2,658 matches
-
cu presupunerile și-atât. Aveam în mână un craniu de unicorn. Grozav! mi-am zis. Dar de ce mi se întâmplă mie numai lucruri ieșite din comun? Cu ce-am greșit pe lumea asta? Nu sunt decât un Computator amărât și singuratic. Nici ambițios, nici carierist, nici lacom. N-am familie, n-am prieteni, n-am iubită. Strâng bani și-atât. Computatorii câștigă bine, recunosc. Când o să mă pensionez, vreau să învăț violoncelul sau limba greacă. Îmi doresc o bătrânețe liniștită. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și în altă parte. Mi-am luat la revedere de la ea și am pornit singur spre dealul de vest. Vântul aspru vâjâia printre copaci, biciuindu-mi spatele. Am întors capul și am văzut luna. Se zărea doar pe jumătate, plutind singuratică deasupra turnului cu ceas. Era împrejmuită de nori groși. La lumina palidă a lunii, suprafața apei părea neagră ca smoala. Mi-am amintit de un fular gros de lână pe care-l văzusem într-unul din geamantane. Avea găuri făcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
când voiam. Viitorul nu mai exista. Totul era în trecut și rămânea acolo. Și am ajuns la concluzia - din moment ce constituiam cea mai nouă adăugire acestui grup și încă nu mă lăsasem complet inițiat în ritualurile și obiceiurile lui - că eram singuraticul, outsiderul, cel a cărui solitudine părea nesfârșită. Continuam să mă mir cum de ajunsesem în această lume. Totul era formal și îngust. Conversația politicoasă se prelungi de la cocteil la masa de cină atât de sufocant încât presupunea o certă insensibilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Erau prea multe întrebări (și prea bizare) pentru a le contempla rațional și sistematic. Se întâmpla într-o marți - era singurul dat. Nu mai puteam rămâne pe treptele care duceau la Registratură - pierdut și privind aiurea la câinele jigărit și singuratic adulmecând zona din jurul clădirii Booth House, o batistă legată în jurul gâtului - la nesfârșit. M-am îndreptat în direcția parcării studenților să văd dacă dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la Robby. Vineri după-amiază întâlnirea cu Harrison Ford a avut loc fără Harrison Ford. Proiectul de care erau interesați Ford și producătorul împreună cu doi executivi de la studioul lor de film se referea la un tată (fermier dur) și fiul său (singuratic dependent de droguri) încercând să depășească obstacolele iubirii unuia față de celălalt într-un orășel din nord-estul Nevadei. Le-am dat tot ce mi-a trecut prin minte, ceea ce înseamnă absolut nimic din moment ce n-aveam nici un fel de interes în proiectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-a și zis o colegă, ce mă mai interesează scrisul, cititul, televizorul, deși se pretinde că a fost cineva la viața ei. I-am răspuns, pe mine, la vârsta mea, mă interesează totul. Uite, așa, din toate, rămâi un singuratic ! Eu nu, vă am decât pe dumneavoastră, primesc scrisori, întocmesc răspunsuri, și când voi pleca, totul va fi aruncat. Ce-i de valoare vor lua care vor nimeri. Căminul dvs. este lângă un schit de călugări, simțiți binefacerile bisericești? am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dacă dreptul ceresc împărat Privește la fapta-mi, ce este cumplită Sau numai la cuget, ce este curat. Nu m-aș fi oprit să aștern pe hârtie aceste mari necazuri care azi apasă cu greutate pe umerii bătrânilor bolnavi și singuratici, dar și situația tinerilor, fără de ajutor, plecați departe m-a îndemnat să nu ocolesc acest adevăr care cade tot în seama vârstnicilor să-l rezolve - familiile, copiii, gospodăriile tinerilor, satele, au rămas tocmai sub îngrijirea bătrânilor, lipsiți de putere, pierduți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
