1,313 matches
-
slovac (1843) de către Ľudovít Štúr, care a înlocuit standardul lingvistic luteran folosit anterior ce era mai apropiat de cel al limbii cehe (catolicii slovaci foloseau un standard lingvistic diferit). Šafárik - spre deosebire de majoritatea colegilor săi cehi - i-a considerat întotdeauna pe slovaci ca fiind o națiune separată de cehi (precum afirmă în mod explicit în scrierile sale "Geschichte der slawischen Sprache..." și "Slovanský národopis"), dar el a pledat pentru folosirea limbii cehe slovacizate („stilul slovac al limbii cehe”) ca singura limbă literară
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
săi cehi - i-a considerat întotdeauna pe slovaci ca fiind o națiune separată de cehi (precum afirmă în mod explicit în scrierile sale "Geschichte der slawischen Sprache..." și "Slovanský národopis"), dar el a pledat pentru folosirea limbii cehe slovacizate („stilul slovac al limbii cehe”) ca singura limbă literară pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit director al Bibliotecii
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
o națiune separată de cehi (precum afirmă în mod explicit în scrierile sale "Geschichte der slawischen Sprache..." și "Slovanský národopis"), dar el a pledat pentru folosirea limbii cehe slovacizate („stilul slovac al limbii cehe”) ca singura limbă literară pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Praga și profesor de filologie slavonă la Universitatea
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
rămânând numai personal cu un înalt spirit combativ. Soldații au fost instruiți prin organizarea unor cursuri de specializare în lupta cu grenadele și mitralierele, pentru a face față noilor necesități ale frontului. Odată Marele Război încheiat, entuziasmul voluntarilor cehi și slovaci a scăzut, majoritatea dorind să se întoarcă în nou înființata Ceholovacie - aflată în pericol. Până la plecarea definitivă însă, Legiunea Cehoslovacă s-a implicat totuși în apărarea căii ferate dintre Novonikolaevsk și Irkutsk. În acest timp, unitățile române au fost folosite
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ambasador în semn de protest, deși a rămas la Londra. Alți membri ai guvernului, inclusiv Beneš, au demisionat, de asemenea. În martie 1939 Germania a ocupat celelalte părți rămase ale provinciilor cehe Boemia și Moravia și a înființat un stat slovac marionetă în Slovacia. Odată cu constituirea în 1940 a guvernului cehoslovac în exil în Marea Britanie, Masaryk a fost numit ministru de externe. În timpul războiului a realizat în mod regulat emisiuni la radio BBC pentru Cehoslovacia ocupată. A avut un apartament în
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
() a fost un militar slovac din Armata Cehoslovacă, implicat în Operațiunea Anthropoid (asasinarea Reichsprotektor (protectorul Reichului german) al Boemiei și Moraviei, Obergruppenführer-ul SS Reinhard Heydrich). Gabčík s-a născut în 1912 în Poluvsie, parte a orașului Rajecké Teplice, districtul Žilina, Slovacia (fostul teritoriu slovac al
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
militar slovac din Armata Cehoslovacă, implicat în Operațiunea Anthropoid (asasinarea Reichsprotektor (protectorul Reichului german) al Boemiei și Moraviei, Obergruppenführer-ul SS Reinhard Heydrich). Gabčík s-a născut în 1912 în Poluvsie, parte a orașului Rajecké Teplice, districtul Žilina, Slovacia (fostul teritoriu slovac al Austro-Ungariei). El a învățat meseriile de potcovar și fierar cu meșterul fierar J. Kunike din satul Kostelec Nad Vltavou (Boemia). A locuit cu familia Kunike în casa lor, care există încă și astăzi împreună cu dependințele și curtea lor care
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
asemenea, unității militare 5. pluk špeciálneho určenia (Regimentul 5 de forțe speciale "Jozef Gabčík"), parte componentă a Forțelor Armate ale Republicii Slovace, cu sediul în Žilina. Cu scopul de a-i comemora pe eroii Rezistenței Cehe și Slovace, Muzeul Național Slovac a deschis în mai 2007 o expoziție care prezintă una dintre cele mai importante acțiuni de rezistență de pe teritoriul european ocupat de naziști.
