2,620 matches
-
este o trăsătură comportamentală. În lume, idolatria există dincolo de religie. Dar cel mai fascinant lucru este apropierea între psihopatologie, psihiatrie și habotnicie sau chiar obsesie. Ceea ce mă uimește pe mine, personal, este contradicția dintre mesajul bisericesc ce promovează supunerea voluntară, smerenia, și mesajul lor din media: proactiv, 5% agresiv, asertiv, competitiv etc. Dacă la lecțiile de religie s-ar începe cu ideea limitelor cunoașterii umane, nevoia umană de certitudini, de repere, cu fragilitatea noastră, și de aici la construcțiile religioase, diferite
psihoterapia după spovedanie. „Am avut în cabinet oameni cu ideație suicidară, după o discuție cu un preot legată de orientarea sexuală sau de un avort” () [Corola-blog/BlogPost/338464_a_339793]
-
Scop” - “Cu succes, am eșuat să ratez/forțată de mine însumi să cad în umilință/ să ating vârful pe cea mai de jos treaptă/ Acum cunosc gloria victoriei zădărniciei (inutilității)”. Este o poezie delicată, profundă, antinomică. O catedrală somptuoasă a smereniei. În “Manifestul lui Wolf Larsen”, scriitorul enunță la articolul 7: “Nu există dumnezeu așa cum este descris în biblie. În locul lui, fiecare ființă umană care trăiește pe pământ este un dumnezeu, deoarece oamenii sunt cele mai creative animale vii ale planetei
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
Și e așa de frumoasă, încât îți vine sa-o strigi, și s-o iei acasă, și să stai cu ea pe prispă, de vorbă, de bucurie sau degeaba!...E frumoasă ca o singurătate înclinată blând (semn de respect și smerenie în fața celui de Sus, dar și la picioarele celor de Jos, care au sfințit aceste locuri și acum se uită la mine printre greierișuri, grâuri, ierburi și ciocârlii). Seamănă cu Valea Rădeștiului, numai că e mai dulce, mai singură, mai
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
S-a înălțat, măicuță! - i-am răspuns noi în cor. - Veniți din România, nu-i așa? - ne-a întrebat apoi. - Da, măicuță, suntem din București - i-am spus eu. S-a apropiat de noi și ne-a implorat cu multă smerenie: - Vă rog cinstiți-mi casa, dragi români! Am intrat în casa ei - o căsuță mică și sărăcăcioasă, dar curată. În sufragerie pereții erau plini cu icoane ortodoxe, iar masa era aranjată, cu tacâmurile puse, cu pâine, vin, cozonac și plăcinte
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
-se pe șine. Necrutandu-si identitatea de sine. Neprivindu-se în oglindă niciodată. Unchiul Vanea. Autorul din Livadă cu Vișini. Lambrosso Laudazzi. Ce i-a mai rămas Autorului decât să-și laude personajele înaintea războiului? Să le glorifice modestia și smerenia croiului? Cele trei vârste ale Greței Garbo. Casă Blanca. Doar parfumul țigaretelor are ceva din dulceața bețișoarelor cu care - din motive fiscal - pestilențiale - nu a fost încă înlocuit tutunul. Enigmă Otiliei - Stanica. Un Dinu Păturica pe zestrea soției căruia scrie
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
intrat direct în subiect instructorul de partid. - Chiar aici, unde începe panta asta , fiindcă, oricum, urmează să abatem șoseaua pe sub poala dealului. - Nu ar fi bine puțin mai sus? Am evita o posibilă inundație de la firul văii, a spus cu smerenie bătrânul director de școală, Pavel Năstăsescu. - Când ai văzut dumneata să fi ajuns apa până aici? Ți-aduci aminte să fi intrat vreodată în moară? a ripostat președintele Olăroiu. - Eu nu, dar bătrânii satului își aminteau când au scos apa
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Spiritul, ca totalitate, se inserează într-un dinamism mnemonic și astfel are loc o modificare identitară. Trecutul bisericesc se regăsește ca urmă activată a demersului aflat în curs. Potențialmente, eul povestitor, se regăsește ca evoluând din faza bisericească în faza smereniei. Vocea amintirii se amplifică în mod cucernic în vocea evlavioasă a prezentului. În fond, ființa cotidiană adaugă formulei sale existențiale o dimensiune de smerenie ortodoxă, manifestată prin aducerea la practica de zi cu zi a valorilor cardinale ale ortodoxiei: „credința
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
