4,151 matches
-
Fe) a dăruit culturii universale una dintre cele mai cuprinzătoare exegeze care s-au scris vreodată despre spațiul argentinian al vremii lui, exegeză intitulată definitoriu „Radiografia pampei”. O revelație pentru mine această pătrundere răscolitoare a lui Martinez Estrada în adâncul Sinelui propriu și în cel al toposului natal, situat periferic, sub raport geografic, pe continentul Americii Latine. Edgar Papu îl compară pe autor cu Feodor Mihailovici Dostoievski în ceea ce privește demersul său lucid de a cerceta lucrurile până în esența lor primară, ireductibilă, deoarece
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
rotund" e capabilă să înregistreze mii și mii de argumente care contrazic o asemenea presupunere pesimistă. Oamenii nu pot renunța la literatură, ea face parte din viața lor. Setea de informare, de educare, de desăvărșire a personalității, de cunoaștere a sinelui și de împăcare cu el însuși, sunt valori care se formează și cu ajutorul cărților. Sufletul uman, aspirând spre înalt sau bântuit de neliniști existențiale își caută fără întrerupere răspunsul în cărți. Se citește și astăzi, numai că au apărut unele
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
și le izbește de lumina soarelui pentru a se trezi om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima luntre pe puntea încrederii în sinele sfâșiat de îndoială buzunarele sună goliciunea gândirilor care Te alungă Doamne din cer frământând în neștire pământul în picioarele tremurânde de unde atâta minciună când în Tine toate sunt toate coboară și urcă spre noi înălțându-ne înainte ca merele cuvintelor
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
Cel care-și iubește Neamul și Țara la modul suprem al dragostei este veșnic îndrăgostit de Dumnezeu. Cel care-și trăiește viața în intensitatea trăirii ei dăruindu-se este cel care-și poartă iubirea tuturor aleșilor de Dumnezeu, în pleroma sinelui său: „Te port în suflet, ca pe-un vas de preț,/ Ca pe-o comoară-nchisă cu peceți,/ Te port în trup, în sânii albi și grei,/ Cum poartă rodia sămânța ei./ Te port în mine, ca pe-un imn
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
am vrut câteodată în viață, lucrând la caracterul cuiva ca să preschimb ceea ce nici mileniile n-au putut, oprind pe mulți indivizi la stadiul primitiv al umanității. Ei nu învață nimic de la timp pentru că vor numai profitul din el, doar pentru sinele egoist și de aceea nu își trăiesc propria viață, o parazitează pe a altora. Pe un asemenea om îl aleargă toată viața propria umbră, ca pe frunze propriile crengi. El ajunge să se admire pe sine, vărsându-și mânia, înfumurarea
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului nici o sudalmă nu-mi socoate întregul drum al somnului meu ca în apă luna frământă lumini peste catrenul meu balade se zvonesc prin frumuseți de cuvinte nu pentru Sinele meu icoana e tot pe perete de suflet doar tămâia zbucium aromat cădelnițat Referință Bibliografică: CATRENE CU MIGRENE 6 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica
CATRENE CU MIGRENE 6 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373576_a_374905]
-
ușa tuturor cuștilor în care m-am închis cu propria gândire. pe fiecare stâlp există o scânteie care, ori va înălța, ori va ucide semeni, când ei vor lăsa în brațele banalului sfera de lumină din care și în care, sinele lor dezvoltă bucuria de a fi. arsă și ea, sinele fuge dincolo de barierele urâtului, topește totul în cale. spre unica ieșire a vieții aleargă toți, cu brațele aninate de distracția devenită moarte în secunda în care ignoranța, intoleranța, ura, micimea
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
gândire. pe fiecare stâlp există o scânteie care, ori va înălța, ori va ucide semeni, când ei vor lăsa în brațele banalului sfera de lumină din care și în care, sinele lor dezvoltă bucuria de a fi. arsă și ea, sinele fuge dincolo de barierele urâtului, topește totul în cale. spre unica ieșire a vieții aleargă toți, cu brațele aninate de distracția devenită moarte în secunda în care ignoranța, intoleranța, ura, micimea ființelor aproape umane, lasă în locul siguranței garduri pe care scrie
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
nostalgic. Simplitatea trăirilor se împletește cu sentimentul iubirii, unde se materializează și se transformă în energie și hrană spirituală .Descoperim cu predilecție că autorul se implică pentru recuperarea fericirii și tinde spere o împăcare cu trecutul și chiar cu centrul sinelui, introspecția având rol de analizare.Eul liric tinde spre sublim și creează o poveste de iubire, unde îndrăgostitul de altădată devine propriul erou și spectator. Iubirea nu -i este străină că-și cheamă iubita la piept în toate anotimpurile ” O
