8,807 matches
-
În preajma victimei, poate de cineva cunoscut, cu siguranță de cineva apropiat. Tovarășii de călătorie ai mortului: Într-acolo mă poartă instinctul, și rațiunea pe care acesta o ascunde. - Așadar, interoghează-i, cu toată forța minții dumitale ascuțite. - La ce ar sluji? Aș obține un amestec vâscos de adevăr și minciună În care lumina celui drept ar fi coruptă de artificiul celui vinovat. N-am darul de a pătrunde În mintea lor. - Pari fără speranță, priorule. - Nu, replică poetul. Nu am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că era vorba de un soi de pavilion, sau de o fânărie mare. Ori poate de un grajd, Însă de o formă cu totul neobișnuită. Iar lemnul scăpat de foc urma oare să fie adăpostit În clădire? Sau trebuia să slujească la construcția Încă neterminată? Dante continua să Înainteze Încetișor către centrul ipoteticului edificiu. După vreo zece pași, observă cum vârfurile negricioase Încetaseră dintr-o dată să mai iasă din pământ, făcând loc, În partea centrală, unui larg spațiu gol. Părea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Aerul greu, Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala, urcă până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un geamăt. Urma să-mi pun serviciile pun serviciile și experiențe la dispoziție... - Să-ți pui la dispoziție serviciile și experiență? Îl Întrebă priorul și Își luă un moment de reflecție. Te pricepi la mecanică? Dumneata ai montat mecanismul ca slujești la Înșelătoria cu Fecioara? Fabio păru surprins. - Nu... de ce? Cunoștințele mele merg În cu totul altă direcție. Și eu sunt om de știință, ca domnia ta, adăugă el pe un ton respectuos. Sunt matematician. Specialitatea mea e calculul rapoartelor fracționare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă Dante. Alberto, după o clipă, readuse fluturele În poziția inițială, stingând viața mecanismului, care se opri cu o ultimă pocnitură a angrenajelor sale ascunse. - Cum ți-am spus, nu știu, răspunse el. Pare să nu aibă nici un scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al Împăratului Frederic, continuă Dante. Arrigo Încuviință În tăcere. - Până Într-acolo Încât să-l slujească și În lucrările sale de arhitectură, insistă poetul. Se pare că al său era proiectul unui castel ieșit din comun, cu niște forme uimitoare. Castel del Monte, o lucrare al cărei sens rămâne Încă de neînțeles chiar și pentru experții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întrebă Dante alarmat, ieșind În pripă. - La Santa Croce. În casa meșterului Alberto, lombardul. - Ce s-a Întâmplat? - Omul, meșterul... A fost asasinat În atelierul lui, vino! Priorul se urni cu mânia care Îi otrăvea sângele. Străjerii Încercau să Îi slujească drept escortă, croindu-și drum prin mulțime, dar se Împiedicau În lăncile lungi, așa Încât el ajunse singur la ușa atelierului. Omul zăcea pe pardoseală, plin de sânge, lângă uneltele meseriei, rămase În ordine pe bancul de lucru. Din ce Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fie lăsat să plece... Celălalt ridică din umeri. - Nu era acuzat de nimic. Preț de o clipă, priorul cântări posibilitatea de a ordona ca cineva să pornească În urmărirea bătrânului medic. Nu putea fi departe. Dar la ce ar fi slujit? N-avea decât să se ducă În sfârșit să Își ispășească păcatul la Roma și să-și ia cu el toate superstițiile. Mult mai important era ceea ce se petrecea acum la abație. Ieșind de la San Piero, nu observă nimic deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bag în pizda lu’ mumă-ta, că n-am pus geană pe geană. Ai și strâmbat pereții dând-o cu capul de ei pe amărâta aia. ― Maestre, poporul german trebuie pedepsit pentru războaiele astea netrebnice din veacul ce cu onoare slujim, hotărăște Johnny - și la așa datorie împlinită, nu mai are nimeni nici un comentariu. Venim acasă de la Paris, Vasilica îl așteaptă plângând pe Vasile al ei, ne pupăm, ne ducem acasă. A doua zi, spun sărut mâna Vasilicăi, care nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Irakul avea să devină noul Vietnam, așa că Peter avea să aibă de lucru cu nemiluita. N-am putut vorbi, căci trebuia să stea pe cataligele lui. Dar ce să ne mai spunem? Amândoi credeam în aceleași valori, încercam să le slujim cu aceeași energie și constatam că o facem cam degeaba: lumea când e proastă nu se încurcă, teatrul e teatru și afacerile-s afaceri. Cassandra a fost înțeleasă doar când era prea târziu și mi-e teamă că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
sună încă neprihănit - în fața mătușii și a bunicii. Ambele sunt foarte bisericoase și, în luna mai sau în timpul posturilor, pun niște bani deoparte, din care le mai scapă câte ceva printre degete și pentru băiețel, ca răsplată pentru evlavia cu care slujește la altar; ca să‑și cumpere și el cândva o pereche de pantofi cu botul ascuțit, cum sunt la modă, sau un pulover. Din păcate, astea sunt lucrurile care‑l interesează cel mai mult pe băiatul ăsta superficial, însă mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pregătit în detaliu cu mult timp înainte. Propoziția asta i se păruse atunci universal valabilă, după cum se poate citi în pasajul respectiv. Și mai departe: 1. Ce plănuiesc, care este țelul important pe care‑l urmăresc? 