2,469 matches
-
nemișcat alături, plin de sânge și atât de palid, Încât Simeon Îl crezu mort. „Să nu-l las așa, ca pe un câine la marginea dru mu lui, să-l sfâșie fiarele. Să-l Îngrop, bietul băiat...“ Era Însă prea slăbit. Se gândi să se târască până la mânăstire, să-i che me pe călugări. „Nici asta nu pot. Nu mă pot mișca. Am să mor și eu. Mai bine stau nemișcat și aștept moartea. Cineva ne va găsi până la urmă și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se mai ridice, să moară de foame și de istovire, pentru a sfârși odată cu spaimele și necazurile. Astfel mai trecu o noapte. Dimineața se ridică de pe patul pe care zăcuse Într-o letargie plină de visuri Înspăimântătoare. Era atât de slăbită, Încât de-abia putu să se apropie de cana de apă și să soarbă o Înghițitură. În acea clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
N-avea spadă la cingătoare, doar un cuțit scurt de vânătoare cu prăsele de fildeș, pe care mâna lui uriașă le strângea spasmodic. Deși părea liniștit, se putea ghici cât era de ner vos și nerăbdător. Dar prizoniera era prea slăbită ca să-i ob serve nesiguranța. Cavalerul făcu câțiva pași prin odaie și se opri, Înclinându-se ușor, cu aceeași politețe Întunecată cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt. Cele câteva clipe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate, rupse o bucățică de pâine, mestecând-o anevoie, și Înghiți cu buzele arse câțiva stropi de apă. Dacă trupul Îi era cu totul slăbit, În schimb capul și-l simți dintr-odată limpede: „Nu trebuie să mor. Într-un fel sau altul am să scap de aici. Bodo mi-a trimis semn. Visul meu a fost un semn. Va veni să mă elibereze și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
primi veștile cu o tulburare pe care nimic n-o putu potoli. Sihastrul, care tocmai venise la căpătâiul său, Împreună cu jupânul Urs, Încercă să-i spună totul cu fereală, dar tânărul sări ca ars din pat, deși era Încă foarte slăbit. — Cum credeți că pot sta aici liniștit, când Adelheid e În mâna acelor ticăloși? Doamne, poate că la această oră... nici nu vreau să mă gândesc ce s-a putut Întâmpla! Te conjur, părintele meu, pe tot ce ai mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Doar umezeala și mirosul de mucegai care-ți tăia respirația arătau că nu se mai trecuse pe acolo de ani buni. Înaintau cu fereală, orbecăind la lumina din ce În ce mai slabă a faclei. Bodo simți cum Îl cuprinde amețeala. Era mult prea slăbit și-și spuse că nu va rezista nici să Înainteze, nici să străbată calea Întoarsă. Picioarele i se Înmuiară și se Împiedică de un morman negru, prăvălindu-se deasupra. Îngrozit, simți sub el un corp omenesc și-l strigă cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
hotelul primitor ne-a asigurat și frigidere în camere. După ce ne-am aranjat, era firesc să vizităm orașul, darîn primul rând -mănăstirea, cu mormintele vestite. În ziua următoare, la drum spre Câmpulung Muscel. Dar, necazuri! Voiam să strâng cablul frânei slăbite, n-am reușit și bicicleta mai dădea și alte semne de oboseală. Uneori pedalele mergeau în gol, scăpau. Cei aproximativ 40 kilometri până la Câmpulung Muscel mi s-a părut 100! Nu mai eram în zonă muntoasă, însă dealurile înalte, doar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată. Mă uitam la pieptul slăbit și descărnat al bunicului: el cu partenera lui de viață au adus pe lume 18 copii. Optsprezece copii! Iar acum, lângă el nu se afla decât unul dintre nepoți, un copil de nici șapte ani, care îl privea cu mirare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