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
o instituție independentă, al cărei obiectiv de bază este să mențină stabilitatea prețurilor. Banca a fost creat la data de 1 ianuarie 1993, împreună cu Banca Națională a Cehiei, ca o divizare a Băncii de Stat din Cehoslovacia. Autorizată de către guvernul slovac, banca reprezintă Slovacia în cadrul instituțiilor financiare internaționale și în tranzacțiile de pe piețele monetare internaționale legate de performanța politicii monetare. Organul suprem de conducere al Băncii Naționale a Slovaciei este Consiliul Băncii, care formulează politica monetară, aplică instrumente adecvate, precum și normele
Banca Națională a Slovaciei () [Corola-website/Science/336168_a_337497]
-
aplică instrumente adecvate, precum și normele privind măsurile monetare. Acesta este compus din guvernatorul băncii, doi viceguvernatori, care sunt numiți și eliberați din funcție de către Președintele Slovaciei și de alți opt membri, care sunt numiți și eliberați din funcție de către guvernul slovac ca urmare a propunerii guvernatorului. Trei dintre membrii Consiliului de administrație al Băncii nu trebuie s[ aibă relații de muncă cu pentru a fi într-o relație de lucru cu NBS. Începând cu 1 ianuarie 2010, șeful Băncii Naționale a
Banca Națională a Slovaciei () [Corola-website/Science/336168_a_337497]
-
(n. 18 decembrie 1947) este un fost fotbalist și antrenor slovac. În timpul carierei sale, el a fost un jucător polivalent, jucând ca fundaș sau mijlocaș. El s-a născut în Handlová. Cariera sa a început în Banik Handlová. În 1965 s-a mutat la Spartak Trnava, unde a obținut cel mai
Karol Dobiaš () [Corola-website/Science/336271_a_337600]
-
strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva pentru cucerirea Transcarpatiei. La data de 14 martie 1939 o grupare politică s slovacilor, în fruntele cu Jozef Tiso a proclamat independența Slovaciei. Ca un răspuns, guvernul lui Voloșin tot a proclamat independența Transcarpatiei, declarând pe orașul Hust ca sediu a statului nou-create. În același timp, militanții ruteni au atacat garnizonul cehoslovac la Hust
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
Invadarea Poloniei de către armata slovacă a început la 1 septembrie 1939, după ce Germania a declarat război Poloniei. Scopul invaziei a fost recuperarea teritoriilor contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
Invadarea Poloniei de către armata slovacă a început la 1 septembrie 1939, după ce Germania a declarat război Poloniei. Scopul invaziei a fost recuperarea teritoriilor contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov; a doua divizie de infanterie "Škultéty" condusa de Alexander Čunderlík în sectorul Brezno - Poprad; a treia divizie
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
alege ce să facă în respectivul context. Viitorul general a provenit dintr-o familie catolică și conservatoare, copilăria petrecându-și-o la Grenoble. Sub influența mediului familial a rămas regalist. A fost destinat unei cariere militare încă din copilărie. Istoricul slovac Dušan Kováč l-a descris ca fiind un conservator, fiind dotat însă cu capacități precum premeditare, înțelegere, toleranță și capacitatea de a asculta pe alții. Toate acestea îi vor folosi mai târziu în cariera sa diplomatică. Jani a fost elev
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
liceului, dar s-a transferat curând, în 1938, la primul Departament de Film din Cehoslovacia (probabil al treilea astfel de departament din Europa) de la Școala de Arte Industriale din Bratislava unde a urmat cursurile predate de celebrul regizor de film slovac Karel Plicka până când departamentul a fost închis în 1939. Orașul natal al lui Kadár, numit în maghiară Rozsnyó, a devenit parte a Ungariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca urmare a aplicării legilor anti-evreiești, Kadár a fost trimis
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