frumusețea severă pe care o avea în Pacientul englez, dar, aici, severitatea lui n-are nimic romantic. Lumina din ochii lui e mornă, iar ce se întrezărește în spatele lor e gri și greu spiritul ducelui e o casă veche și singuratică pe o landă englezească, sub un cer de noiembrie. Atunci cînd își alege o soție pe Lady Georgiana Spencer (Keira Knightley) , el n-are decît un singur scop : să producă un urmaș. Nu face nici un efort să cîștige inima Georgianei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și ridicau în slăvi rolul femeii în societatea multilateral dezvoltată. Nu se poate uita nici condiționarea circulației mașinilor particulare, în zilele de duminică, după numărul lor, cu soț sau fără soț, ca și cozile isterizante de la stațiile de benzină. Acei singuratici curajoși care vorbeau despre aceste triste adevăruri puteau fi internați în clinici psihiatrice sau anchetați zile la rând de către Securitate. În vreme ce propaganda oficială îl considera pe Ctitor un mare iubitor al trecutului și istoriei noastre milenare, buldozerele comuniste construiau o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
editorialist pentru revistele Eva, 24-FUN, HBO, The One, Max, Unica. Continuă să lucreze ca actor de film (Călătoria lui Gruber, Charlie Countryman, Quod Erat Demonstrandum), dar și ca actor de teatru (Zaruri și cărți, Opposites Attract, Tom și Jerry, Vestul singuratic). În 2009 publică la Editura Humanitas colecția de povestiri intitulată Opere cumplite: Volumul unu. În 2011 publică la aceeași editură romanul Romantic Porno, iar în 2013 volumul Ficțiuni reale, un proiect colectiv (67 de scriitori) la care participă doar în calitate de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
facem explozie. Eu unul, drept să spun, îmi mușcam limba de frică să nu scap un cuvânt neparlamentar, care m-ar fi obligat apoi să trec de la vorbe la fapte. Când deodată auzii tbrrr... Ce era? Ajunsesem dinaintea unui han singuratic, în mijlocul drumului, unde jidanul opri trăsura. Era pe la 5 oare după amiazăzi. Ce vrai, să faci alt popas aici?, îl întrebai eu. Nu, răspunse birjarul, scurt. Atunci, de ce te-ai oprit? De ce m-am opriiiit? Ca să dormim la noapte aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hârtie. Un lucru însă pot mărturisi în cuget curat. N-am scris niciodată cu intențiunea de a-mi face nume, de a câștiga laudele publicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentru propria mea mulțămire, pentru că în această muncă singuratică și neinteresantă uitam neajunsurile vieței și îmi găseam liniștea cătră care năzuie sufletul meu. În lumea ce-mi cream, singur îmi era îndemână, mă simțeam fericit; eram, departe de atmosfera dușmănoasă din lumea aievea; trăiam zile ticnite cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astădată însă truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu nițică mâncărică și băuturică, deoarece nu luasem merinde cu noi, în speranța că ne vom întoarce mai curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încă o dată lumina zilei. Apoi, în momentul îndrumărei 191 noastre spre târg, mi-am rădicat pălăria în sus, m-am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor Palmyrei: Vă salut, ruini singuratice, morminte sfinte, ziduri tăcute! Și, la revedere! adaose unul dintre prietinii noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să vină. Sună naiv, știu, dar salvarea din precaritate, din nimicnicie nu o aflăm în realitatea de lângă noi, ci mereu în propriile noastre construcții metafizice. Iar Poezia este o astfel de cale. A.B.De ce mai totdeauna poetul e un singuratic? Pentru că știe să adulmece, să asculte tăcerea. Tăcerea, dragă poetă, are multe glasuri. Și zei, foarte mulți zei. Poetul se află într-o continuă și ascunsă de lume rugă în tăcere. Pentru poet, lucrarea în tăcere este anotimpul cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îi vin noaptea, în somn. La întoarcere găsi un bilet de la învățător, care îi dădea întâlnire a doua zi seara la restaurantul gării. Stătea să plouă, era riscant să plănuiești o plimbare. Prost dispus, a ajuns mai devreme. Un băutor singuratic, așezat dinaintea unei carafe cu vin, era singurul client. Lumina lămpii din tavan, reflectându-se în geamuri, le făcea atât de opace încât îți putea provoca un acces de claustrofobie. Într-un colț al sălii, vestigiu al vremurilor când se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sonată de Mozart. Grigore se așeză sprijinindu-se cu cotul de tejghea, iar Panaiota, care aducea mandarinele, se opri în pragul bucătăriei. Învățătorul își întoarse scaunul și se așeză picior peste picior, ca un adevărat auditor de concert. Doar bețivanul singuratic, scufundat în gândurile lui, nu se urni din loc. Locotenentul cântă multă vreme, ca pentru sine, și numai