3,476 matches
-
îndrumător de doctorat. A publicat studii, articole și lucrări științifice în domeniile sale de cercetare, care integrează sintaxa limbii române, istoria limbii române literare (epoca modernă), analiza discursului. A mai colaborat cu Editura Institutul European în 2005, cînd a elaborat Sintaxa limbii române. Unități, raporturi și funcții sintactice. Rodica Nagy, Dicționar de analiză a discursului (c) 2015 Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și structura limbii, potrivit concepției sale, Coșeriu menționează vorbirea repetată sau discursul repetat, opus tehnicii libere, unde cuvîntul discurs este folosit ca nucleu al unui termen binar 9. Între planurile gramaticale "posibile într-o limbă", Coșeriu are în vedere (conferința Sintaxă funcțională) "un nivel al t e x t u l u i, în măsura în care într-o limbă există funcțiuni dincolo de propoziție, funcțiuni specifice acestui nivel"10. În cazul lucrărilor traduse, de primă importanță din perspectiva modului de a studia discursul este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinate. V. discurs, enunț, text. AUSTIN 1962; SEARLE 1969; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO ACTANT. În sens larg, termenul actant trimite la toți participanții activi și pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția între categoria actanților și cea a circumstanților. Analizînd structura frazei simple, în lucrarea Éléments de syntaxe structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu privire la personajul respectiv. De la apariția cinematografului, termenul actor îl desemnează, în egală măsură, pe artistul care joacă rolul unui personaj dintr-un scenariu de film. În semiotica narativă, A. Julien Greimas face distincție între actori și actanți. În timp ce actanții compun sintaxa narativă, același actant regăsindu-se în diferite povestiri, actorul prezintă un nume specific, în principiu diferit în fiecare povestire, manifestîndu-se prin discursuri proprii. Actorul se definește prin realizarea unui proces propriu și printr-un anumit număr de trăsături distinctive; în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s u l u i și în gramatica textului) este concurată de alte concepte, precum: "coeziune", "unitate semantică" etc. Delimitîndu-se de autorii care utilizează în mod nediferențiat coeziunea și coerența textuală sau coeziunea ca termen general, Daniela Rovența-Frumușani atribuie coeziunea sintaxei intrapropoziționale, conexiunii explicite, iar coerența domeniului conexiunii implicite (avînd următoarele trăsături distinctive: dimensiune dominant semantică, dependență contextuală, nivel de actualizare macrostructural, realizarea ei exprimîndu-se în termeni de consistență și pertinență). Din această perspectivă, fenomenele prin care se realizează coerența asigură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lumii în limbă, ci mai degrabă un contract și un continuum, motiv pentru care praxematica respinge dihotomia între datele lingvistice și datele extralingvistice, deoarece aceste date sînt legate de reprezentările lingvistice. Pe de altă parte, există o veritabilă corespondență între sintaxă și conținuturile spațio-temporale, în lingvistica praxematică, spusul este întotdeauna legat de făcut, iar vorbirea de practică. De exemplu, Catherine Fuchs arată, pe baza analizei unui corpus al indicațiilor rutiere că subiectul are două moduri de a aprecia spațiul și că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este considerat de obicei un termen de specialitate. În discursul literar, se pot constata concretizări realizate prin sinecdocă, atunci cînd pentru a reda generalul se folosește particularul sau individualul. V. act, actualizare, desemnare, referință. D. FILOZ. 1978. IO CONECTOR. În sintaxa modernă, termenul conector și-a extins semnificația la orice cuvînt sau grup locuțional a cărui funcție este de legare sintactică și semantică a două unități de nivel propozițional, determinînd totodată și poziția acestora în cadrul unei ierarhii a secvenței textuale. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
falsul presupune adevărul: inconvenientul e că poate deduce orice, atît falsul, cît și adevărul. Analiza conectorilor căci, pentru că, de vreme ce, în consecință este mai relevantă prin apelul la relația cauză-efect, prezență specifică în cadrul teoriei retorico-ontologice a circumstanțelor acțiunii și adaptată de sintaxă sub numele de teoria circumstanțialelor. Metalimbajul acestei teorii este mai bogat decît al teoriei sursă. Analiza conectorilor din perspectiva relației cauză-efect este adecvată secvențelor intuitive și conduce spre o problematică a explicării și a argumentării; legătura cauză-efect este susceptibilă de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constrîngeri în funcție de limbă) și cu abandonarea redării textuale fidele; spre deosebire de vorbirea directă, verbul de declarație este obligatoriu, iar relația sintactică este una de subordonare, enunțul redat fiind introdus printr-o conjuncție subordonatoare și supus unor modificări ce tind către o sintaxă neutră (lipsa elementelor afective, a mărcilor de adresare etc.). Vorbirea directă legată (redarea fidelă a replicii prin intermediul unei conjuncții subordonatoare, fără aplicarea transformărilor specifice stilului indirect) este asociată cu sintaxa populară, iar vorbirea indirectă liberă (mențiunea replicii prin intermediul unei fraze