ADIERI LIRICE DE COSTACHE NĂSTASE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371301_a_372630]
-
invocate momente din viață în care omul schimbător distruge taina, anulează dorul și de dragul schimbării dă uscăciunea drumului spre nicăieri. În acest punct, dorul păstrat statornic, taina care-l aureolează neschimbător, apar a fi funcții pozitive și repere ale constituirii sinelui. Abandonul dorului este trădare și schimbarea iubirii, rătăcire pe uValeriu C C la porțile doruluin drum fără de sfârșit. Cu funcție pozitivă în acest fel, dorul rămâne a fi invocat în a cincea secțiune care se cheamă „Mereu, mereu mai departe
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
timp în care să-și coordoneze inspirația. - Hai, mai așază un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care clocotește în strâmtoarea de după-amiază. Nu înțelesesem nimic, dar nici n-am cerut explicații. David își ridică privirile de pe schiță și surâse. - Ești acolo, femeie-cocor, dacă asta vrei să
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
limba română - 3 ZZZ din Melbourne. Activitatea vastă o evidențiază ca academic în cadrul cercetării doctorale, autor de studii de cercetare și eseistică pe teme pornind de la sănătate (Psihoneuroimunologie, rolul emoțiilor și a factorilor de stress, etc.), și până la Arhetip și Sinele Jungian, teorie de film, filozofia în Estul Europei, sau multiculturalismul în teoria și practica de Consiliere. Publicațiile autoarei se afla în diverse reviste diasporice românești, în revista academica Colloquy, în revista de specialitate Counselling Australia, și altele. Cartea sa „O
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
numai chemarea mea; Dacă aș fi atins pământul vlăguit, Aș fi căzut în Cerul eternelor rugi, Pentru a veni în timpul, ce nu-mi aparține, Și să am un început de altă emisferă. Acum tot mai mult poezia nu încape În sinele meu, Ea e altceva decât credeam... Lumea, o corabie, lipsită de mare, Naufragiul- un simbol al disperării zilnice; Încotro să merg, să mi-l găsesc pe Robin Hood?.. Plutind cu unica idee de a exista, Voi fi un sunet închis
SUNT DIN INIFINIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374885_a_376214]
-
adică Neamul, alcătuind o realitate nesfârșită și inaccesibilă pentru înțelegerea noastră, făpturi mai mărunte decât bobul de nisip". Important pentru această scriitoare este că n-a pierdut legătura cu sursa, cu dasein-ul inițial, locul de unde survine ființa. Pornită în căutarea sinelui, în căutarea sa inițiatică, ea învinge frica de moarte. Cunoașterea de sine se revelează ca o ispășire și tototdată, o rezolvare a neliniștilor ei metafizice. Scriitoarea exaltă valorile spirituale cosmice ale satului românesc de pe celălalt versant al lumii, cu deschidere
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
au fost iertați. Mare lucru să poți să te smerești și să-ți recunoști păcatele și să fii tu însuți în fața lui Dumnezeu. Vorbirea de rău este generată de invidie și denotă un suflet înlănțuit de duhul necurat și de sinele plin de răutate, vanitate și ambiții. Nu este mai prejos decât curvia sau alte păcate pe care le condamnăm mereu cu atâta vehemență. Prin denigrare poți “aprinde roata vieții” , să aduci vătămare onoarei semenilor, să le strici relațiile și să
DESPRE VORBIREA DE RĂU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374957_a_376286]
-
un poiesis al liniștii, al tăcerii, excepțional transmis. “Ce liniște, doamne, strigătoare de timp se năștea și spărgea carapacea secundei ce liniște năruitoare de spații se abătea peste ochiul gândului”...(De parcă) Versul este gând și filtrare de imagini, ancorând universal sinele, în tot ce înseamnă materie, mișcare, undă și umbră. Citind, te vezi acel atom important în lanțul cromozomial al cosmosului, tu, Om, aici, o mică folosință atașată marelui angrenaj inteligent...și toate aceste transfigurări sunt unduite vibrant poetic. Carmen Voisei
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
Dumnezeu dorește evoluția noastră științifică, să creștem în cunoștința despre El, având întodeauna dreptul de a alege între bine și rău, între moarte și viață. Dumnezeu Yehova, dorește civilizație și respect interuman, iubește persoana și dorește salvarea ei de sub puterea sinelui decăzut și egoismului diabolic. A iubit atât de mult lumea încât a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru păcatele lumii, ca niciunul care crede în jertfa Lui să nu moară, ci să aibă viață veșnică, creând astfel o