străzile târgului: "Vin americanii!!!". Sintagma aceasta, alcătuită din două cuvinte, era strigată, țipată, urlată cu disperare, cu toată forța, cu venele gâtului umflate, cu ochii bulbucați și aprinși ca ai consumatorilor de droguri intrați în sevraj. Alții, cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vii, era un miracol: o parte din sufletul ei hălăduia deja prin lumea umbrelor, căutându-și rudele și cunoștințele plecate înaintea ei la loc de odihnă veșnică. Un șuierat ușor, cu prelungiri înalte și opriri alarmante, ieșea din pieptul ei slăbit, iar trupul i se făcuse atât de mititel încât ar fi intrat cu ușurință într-o paporniță oltenească. Mama ar fi dorit să o mai întrebe câte ceva pe doamna Sabina, când acest intermezzo pașnic, prietenesc și emoționant a fost curmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ieșit primul la interval, urmat de soție și de copii. Ultimul era Țile, care o ținea în brațe pe bunica lui. Ce are, mă? Ce-o ții în brațe? Ai? E bolnavă, domnule milițian. E bătrână și bolnavă, e tare slăbită, a răspuns Țile. Fiți atenți la ce vă spun: prima va urca femeia cu copiii, apoi veți urca voi. Luați-vă tot calabalâcul, nu lăsați nimic în vagon, s-a înțeles? Să nu vă pună Michiduță să încercați să fugiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu strictețe toate posturile de peste an, iar duminicile și în toate sărbătorile era la biserică, plătind liturghiile cu pioșenie. Se ruga Bunului Dumnezeu pentru sănătatea ei și a familiei sale, pentru cei vii și cei morți. În ultima duminică, suferindă, slăbită și aproape oarbă, s-a târât cu greu până la slujbă, voind neapărat să mai stea puțin de vorbă cu Cel de Sus. Poate pentru ultima oară. Cine știe? Doamne, știi cât de mult Te iubesc, cu câtă frică și cutremurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adus la putere generalul Ion Antonescu. Începe o perioadă politică tulbure, în care lupta pentru putere dintre conducătorul statului și al armatei, în persoana generalului Ion Antonescu, și gruparea legionară “Garda de Fier”, ia sfârșit în ianuarie 1941. Mutilată teritorial, slăbită economic și militar, înconjurată de țări ostile, abandonată de Franța, aflată sub ocupația germană și de Anglia, care rămasese singură să continue lupta contra Germaniei, opțiunile României pentru ieșirea ei dintr-o astfel de situație erau extrem de limitate. Izolarea sau
RĂZBOIUL DE ELIBERARE, 22 IUNIE 1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1664]
-
Canalul Dunărea Marea Neagră, la minele de plumb din Cavnic și Baia Sprie, apoi la Periprava, unde se recolta, în condiții foarte primitive, trestia. Munca în aceste infernuri moderne i-a provocat o hepatită ce s-a răzbunat pe trupul lui slăbit și i-a cauzat moartea peste câteva decenii, în 1986; poetul a murit din aceste cauze în exil, în Elveția, la Lousanne. După întoarcerea sa de la Canal, eu l-am găzduit în modesta mea garsonieră și pentru această "infracțiune" am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
1949, unde, după obișnuita perioadă de carantină, a fost inclus în primul mare lot torturat în camera 4-spital, format în marea majoritate din timișoreni. În mai 1950 a făcut parte din lotul transferat la Canal, dar returnat pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți s-a zvonit însă că Sebeșan a deconspirat acțiunea din Pitești și că acesta ar fi motivul real pentru care lotul nu a rămas în colonie, astfel că a fost torturat și la Gherla
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lumii! Dar unde și, mai ales, cine să mă învețe tehnicile trezirii energiei Kundalini, cine să mă învețe lucrul corect pe chakre, cine să mă îndrume pentru a învăța cum să-mi înnobilez ființa prin recunoașterea Spiritului? Cu corpul fizic slăbit și ocrotit permanent printre perne în confortabilul pat, acoperit grijuliu cu o plapumă călduroasă de către buna mea soție, complet căzut și psihic, dar susținut de noile lecturi, mi-am amintit de o anumită poză. O poză xerox, alb-negru, pe format
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
s-a revelat atunci! Cât de frumoși mi-au apărut, dintr-o dată, oamenii! Cum pot deveni niște chipuri obișnuite - dar aflate sub semnul frumuseții interioare - angelice! Iar eu, eu care mă aflam într-o stare fizică și psihică deplorabilă, urât, slăbit și atât de flămând de... iubire! Locul desfășurării ședințelor publice era, de fapt, o sală de clasă, cu băncile și tabla de rigoare. Ca de obicei, cuierele erau atârnate pe peretele opus intrării în clasă și, atunci când era frig afară