a regizat toate filmele sale cehoslovace, împreună cu Elmar Klos, doar la Praga, cu excepția proiectelor lor cehoslovace "Moartea se numește Engelchen" (în , în , 1963), "Magazinul de pe strada mare" ("Obchod na korze", 1965) și "Adrift" (în , în , în , 1969) filmate cu actori slovaci, maghiari și cehi la Rusovce, Slovacia. Kádár a revenit pentru a-l termina pe ultimul dintre ele din Statele Unite ale Americii, unde emigrase în noiembrie 1968. Acesta a fost ultimul său film realizat împreună cu Klos. El și-a reluat cariera
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
evreilor în lagărele de concentrare germane din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Filmul a primit mai multe premii, printre care și Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Oamenii de știință și criticii de film cehi și slovaci îl consideră încă drept cel mai bun film din istoria cinematografiilor slovacă și cehă. Munca lui Kadár și Klos la următorul lor proiect inspirat din romanul maghiar "Something Is Drifting on the Water" ("Valamit visz a víz", 1928) de Lajos
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
așa cum au fost toate filmele în regimul comunist), produs la Studioul de Film Barrandov din Praga și filmat cu o distribuție slovacă în orașul Sabinov din nord-estul Slovaciei și pe platourile de la Barrandov. Rolurile principale au fost interpretate de actorul slovac Jozef Kroner (tâmplarul Tóno Brtko) și de actrița poloneză Ida Kamińska (văduva evreică Rozália Lautmannová). Filmul a obținut în 1965 Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, iar Kamińska a fost nominalizată în 1966 la premiul cea mai bună
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
străin, iar Kamińska a fost nominalizată în 1966 la premiul cea mai bună actriță într-un rol principal. Filmul a fost prezentat, de asemenea, la Festivalul de Film de la Cannes din 1965. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tâmplarului slovac slab educat Anton „Tóno” Brtko (Jozef Kroner) i se oferă șansa de a prelua magazinul cu produse de mercerie al unei femei în vârstă, văduva evreică bătrână și aproape surdă Rozália Lautmannová (Ida Kamińska), ca parte a noului program de
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
arianizare a proprietăților evreiești din oraș. În timp ce Tóno încearcă să-i explice doamnei Lautmannová, care este confuză și pare ruptă de lumea exterioară, că el a fost numit supraveghetor și proprietar al magazinului, Imrich Kuchár (Martin Hollý, Sr.), un oponent slovac al arianizării, intră și-i dezvăluie lui Brtko că afacerea este foarte puțin profitabilă, iar Lautmannová trăiește din pomana oferită de conaționalii ei. Comunitatea evreiască îi oferă apoi milosului Brtko o plată săptămânală pentru ca acesta să nu renunțe la magazin
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
Val Ceh) este un termen folosit pentru filmele realizate în anii 1960 de regizorii cehi Miloš Forman, František Vláčil, Věra Chytilová, Ivan Passer, Pavel Juráček, Jaroslav Papoušek, Jiří Menzel, Jan Němec, Jaromil Jireš, Vojtěch Jasný, Evald Schorm și de regizorii slovaci Dušan Hanák, Juraj Herz, Juraj Jakubisko, Štefan Uher, Ján Kadár, Elo Havetta și alții. Calitatea și deschiderea filmelor a făcut ca genul lor să fie numit "Miracolul cinematografic cehoslovac". a fost o mișcare artistică în domeniul cinematografiei, care a evoluat
Noul Val Cehoslovac () [Corola-website/Science/335969_a_337298]
-
korze" 1965), regizat de Ján Kadár și Elmar Klos, a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în anul 1966. Acțiunea acestuia are loc în Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și relatează povestea unui bărbat slovac sărac pe nume Anton „Tono” Brtko căruia regimul fascist local îi oferă un loc de muncă ca "proprietar arian" dal unui magazin de nasturi ținut de femeie evreică în vârstă.
Noul Val Cehoslovac () [Corola-website/Science/335969_a_337298]
-
(; , ; 10 ianuarie 1913 - 18 noiembrie 1991) a fost un om politic slovac, ce a îndeplinit funcțiile de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia (1969-1987) și de președinte al Cehoslovaciei (1975-1989). Perioada sa de conducere este cunoscută ca perioada de așa-zisă „Normalizare”, ce a urmat după Primăvara de la Praga. s-a
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]