DESPRE TAINA ÎNTRUPĂRII LUI DUMNEZEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375015_a_376344]
-
apoi să-i scuture și ultimul fir de romantism absurd, abstract, inventat, reinventat, ca apoi să-l lase singur să cearnă alături de mine totul, să ordoneze toate erorile ca pe o armată nedisciplinată și să continuie o luptă imaginară cu sinele. - Aruncă-mi un cerc, Victor! Îi strig eu înainte să ajung la capătul pontonului de gânduri. El îmi aruncă o sferă de lumină pe care cu greu reușesc să o cuprind acum, când în mine frica de singurătate renaște din
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
până-n spovedanie, apoi renaștere, la mine. Și mai e dans, dans, dans, prin iarbă verde. Mă crede! PĂZEAI ESTUARUL Păzeai estuarul, puf trestioară, cu frică. La o adică, la prima pală ai fi sărit, te oprea puful obrazului, împăcarea cu sinele-ți, viețile atâtor luceferi pătate de Luciferi împănați spițelor bicicletei cu roți inegale. Stăteai la taclale cu tine pe marginea fluviului, te socoteai un învins și-a învins delăsarea. Culcarea, ți-ai zis, nu mai e nimic de făcut, e
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
de amor... Eugen DORCESCU: E foarte interesant ce spui apropo de simboluri. Eu pot afirma doar că aceste avataruri au fost și sunt foarte prezente, se confundă cu mine, de când mă știu. Mirela-Ioana BORCHIN: Ele apar într-un nocturn al sinelui, care are înălțime spirituală. Avatarul Dumneavoastră nu e un cocoș pe o grămadă de gunoi, ca la M. Eminescu. E LUPUL, cu care VREȚI să vă identificați. E CAVALERUL, cu care VREȚI să vă identificați - PRIMUL CNEAZ! Eugen DORCESCU: Nu
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
că viața continuă, ca pe o jubilație a trăirii și a retrăirii intense, responsabile, a unui destin reiterat, în datele lui esențiale. Dumneavoastră i-ați spus beatitudine. Citindu-vă, mă mir de acea fericire, pre- sau cvasinirvanică, a (re)animării sinelui. Nu am trăit-o (încă), pe cont propriu, dar iau act de existența ei, cu încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care nu e jubilație, poate fi și dureroasă, cum spuneam, chiar tragică. Dar rămâne beatitudine
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
și al Tatălui, Cerul este un organism viu, ce pune în mișcare nu doar norii aduși sau duși în alte spații, mai îndepărtate, nu doar Soarele dătător de viață, dar și un resort al gândurilor și al trăirilor țesute în Sinele noastre cele mai sensibile. Înfiorați, trăim zbuciumul trecerii noastre prin timp, mișcările vizibile înlăuntrul și înafara Ființei, în natură, societate , dar mai ales în familie. După mai multe încercări eșuate, Elisa a insistat să caut în piață și să negociez
TREPTELE TRISTEȚII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375471_a_376800]
-
va îndura Domnul să mai îmi lase ceva cale de străbătut și să mai pot așterne scânteieri de suflet în frumoasa noastră limbă românească. Despre lumea aceasta a scrierilor mele adunate, cum frumos spune în „cărțile vieții” și despre “armăturile sinelui izvodite în operă”, a vorbit cu interes și cu talent distinsa mea prietenă, doamna Cezarina Adamescu, în volumul de față, un adevărat „Buchet înmiresmat, din zeci de mii de cuvinte”și elogios intitulat „O ambasadoare a sufletului românesc” -ediție critică
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
marginea acestor idei în legătură cu acel haruspex? întrebă Iocentus. Ochii celor prezenți se întoarseră din nou spre magistratul Simbinacus. -Oh, da! spuse acesta. Concluzia este aceea că omul de care ne vorbește haruspex este dator să forțeze schimbarea în bine a sinelui său în prezent, pentru viitor, după cum v-am mai spus, dar având în față trecutul său pentru ca acesta să se poată compara oricând cu sine, cu ceea ce a fost și cu cea ce este, dar și pentru a renunța la
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
mai vegetează prin „azilul cuvintelor”. Cuvintele ce stau în pragul morții lente, fără zgomot spectaculos. Cuvinte obosite de atâta uz răstălmăcit. Cuvinte purtătoare de stigmatul bătrâneții , aidoma poetului însingurat și obosit. Puiu Răducan e insistent în dreptul său de scrutător al sinelui însingurat. E insistent în lacrima pentru trecut și pentru un viitor opac, previzibil și scadent în vrerea de neostoit a timpului ucigaș( Pisica neagră). Timpul implacabil vestit de ecoul clopotului/ din adâncuri( Lacrima icoanelor). Clopotul lugubru, mesianic, clopotul prevestitor al
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]