demersului aflat în curs. Potențialmente, eul povestitor, se regăsește ca evoluând din faza bisericească în faza smereniei. Vocea amintirii se amplifică în mod cucernic în vocea evlavioasă a prezentului. În fond, ființa cotidiană adaugă formulei sale existențiale o dimensiune de smerenie ortodoxă, manifestată prin aducerea la practica de zi cu zi a valorilor cardinale ale ortodoxiei: „credința, iubirea, nădejdea și evlavia” (p. 14). A treia funcție, de punere în discurs, apare ca fixare a vocabularului, ca însușire a biografiei lui Iisus
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
a unei bibliografii de specialitate (a unor cărți ale lui Ion Bria, David Pristavu ș.a.). Vedem pe această coordonată că așa-zisa convertire bisericesc-evlavios nu are loc pe un circuit emoțional, ci în urma unei analize aprofundate. Nu este vorba de smerenie rezultată dintr-o dezamăgire. Descoperirea smereniei nu se face ca alternativă la disperare, ci ca gest intelectual, ca opțiune definitorie. Autorul se profilează ca o conștiință care decide în cunoștință de cauză, explicându-și lexicul credinței și ritualurile ei. Subcapitolul
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
unor cărți ale lui Ion Bria, David Pristavu ș.a.). Vedem pe această coordonată că așa-zisa convertire bisericesc-evlavios nu are loc pe un circuit emoțional, ci în urma unei analize aprofundate. Nu este vorba de smerenie rezultată dintr-o dezamăgire. Descoperirea smereniei nu se face ca alternativă la disperare, ci ca gest intelectual, ca opțiune definitorie. Autorul se profilează ca o conștiință care decide în cunoștință de cauză, explicându-și lexicul credinței și ritualurile ei. Subcapitolul „Pelerini și pelerinaje” este o reflecție
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
sine, de spiritul său, care se regăsește pe sine. Ideatica și mesajul ce traversează textura sunt prinse într-o stilistică elegantă și sugestivă și fac obiectul unei procesări narative alerte și inspirate. Dincolo de valorile umane ale regăsirii de sine, ale smereniei, onestității și responsabilității și de experiența decisivă a pelerinajului, volumul se constituie ca o încununare a epicului în evlavios. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea” este o relatare despre ispășire. Prin relatare se ispășesc lucrurile pe care dacă le-ai pierdut și-ți devin și
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
un registru specific este acela de autoinvestigare religios-teologică. Pe această zonă se configurează chipuri și oameni strălucitori așezați în locuri unde se întâmplă lucruri de rezonanță esențială. Scena este învăluită în cuvinte evocatoare și purtătoare de conotații de plecăciune și smerenie. Acum prozatorul dovedește o remarcabilă capabilitate de a păstra sfiala adresării și ispitirea rugăciunii în limitele literaturității. Intervenții narative, precum „Vânduți pe doi Hristoși”, „Rugăciune”, „Preotul de familie” sau „O ursitoare a Sfântului Scaun” ilustrează potențialitatea de a face din
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
Acum prozatorul dovedește o remarcabilă capabilitate de a păstra sfiala adresării și ispitirea rugăciunii în limitele literaturității. Intervenții narative, precum „Vânduți pe doi Hristoși”, „Rugăciune”, „Preotul de familie” sau „O ursitoare a Sfântului Scaun” ilustrează potențialitatea de a face din smerenie și modestie o experiență estetică. Cele trei stiluri nu se află în competiție. Ele sunt complementare, instanța epică reușind să nu le amestece și a produce buimăcire. Un stil de exclusivitate se profilează în fiecare povestire. Ele sunt, de asemenea
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
Jianu are multiple nuanțe și înțelesuri și, cu cât înaintezi în lectură, ea se dezvăluie, ori dimpotrivă, se acoperă cu văluri tainice care sporesc misterul. O anume înțelegere omenească, o îngăduință, o bunătate nemărginită și un fel de măreție a smereniei caracterizează întreaga lirică a acestui original poet al zilelor noastre, prea puțin preocupat de falsele măreții și străluciri artificiale care atrag și ispitesc lumea contemporană. O idee interesantă propune în poemul “Nu, nu se dă” și anume că nu primim
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
mărunt care vine în Casa Domnului să-i țină Acestuia de urât și să converseze cu El, aducându-i ca jertfă, din puținul său, fie și o corcodușă: “Pun pe masă, cu zgârcenie, / La greșitele icoane, / Nici de rugă, nici smerenie... Ci doar câteva moșmoane... Nu știu iotă de ectenie, / Și de-aș ști, cine m-aude? / De din zori, până-n vecernie, / Mute-s cerurile surde... Sufletul, de-mi pun pe masă, / Nu mă-ntreabă nimeni: CÂT? / Merg la templu cu