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
LA MULȚI ANI! - îmi spuneau. A doua mea naștere?! Când?! Unde?! Cum?! Nașterea prin Spirit! - mi s-a spus. Simțind vibrațiile, înseamnă că secreta, dar înțeleapta mea energie Kundalini s-a trezit și s-a înălțat prin corpul meu - așa slăbit cum era el de boală! - eliberându-se prin Sahasrara și unindu-se cu Energia Universală Omniprezentă. Ajunsesem în starea de yoga, adică de uniune a Spiritului propriu cu Spiritul Universal, iar aceasta se traduce prin a doua naștere: cea spirituală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
corp sau a insolației... - Dar și expunerea îndelungată la aer duce la deshidratarea și uscarea pielii... - ... Iar, dacă uităm să mai ieșim din apă, temperatura corpului poate scădea sub limitele normalului, ne apucă tremuratul și ne scade rezistența - ne simțim slăbiți! - Parcă acum deschid ochii pentru prima dată! Parcă îmi pusese cineva un văl pe ochi și acum mi-a fost luat! Extraordinar! Extraordinar ce simplă, subtilă și... purificatoare este trecerea noastră prin viață! - Dacă tot a dispărut acel văl, este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unde familia se adăpostise de război. El și Pițu aveau degetele încleștate de frig și tremurau din toate încheieturile, oricât de mult ar fi încercat să-i încălzească maică-sa, acoperindu-i cu tot felul de pături, de haine, suflând slăbită cu aer cald pe cefele lor și frecându-i întruna pe spate. Un frig care-ți îngheață rinichii mai întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum trebuie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
foarte îngrijorată. — Și eu mă bucur, tanti Apostolescu. Și eu... Atât i-a spus, după care a mai lenevit câteva minute, simțindu-și pe rând toate vânătăile și rănile. Îl durea tot corpul și mai ales oasele. S-a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce. S-a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a visat, dragul meu Cristian. Tu vei avea muzica. Dar nici muzica nu mai suna ca altădată. Spectacolele sale nu se ridică nici la jumătate din efervescența și magia zilelor de glorie. Depresia lui continuă, dar și trupul tot mai slăbit, și plămânii din ce în ce mai obosiți își pun amprenta pe prestațiile sale. Crizele de tuse sunt tot mai dese și mai accentuate. Pauzele la fel, nu mai poate rezista ore întregi ca altădată, este mereu nevoit să se întrerupă și să-și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în care nu-ți îngheață oasele și vezi doar câțiva morți. Aici, unde sângele curge atât de mult, ca o cascadă, și unde în urmă rămân oase și gloanțe, vocea mea contează. Știi bine că glasul mi-e tot mai slăbit. Și plămânii îmi obosesc după o melodie de parcă aș fi cântat nopți întregi. Măcar atât cât mai pot să aduc lumină cu cântecul meu, să o pot face unde merită cu adevărat, căci nu știu dacă vreo dată corpul meu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii la apă. Sus cerul cenușiu stă gata să ploae. O pâclă nevăzută se râdică încet-încet; dinspre fântâni, dela călăreți, pe când intrăm în cort, vin cântări de jale. Facem un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu se retrag pe calea stabilită, „înhirbântatu Ștefan Vodă de războiu, socotindu că are vreme de a-și răscumpărarea strâmbătatea” ce-i făcuse regele și, având „oastea sa toată gata strânsă și odihnită, văzându dobânda di pre cei flămânzi și slăbiți, au trimis înainte ca să apuce calea Codrul Cozminului, să săciuiască pădurea, să o ințineze, ca să o poată porni asupra oștii, dacă vor intra în pădure”. Din moment ce regele polon nu a respectat înțelegerea încheiată cu Ștefan, domnul avea tot dreptul să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]