1,475 matches
-
împrumuturile din limba greacă medievală sunt trecute prin intermediarul bulgar. Nu există urme de influență germanică în română, deși în secolele V și VI Dacia era locuită sau supusă migrațiilor unor popoare germanice. Creștinismul ortodox la români a folosit limba slavonă bisericească, depinzând la origine de patriarhatele Peć, Ohrida și Constantinopol. Nu sunt izvoare scrise care să confirme prezența unor populații romanice în Dacia între evacuarea română și secolul X. Există urme arheologice de populație în această perioada, dar nu dovezi
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
a boteza, înger, păgân, Paște, Rusalii, Sân (Sân Petru, Sân Nicoară, Sân Toader, Sânta Maria, Sânziene, Sângeorz) ; în schimb lipsesc împrumuturile grecești directe de termeni religioși creștini, prezente în aromână : termenii religioși creștini din limba română au fost preluați prin intermediul slavonei. Faptul că nu sunt urme germanice în română nu este semnificativ, deoarece chiar dacă, așa cum spun „röslerienii” etnogeneza Românilor ar fi început excluziv în sudul Dunării, și acolo a avut loc o conviețuire între romanici și germanici (goți, apoi lombarzi), atestată
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
fiul lui Radu, deci frate cu Mircea. Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” ("din bătrâni", din trecut), dar odată cu evoluția limbii a ajuns să-și piardă sensul inițial, pentru că numele în sine s-a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: "starîi") presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
încă târg). În continuare prezintă câteva documente moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetății înseși. Mai mult, acest act este de fapt o recuperare a fortificației aflată pentru scurtă vreme sub stăpânire munteană, întrucât la 1473 Ștefan își avea staroștii săi
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
merită să fie văzută; este de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe un câmp verde spălăcit, cu ceva fir pe dânsul și cu oarecare însemnări roșii, cât se poate de solid și curat”". În cancelaria domnească se cunoșteau limbile slavonă, latină și probabil greacă. Grămăticii erau puțini, astfel că trebuiau să își urmeze domnul oriunde se ducea acesta, căci ei cunoșteau formulele juridice consacrate. D. P. Bogdan considera că "„formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea și armonizarea lor sunt un produs
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
istoriei României. Dintre lucrările istorice se disting: "Ioan Vodă cel Cumplit" (1865, ed. a II-a, 1894), monumentala "Arhivă istorică a României" și "Istoria critică".<br> La Iași a publicat "Arhiva historică a României" (1865-1867), în care multe documente vechi slavone și românești au fost editate pentru prima dată. Începută în 1865, "Arhiva" este o colecție în trei mari volume de documente străine și interne privitoare la istoria românilor. Au fost publicate în premieră un mare număr de acte inedite românești
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
Rusia, Olanda, etc. Principalele evenimente culturale din oraș sunt: Festivalul „Cântecul găgăuzesc”, o manifestare teatralizată în stilul tradițiilor vechi găgăuze, care are loc anual la sfârșitul lunii august. Un alt eveniment este Festivalul „Curcubeul slavon”, la care participă reprezentanții naționalităților slavone, în haine naționale. Veniturile în bugetul local în anul 2002 au constituit 7.295 mii lei și au fost cu 32% mai mari decât în anul precedent. Structura veniturilor bugetului local sunt caracteristice orașelor industrializate, unde ponderea cea mai mare
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
beneficiază de danii de sate și imunități fiscale si de sprijinul domniei pentru refacerea bisericilor. În 1645 Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos. Matei Basarab a fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a introdus prima legislație scrisă: ""Pravila mică"" (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și ""Îndreptarea legii"" (Târgoviște, 1652). Organizarea armatei a beneficiat
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a introdus prima legislație scrisă: ""Pravila mică"" (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și ""Îndreptarea legii"" (Târgoviște, 1652). Organizarea armatei a beneficiat de o atenție specială din partea voievodului, efectivele ajungând la 40.000 de ostași. Totodată, Matei Basarab dispune construirea unor noi fortificații. De remarcat rămân și cele 3 războaie câștigate
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova. "Letopisețul Țării Moldovei" (titlul original: ) a fost scris spre sfârșitul vieții; se crede că ar fi muncit la el între anii 1642-1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică. Cronicarul motivează scrierea acestui letopiseț din simplul pretext "„ca sî nu se înece ... anii cei
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
trăiesc în Transilvania. Cultura modernă română a apărut și s-a dezvoltat în aproximativ ultimii 250 ani sub o puternică influență din partea culturilor din vestul Europei, în special cea franceză și cea germană. În plus, sub influența tradiției bizantine și slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor majoritar creștin ortodox dintre popoarele latine. Umanismul a apărut în Moldova în secolul al XVII-lea venit, în general, pe filieră poloneză. Cel mai important reprezentant al său, Miron Costin, a scris o cronică
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
la 1675 s-a născut un copil care adult fiind a fost poreclit "Iminul", fiul lui Iminul a fost Iovul lui Iminul, născut la 1705, care a fost hirotonisit ca preot sub numele sârbizat de Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul limbii slavone al cancelariei mitropoliei de la Carloviț. Din cauza războiului ruso-austriaco-turc din 1735-1739, în urma căruia Banatul și alte regiuni, abia cucerite de la turci în 1716-1718, reintrau sub suzeranitate turcă, și în urma apelului episcopului Inocențiu Micu-Klein către românii de pretutindeni de a se stabili