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conjuncție subordonatoare și supus unor modificări ce tind către o sintaxă neutră (lipsa elementelor afective, a mărcilor de adresare etc.). Vorbirea directă legată (redarea fidelă a replicii prin intermediul unei conjuncții subordonatoare, fără aplicarea transformărilor specifice stilului indirect) este asociată cu sintaxa populară, iar vorbirea indirectă liberă (mențiunea replicii prin intermediul unei fraze independente sintactic, dar cu transpunerea sistemului personal și temporal) cu stilul beletristic. Perspectiva teoretică asupra discursului raportat a cunoscut mutații importante o dată cu evoluția lingvisticii enunțării și cu atenția acordată rolului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stil prin emfază, care grupează un număr de procedee: suspensia, perifraza, hiperbola, enumerarea, corecția. Caracterul comun al acestor procedee este emfaza, care implică în mod inevitabil o teatralizare a actului discursiv. Astăzi, emfaza este folosită adesea cu sens peiorativ. În sintaxă, emfaza desemnează tipuri de construcție prin care emițătorul selectează un termen pentru a-l evidenția. Figură de insistență, emfaza este întotdeauna însoțită de intensificarea fonetică a expresiei, de prezența unei intonații și, eventual, de schimbarea ordinii sintactice în propoziție prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de interpretare și, de aceea, claritatea discursului și trăsăturile cerute lui din perspectiva stilului funcțional pe care-l ilustrează sînt uneori dependente de acest aspect. V. eliziune, inferență, silogism. FLEW 1984; ENESCU 1985; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ENUNȚ. Sintaxa secolului al XX-lea, prin direcția analitică (structuralistă și funcțională) ce urmărește identificarea elementelor constitutive ale unui text lingvistic, consideră că unitatea de bază a obiectului ei este enunțul. Dacă unii lingviști, cum ar fi A. Martinet formulează definiții convergente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
frază, propoziție, substitut de propoziție sau frază), ci ca act de comunicare, produs într-un anume context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică, dintre frază și enunț: fraza reprezintă obiectul de studiu al sintaxei, concretizat într-o entitate abstractă, caracterizată prin structură sintactică și semnificație; enunțul, ca produs al enunțării unei fraze, rezultat din semnificația frazei, la care se adaugă contextul lingvistic și situația, reprezintă obiectul de studiu al pragmaticii. În GA 2005, însă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intrare. Prima intrare distinge domeniile operatorii: figurile, numite generic metabole, se împart în: (1) metaplasme (operații asupra morfologiei): metaplasmul este operația care alterează continuitatea fonică sau grafică a mesajului, adică forma expresiei ca manifestare fonică sau grafică; (2) metataxe (asupra sintaxei), care trimit la sintaxă; (3) metasememe (asupra semanticii), care se suprapun, în mare parte, peste ceea ce este denumit, în mod tradițional, cu termenul tropi; (4) metalogisme (asupra logicii), care îi vin în ajutor retoricianului cînd este vorba să treacă de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniile operatorii: figurile, numite generic metabole, se împart în: (1) metaplasme (operații asupra morfologiei): metaplasmul este operația care alterează continuitatea fonică sau grafică a mesajului, adică forma expresiei ca manifestare fonică sau grafică; (2) metataxe (asupra sintaxei), care trimit la sintaxă; (3) metasememe (asupra semanticii), care se suprapun, în mare parte, peste ceea ce este denumit, în mod tradițional, cu termenul tropi; (4) metalogisme (asupra logicii), care îi vin în ajutor retoricianului cînd este vorba să treacă de la o semnificație la alta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
independentă, frazeologia există de puțină vreme, începuturile acestei direcții de cercetare regăsindu-se la jumătatea secolului al XX-lea în lucrările lui V.V. Vinogradov. În spațiul lingvistic românesc, frazeologia este considerată un compartiment lingvistic deosebit de vocabular și, mai ales, de sintaxă, o disciplină lingvistică relativ independentă, o ramură a lexicologiei care combină lexicologia cu gramatica și istoriologia și care are cele mai mari șanse să devină disciplină independentă, o disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităților
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Coșeriu și școala coordonată de acesta la Tübingen; respingînd în mod justificat pretenția gramaticilor transfrastice de a fi simultan părți ale gramaticilor unor limbi și științe ale textului în general, E. Coșeriu propune o lingvistică a textului concepută în termenii sintaxei funcționale și ai lingvisicii integrale, textul fiind un nivel de structurare al unei limbi, nenecesar, dar empiric posibil și universal, constituit pe baza a patru operații: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare să se integreze într-un nivel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Astfel, metalimbajul lingvisticii este destinat descrierii, ca orice terminologie, limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca orice terminologie, limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
servește drept intrare (bază inițială) în procesul de interpretare pragmatică a enunțului de către sistemul central de gîndire. Această interpretare se realizează pe cale deductivă și are ca premise forma logică a enunțului și contextul. Ca atare, modulul lingvistic acoperă domeniile fonologiei, sintaxei și semanticii, furnizînd forma logică a enunțului, iar sistemul central al gîndirii, realizînd interpretarea pragmatică a enunțului, oferă forma propozițională a lui. În cadrul analizei tipurilor de interacțiune, între care și conversația, s-a introdus termenul modul pornind de la semnificația "unitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textele vechi etc. V. conector, deixis, gramaticalizare. ERMAN - KOSTINAS 1993; JUCKER 1995; BRINTON 1996; SARFATI 1997; MARCHELLO- NIZIA 2006. RN PRAGMATICĂ. În anul 1938, filozoful american Charles Morris a stabilit că există trei domenii de interpretare a oricărei limbi: 1) sintaxa, care vizează relația dintre semne, 2) semantica, ce tratează relațiile semnelor cu realitatea și 3) pragmatica, ce se interesează de relațiile dintre semne și cei care le folosesc sau dintre folosirea semnelor și efectele produse. Cu alte cuvinte, există trei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fragment al predicatului nu constituie obiectul definiției amintite, întrucît raportul sintactic desfășurat la nivelul frazei între propoziția predicativă și regenta ei nu este unul de inerență, ci de subordonare, numele predicativ avînd un corespondent semantic la nivelul frazei. Din perspectiva sintaxei grupurilor, predicatul reprezintă, de regulă, centrul unui grup verbal, centru capabil, semantic, de a atrage argumente și, sintactic, de a se combina cu complemente cărora le impune restricții de rol tematic (Agent, Pacient, Temă, Experimentator, Sursă, Țintă, Locativ, Beneficiar) și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
program de frază pentru a denumi, dincolo de programul de sens, dar în nemijlocită relație cu el, alcătuirea frazelor sau enunțurilor, pornind de la anumite modele. O atenție specială este acordată în unele lucrări programului narativ, care reprezintă o sintagmă elementară a sintaxei narative de suprafață, constituită dintr-un enunț al acțiunii ce vizează un enunț al stării. Programul narativ se poate interpreta ca o schimbare a stării, efectuată de un anumit subiect și afectînd un alt subiect, avînd în vedere o stare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analiză exhaustivă a conținutului limbilor naturale, încît ea a fost în parte abandonată. În perioada în care gramatica generativă urmărea să plaseze componentul semantic nu numai la nivelul structurii de adîncime, ci pe întregul parcurs transformațional, pentru a se reconcilia sintaxa cu semantica (altădată total separate), semantica generativă a răsturnat datele problemei postulînd că starea de la care pleacă activitatea generativă este compusă din formele logico-semantice care, supuse unui șir de transformări, generează formele de suprafață. În acest mod, componentul fonologic permite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
servi ca bază pentru tipologia discursului. Ponind de la rezultatele din cercetările de tip generativ, s-a construit treptat semantica narativă, menită să depășească nivelul producerii semnificațiilor discursive și să realizeze selecția valorilor disponibile și actualizarea lor prin joncțiunea cu subiecții sintaxei narative de suprafață. Astfel, nivelul fundamental, reprezentat de structurile elementare ale semnificației, se prezintă ca un dispozitiv axiologic ce poate servi ca bază de generare a unui evantai tipologic de discursuri posibile, în vreme ce nivelul narativ al semanticii este spațiul restricțiilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]