Mozart. La sfârșit, ca să distreze puțin asistența, atacă vesel Marșul turcesc, ceea ce îl trezi chiar și pe băutorul solitar care se ridică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din România și face parte din conducerea organizației locale craiovene. La 1 Mai mergea în fruntea muncitorilor și s-a implicat în propaganda socialistă din țară. Semna Tradem, Drac, Elislav, Fux, Fabio, Intim, Longhin, Miop, Nerva, Pârjol, Scrib, Ulpiu, Un singuratic, Vedeaude. A murit răpus de ftizie. Primele volume ale poetului (Poezii, 1885, Freamăte, 1887, Amurg, 1888, Cartea unei inimi, 1890) strâng o producție lirică minoră, sentimentală și decepționată, în stilul epocii, cu idei, cadențe, imagini din Eminescu și François Coppée
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
personajele - intelectuali idealiști, hipersensibili, victime ale mediului social și ale visului lor de iubire absolută - nu capătă consistență. Intim (1892) este un jurnal, cuprinzând notații ale stărilor interioare, impresii de natură, comentarii pe marginea cărților. Paginile de autoanaliză descoperă un singuratic ce află în natură un izvor de seninătate și de împăcare. Sufletul tăcut al arborilor și florilor sugerează, ca la simboliști, melancolii aproape omenești. Expresia este poematică. Raicu Ionescu-Rion și G. Ibrăileanu i-au reproșat intimismul mic-burghez. Volumul Profile literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
incalculabile care toate sânt pierdute ! Tot ce era mai de preț, tot ce alcătuia o bogăție nobilă și sfințită de veacuri în durerile neamului nostru, toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate - faima mănăstirilor și a singuraticelor schituri - astăzi nu le mai avem ! Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești ferecate în aur și-n argint, din veacul XV și XVI; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și cele cantacuzinești
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
corect să se vorbească despre o „identitate elvețiană”? Cum reușiți să mențineți raportul dintre multiplele deosebiri ce vă caracterizează și sentimentul de apartenență la aceeași țară? - Ca și prin alte părți, presupun, creatorii se cunosc puțin. Se întâlnesc rar. Sunt singuratici, niște cactuși, după cum a spus un oarecare ungur, Gyorgy Konrad, care ne-a ținut un discurs la Berlin. Vorbirea a câtorva limbi naționale (germană, pe care o cunosc mai mult de două treimi dintre elvețieni, franceză, italiană, romanșă) ajută, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe drumul cunoscut, mai apoi pe cărări tăinuite, numai de el știute, zăbovind prin zăvoaie și ascultând freamătul codrului, pentru ca să ajungă în cele din urmă să traverseze drumul Sucevei și s-o pornească spre mătușile sale de la Agafton. Schitul acesta singuratic a avut printre maicile sale două dintre surorile Ralucăi: Olimpiada 28, femeie citită și inteligentă, care a și ajuns stareță, și Fevronia, care se remarca prin firea ei originală, căci s-a fotografiat 29 spune Matei într-o scrisoare, ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Murelor, în sus, către izvorul cu teiul sfânt. După ce zăbovea și acolo, cobora la stânca stearpă; aici, o imagine panoramică încântătoare: Cucorănii în stânga, Ipoteștii drept la vale, Cătămărăștii și Stânceștii mult la dreapta. Sus, pe dealul din fața Stânceștilor, zărea castelul singuratic 36, ascunzând la distanța aceasta cine știe ce taine care trezeau din nou imaginația copilului. După un timp, întoarcerea acasă îi venea peste mână și o amâna cât putea de mult. Spre seară, dădea târcoale casei până când găsea un moment prielnic, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
loc al globului pământesc. Se poate susține însă că numai cerul acela înstelat, numai acea lună sfântă și clară, numai acel sunet duios al buciumului, îndulcind cu dor de moarte, au marcat prin mister universul fantastic al copilului sensibil și singuratic. Ele au fost și au rămas semne ale mirării existențiale, dar și forme durabile ale unei legături netrădate. Mai palide, se adaugă celor de mai înainte asemănător tehnicii impresioniste chipurile celor apropiați: frații, părinții și, mai rar, ale rudelor apropiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]