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
numele eroului mitic estonian "Kalev", apare într-o cronică timpurie a slavilor răsăriteni. Până în secolul al XII-lea, scandinavii și Henric al Livoniei, în cronica sa, numesc orașul "Lindanisa" (în limba daneză: "Lyndanisse", în limba suedeză: "Lindanäs" și în limba slavonă veche de răsărit: "Ledenets"). Potrivit unor teorii, numele ar avea ca origine miturile estoniene, Linda fiind soția lui Kalev și mama lui Kalevipoeg. Alții au sugerat că numele "Lindanisa" ar fi compus din "linda", ce în limba estoniană arhaică ar
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
heraldic tradițional, înscris în vechea stemă interbelică a județului, și reprezintă bogăția apelor acestei zone, iar prin extrapolare poate deveni un simbol al agilității oamenilor de pe aceste meleaguri. Etimologia numelui: Dolj, in varianta veche - Doljii - își are originea în limba slavonă ( Dole=Jos la care se adaugă Jii , rezultând Doljii, adică Jiul în Aval sau Jiul de Jos. La țară, bătrânii mai spun încă Jii în loc de Jiu. Jii este pluralul numelui Jiu, format prin unirea Jiului de Vest cu Jiul de
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
năvălirilor popoarelor migratoare, pe teritoriul acestui județ s-a semnalat comunități puternice daco-romane la Costești, Goranu, Inătești, Ioneștii Govorii și Lăcusteni. În zona Vâlcea s-a aflat în secolul al XIII-lea cnezatul lui Farcaș. Din traducerea numelui său în slavonă a rezultat numele "Vâlcea". Pe teritoriul județului Vâlcea, în Țara Loviștei la Perișani, este unul din locurile unde este posibil să se fi dat bătălia de la Posada, între 9-12 noiembrie 1330, în care Basarab I a obținut o importantă victorie
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
prevedea legea, există și altele foarte vechi, donate de familii care au conștientizat valoarea lor. Printre cele mai importante, se află documente scrise cu mâna pe hârtie sau pergament (făcut din piele de vițel prelucrată), scrierile fiind în română sau slavonă, cu caractere chirilice. Deși, de-a lungul timpului, autoritățile au conștientizat importanța păstrării documentelor, au existat și momente în istorie când acestea au fost distruse. Patrimoniul cultural imobil al județului Gorj are înscrise în Lista monumentelor istorice, aprobată de ministerul
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
permis nici măcar să locuiască între zidurile cetății. Începând cu secolul al XVI-lea, Moldova și Țara Românească, precum și clericii, juzii și învățații români din Transilvania și din ținuturile vecine (Banat, Zărand, Bihor, Satu-Mare, Oaș, Maramureș) au trecut progresiv de la limba slavonă (bisericească și cărturărească), moștenire a obedienței religioase ortodoxe față de Patriarhatele sud-Dunărene (Peć sau Trnovo), la limba română, până atunci doar populară și neoficială. În secolul al XIX-lea procesul s-a extins la scriere, alfabetul slavon fiind înlocuit treptat prin
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
în trecutul său animalic, anterior capturii. Maimuța lasă să se înțeleagă că natura umană și libertatea sunt incompatibile. Povestirea "Grijile tatălui de familie" introduce unul din cele mai enigmatice concepte din literatura kafkiană: "Odradek". Cuvântul are, conform lui Kafka, origine slavonă sau germanică și desemnează următorul obiect: Obiectul, în aparență inutil, inofensiv și ilogic, a fost subiectul a numeroase interpretări: de la cele psihologice ("Odradek" ar simboliza recurența gândurilor refulate), la cele religioase (ața încâlcită pe pe bobină ar fi tradiția iudaică
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cât și pătura conducătoare erau multinaționale, slavii (ziși „șchei”) fiind în general la fel de numeroși ca și proto-românii, și pe alocuri majoritari (din acea perioadă au rămas nenumărate toponime slave precum Bistrița, Crasna, Ialomița, Prahova, Săvădisla, Slatina ș.a., limba și scrierea slavonă oficiale în liturghia bisericească și în principatele române, sau denumiri precum Blahnița, Vlăhița, Vlăsia sau Vlașca pentru zonele cu comunități protoromâne înconjurate de populații slave). Micile cnezate slavo-române erau de altfel vasale ale puterilor vecine precum Ungaria, Galiția, Tătarii sau
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
după Iula, un conducător local din secolul X), centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sași și devenit reședință a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. În documentele medievale redactate în limba slavonă orașul apare sub numele "Bălgrad" (Cetatea Albă). Mihai Viteazul și-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreței de la episcopul Dumitru Napragyi, stabilindu-și reședința în Palatul Principilor. Numele orașului a fost asociat ulterior
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
din Europa și cuprindea Belarusul și Ucraina actuale, precum și părți care astăzi sunt în Polonia și Rusia. Situația geopolitică între vest și est a determinat caracterul multicultural și multiconfesional al Marelui Ducat al Lituaniei. Elita conducătoare practica toleranță religioasă, iar slavona era folosită ca limbă auxiliară latinei pentru documentele oficiale. În 1385, marele duce Jogaila a acceptat oferta Poloniei de a-i deveni rege. Jogaila s-a angajat în creștinarea treptată a Lituaniei și a creat o uniune personală între Polonia
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în "Psaltirea Scheiană" și în "Codicele Voronețean"), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele "chirilice" au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică. Însă
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
latine până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista "Alăuta românească", 1838). Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava în care au scris Chiril
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
ctitorii cneziale de odinioară ale înaintașilor. Existența unei biserici modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de lemn, in care
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]