ni s-a întîmplat nouă, ci ceva cu totul obișnuit, cum ar fi de pildă ca simulantul să se îndrăgostească deodată sincer și total de cineva, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe sinceritate și era prea târziu, adică era prea bătrână acum ca să se schimbe. Iar să continui eu ca mai înainte nu se mai putea, nu mai aveam în fața mea o ingenuă ca atunci când o cunoscusem, ea nu mai putea simula perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... Întâlnirile noastre erau tot mai scurte, tot mai terne, tot mai rare. Într-o zi îmi spuse cu un aer preocupat că a reușit să obțină un pașaport, să plece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
perioada de 20 de minute în care injecția urma să își facă efectul s-a introdus în camera de experiență un complice al cercetătorului, care era prezentat ca fiind în aceeași situație cu ceilalți subiecți. Sarcina complicelui era de a simula fie o stare de euforie fie una de mânie, în funcție de programul stabilit de experimentator în vederea creării unui context sugestiv controlat. Sensul acestei proceduri era ca în condițiile în care subiectul nu-și poate explica starea sa psihofiziologică va accepta probabil
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
exilat cu familia în câte-o vizită, inventam fel de fel de pretexte ca să scap de strângerile în brațe și de groaznicele pupături: ba mă simțeam rău, ba aveam nevoie la toaletă, ba îmi uitasem o carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cartea imposturii cu dexteritatea teoreticianului virtual, inspirat de trei tomuri de cibernetică. Le scrisesem academic, cu citate și note de subsol; nimeni nu le băga în seamă. Știam foarte bine ce fac. De când intram în sala de curs și până când simulam ultimul zâmbet social, pe coridoare. Oamenii ăștia creduli trebuiau deformați, mecanismele vieții lor disciplinate și insipide, care se reproduceau cu fiecare generație ce invada amfiteatrele, meritau sucite, date peste cap, îmbâcsite de neadevăruri fine și colorate. Ni se cerea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în urmă un manechin de pluș. Mă strecuram sub cearșaf și, abia când degetele ei părăseau inerția pentru a-mi pipăi sexul și, recunoscându-l, îl strângeau prietenește, știam pe cine am alături și de ce nu trebuie să mă tem. Simulam repede somnul, apoi fugeam pe balcon și din nou la computer. Îmi controlam florile ghiveci după ghiveci, cu afecțiune, ca un criminal ieșit la pensie. Creșteam de toate: de la cerceluși la kalanchoe și de la violete la regina nopții. Primăvara le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că nici nu se dorise asta. „Tot nimic.“, am protestat. „Dă-mi un indiciu.“ Maria a scos o lupă din buzunarul halatului și mi-a potrivit-o pe locul indicat. Am strâns ochii, concentrându-mă de-adevăratelea. Până atunci doar simulasem interesul, să nu-și dea seama că-mi place tipa. Maria era geloasă și pe-o fotografie (nu mai vorbesc de reviste, filme sau emisiunile TV de pe italieni, cu prezentatoare în chiloței fini sub rochii transparente); nu vroiam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să laud, îmi venea să înjur, și invers. Mă așezam la masă să scriu despre o carte și mă apuca imediat lehamitea, parcă lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele la lumină. Simulam că mă pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la mine; degeaba. Când terminam, începeau invențiile: cortext („spațiu virtual, de intersecție între cortex și cuvinte“), fugoid („succesiune infinită de picaje și ridicări“), extrospecție („proiecție psihologică asupra altei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din scrisori...“ „Nu-i prietenul meu. De fapt, ți-am zis, nici nu știu cine e. Speram să m-ajuți tu...“ „Să te scot din rahat, adică. Să-ți lămuresc algebric ceea ce tu încurci filologic.“ „Du-te-n babardeli!“, l-am imitat, simulând indignarea. „Mă descurc și singur.“ „Nu, n-o să te descurci. Da’ să-ți mai zic o chestie: ce fac ăștia cu noi se cheamă terorism intelectual. Când linșezi public un om, nerecunoscându-i meritele. Când îl calci în picioare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noapte în secretariatele juriilor și comisiilor de-acreditare. Nimeni nu îndrăznea să-i identifice, cu-atât mai puțin să li se opună. Pe baza informațiilor primite, șefii lor controlau piața: dictau tirajele, aranjau aparițiile, dirijau publicitatea, împărțeau traducerile, ofereau bursele, simulau competiția (ca Pepsi și Coca-Cola). Dacă te puneai rău cu un mercenar, nu mai pupai premii sau străinătate toată viața ta. Ne aștepta un ultim etaj de controlat. Biblioteca urca pe încă un nivel, răsucită cu tot cu sertare și vitrine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
preocupările Dvs. bibliofile, nu cred că ați bătut atâția kilometri doar pentru o «biată revistă». Pe Dvs. vă interesează ceva, pe noi altceva. Interesele trebuie protejate, sunt o investiție. Niciodată nu putem fi prea siguri.“ „«Noi»?“, am zis, „Care «noi»?“ Simulam perfect nedumerirea. Inginerul vorbea prea bine, prea frumos, ceva nu era-n regulă. Câți ingineri ați întâlnit care să știe cuvântul „bibliofilie“? „Îmi spuneți povestea lungă și complicată cu Scurtu, și v-o spun și eu pe cea cu «noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Se-obținea astfel o hartă a depozitelor memoriei, pe nivele, capacitate, intensitate și categorii de interes. Odată depistată, marfa putea fi termoreglată, focalizată sonor sau ajustată iconic; într-un cuvânt, menținută la parametrii doriți. Interesant, nu?“ „Asta făceau nanobacteriile?“, am simulat neîncrederea. „Da. Organismele invizibile ale ciberneticii. Tot așa a luat naștere și transmisia fotocainei prin taste. Puneai mâna să scrii un text, și te umpleai de mii de nanobacterii. Le găseai instalate în grupuri, de la un anumit moment încolo, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cea mai mică idee. Sau nu te mai trezeai deloc. Toate gândurile astea îmi veneau firesc, ca un dialog între doi nebuni încăpățânați, fiecare cu versiunea lui. Într-una din povești mințeam, într-alta spuneam adevărul. Nu așa procedăm toți? Simulam ca să mă protejez, să mă feresc de ceilalți (prieteni, vecini, colegi, iubite, șefi, Anticari sau Editori), să nu fiu descoperit, utilizat și-apoi șters din memorie printr-o simplă apăsare de tastă sau atingere a privirilor. Făceam pe prostul, mimam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi voci care vor susține importanța acestora. Scrierea, cartea și tiparul devin sinonime. Răspândirea scrierii și mai ales a tiparului nu anulează încă tradiția și prestigiul expresiei orale. Oralitatea continuă să facă parte din tehnica literară cea mai evoluată: Boccaccio simulează stilul oral, umaniștii vor să reînvie tradiția retorică și cultivă procedeele sale, Rabelais mimează sau dă curs impulsului de povestitor oral. Oralitatea rămâne mijlocul natural, tradițional, fundamental și permanent de expresie. Conștiința literară a vremii continuă să vadă în scriere
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]