2. Ce‑ar putea sluji acestui țel? Pe atunci Rainer încă voia să studieze o știință exactă (chimie) la universitatea tehnică, acum nu vrea decât să bage mâna în gențile altora, iar mai târziu să îmbrățișeze profesia de germanist care scrie, printre altele, și poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că, la urma urmei, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, aceeași soartă îi aștepta și pe ei: demontarea, recuperarea, recondiționarea și folosirea sub alt nume și sub alți indicatori. Un fel de metempsihoză a pieselor ce vor sluji, în cel mai bun caz, cine știe cărui strung carusel fără conștiință. Stăteau cu capetele plecate, atât cât le permitea dispozitivul, când deodată Getta 2, care privea prin hublou, exclamă: — Ia te uită! Parcă se vede o planetă! Cu pași mărunți, comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri: " Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei preasenine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ale unei naturi întregi prin adaosul unor existențe ideale, Rimbaud se dovedește încă o dată om de știință. Căci savantul - matematicianul mai ales - în cele mai subtile investigări ale sale, procedează la fel, adăogând cantităților date, cantitățile transcendente. La ce altceva slujesc toate aceste "limburi ("limbes"), aceste "aurore ce-ncarcă pădurile acestea" ("aurores ă qui î chargent ces forêts"), aceste "flori de apă drept pahare" ("fleurs d'eau pour verres"), decât la extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjunte, desfășură structura identică a universului sensibil. La fel, prin fundarea axiomatică sau grupal-teoretică, matematicele asimilează doctrinele diverse și slujesc scopul ridicat de a instrui de unitatea universului moral al conceptelor. În acest chip ele încetează de a mai fi o laborioasă barbarie, ci, participând la desăvârșirea figurii armonioase a lumii, devine umanismul cel nou. (Din Notă asupra lucrărilor științifice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca la un amărât de păduche. Fii cinstit măcar cu tine și recunoaște, nu ai dat dovadă de lașitate? Ai tăcut și ți-a convenit că aveai mâncare și băutură, trai bun, femeie la pat, nu?... iar proasta te te slujea, numai să-ți facă pe plac. În câteva luni de zile ai redevenit din nou om ca toată lumea, de-aia-ți amintesc: e bine să nu uiți, Andrei. Te sălbăticisei de tot, aveai o figură de om speriat și descurajat
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
născut din cititul acestor rânduri, este răsplata muncii mele, și o nouă speranță în mai bine, și mai frumos a sufletului iubitor de adevăr. Am scris aceste rânduri și în speranța că unele din povestirile sau frazele acestei cărți vor sluji predicatorilor sau altor vorbitori publici, făcându-le vorbirea mai colorată și mai accesibilă ascultătorilor lor, prin forța de etalat a ilustrațiilor.” „Foarte puțini oameni aleg în mod voit între bine și rău” „Între zâmbet și suspin” este structurata pe patru
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
însă logică, a volumului, se evidențiază și povestirea intitulata „Animale necurate”, în care autorul dovedește o remarcabilă putere de sinteză. Petru Lascău se oprește asupra Cărții Leviticului, despre care afirmă că „Este cartea preoților. Paginile ei sunt dedicate celor ce slujeau altarului, reglementându-le viața și conduită. Ea vorbește de sfințirea și sfințenia lor, de la îmbrăcăminte și datoriile sacerdotale până la ceea ce aveau sau nu aveau voie să mănânce. Viața nici unei alte ființe umane n-a fost atât de detailat reglementata de
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
pătruns și eronate Practici și străini, Sfanțul Constantin cel Mare, A organizat O măreață adunare, Unde a chemat Toți episcopii. Atunci Ei au formulat Dogme sacre și porunci Demne de urmat. Printre ei, lucrări de seamă Sfanțul a făcut. El slujit-a fără teama Crezul ce-a avut. Cu o clară presimțire, Apoi s-a retras La Sion în mănăstire, Unde a rămas. Cum era în suferință, Repede s-a stins. Dar, trecând în neființă Scopul și-a atins. Ale sale
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
se mai termină. Poate și „Scrisoarea pastorală” constituie un argument că satul românesc încă nu a pierit, deși este în mare pericol, că încă mai poate să ofere ceva de folos spiritual și nu numai societății românești. Poate ne-am slujit și astfel credincioșii, Biserica și pe Dumnezeu. Aceasta ne-am dorit de fapt! 10. Gheorghe Duncea, Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2012, format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 150 pag., 6 lei
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
dintre cei realizați profesional și material, să îndrume pașii turiștilor români spre locuri ce poartă amprenta unor mari învățați români care au dus faima țării dincolo de granițe, și mă refer aici la o mare personalitate de talie mondială care a slujit la Universitatea din Chicago, Mircea Eliade, ale cărui locuință și loc de veci nu le găsești, datorită nepăsării, atât a celor ce guvernează țara, cât și a unora din diaspora care, prinși în vâltoarea vieții de dincolo de ocean, nu s-
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
Și-acel cântec de caval, Pe care-l ascultai an. Să-ți vezi mânzul alergând Și pe dealuri galopând— Să mergi, murgule, -n Bejanu C-a-nflorit mărgăritaru’... Frunza codrului a dat; Dragul meu, nu te-am uitat!... M-ai slujit și m-ai scăpat - Murgule, viața ți-ai dat, Iar pe mine m-ai lăsat... Tare dor îmi e de tine! C-ș pleca acum în lume, Să-I cer Domnului, că poate Să te-nvieze la noapte... Să nechezi
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
lăsat... Tare dor îmi e de tine! C-ș pleca acum în lume, Să-I cer Domnului, că poate Să te-nvieze la noapte... Să nechezi, iar eu să cânt, Să mai fiu iar fericit; Tu pe mine m-ai slujit, Pentru mine ai murit. Referință Bibliografică: CALUL HAIDUCULUI (balada) / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]