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea” este o relatare despre ispășire. Prin relatare se ispășesc lucrurile pe care dacă le-ai pierdut și-ți devin și
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia este modul existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sf. Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Nu se poate reduce creștinismul la un simplu moralism sau doctrinalism, acestea fiind
ELOGIOASĂ VORBIRE ŞI EVOCARE DESPRE BISERICA ŞI COMUNITATEA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN LOCALITATEA TRIA, COMUNA DERNA, JUDEŢUL BIHOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340860_a_342189]
-
singurătate în doi, iar relațiile dintre oameni se răcesc pe zi ce trece. În acest sens, singurul receptor fidel rămâne Dumnezeu. Rugăciunea este maica tuturor virtuților. Rugăciune este izvor nesecat pentru că din ea izvorăsc toate virtuțile creștinești: credința, nădejdea, dragostea, smerenia, milostenia, bunătatea, înțelepciunea, priceperea etc. Nu în ultimul rând, rugăciunea este și un medicament, atât pentru suflet, cât și pentru trup. Rugăciunea mai este și o taină. Unde ne rugăm Ca orice activitate umană și rugăciunea are nevoie de un
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
orice rugăciune, pacea care depășește orice pace. Este acel “față către față” îndreptat spre eternitate, când “Dumnezeu coboară în suflet, iar sufletul urcă la Dumnezeu”, potrivit Părintelui Paul Evdokimov. Așadar, rugăciunea trebuie făcută în duh de pace, cu evlavie, cu smerenie și cu stăruință, deoarece: „Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacob 5, 16). Ștefan Popa Referință Bibliografică: Rugăciunea / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
crede că Dumnezeu există, numai că din răzvrătire refuză să I se închine, să-L iubească pe Dumnezeu. Dar de crezut, crede. Postește post negru toată ziua și noaptea, este inteligent și lucrează. ● Acolo unde nu mai este evlavie, rugăciune, smerenie, sfințenie, unde nu se mai aude glasul lui Dumnezeu nici macar îndepărtat precum un ecou, se deschide larg orizontul profan, se întrevăd granițele nepăzite, largi deschise, de liberă trecere ale iadului. ● Inteligență luciferica, inteligență care mișcă mai ales mințile orgolioase peste
TEOLOGUMENA – DESPRE PUTERILE ÎNTUNERICULUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341032_a_342361]
-
de croitorie pentru personalul mănăstiresc. Aici, în această vatră de credință ortodoxă și spiritualitate românească, privim cu venerație vechea biserică a Râmețului, loc de trăire duhovnicească, de îmbărbătare și încurajare în vremuri grele și ne înălțăm sufletele cu bucurie și smerenie, în slujbele oficiate de cuvioșii noștri părinți, cuvioasele maici și surori, în noua biserică. De câte ori ajung la Mănăstirea Rîmeț și privesc frumusețea sobră și sălbatică a împrejurimilor, gândul mi se duce la mulțimea nevoitorilor, “eremiților”, care s-au nevoit aici
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
-n comuniune de rugăciune cu Hristos, participând la sfintele slujbe și făcând bine oamenilor. În viața lor mânia a fost înlocuită cu blândețe, lenea de hărnicie, răutatea de bunătate, zgârcenia de dărnicie, vrăjmășia de dragoste, desfrânarea de curăție, mândria de smerenie, invidia de bucurie pentru binele aproapelui, calomnia de respectarea onoarei semenului. Fără aceste virtuți chiar dacă ne ostenim nu ajungem la sfințenie. Înspre această stare au râvnit nevoitorii de la Rîmeț și râvnesc și maicile de astăzi, dimpreună cu duhovnicii lor, în
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
2011, pe când eram lovită de o tragică cumpănă, am avut un scurt prilej de a cunoaște un simplu om ca și mine, la un eveniment legat de o expoziție personală în orașul Dorohoi. Niciodată nu am să uit cumințenia și smerenia de pe chipul său, când eu i-am întins mina spre a ne cunoaște. Da, se numește Marius Petrescu ! Am mai scris desire dânsul. Este un mare artist al orașului Dorohoi unde și trăiește; este un artist fotograf cu statut european
FOTOGRAFUL ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341350_a_342679]
-
o face gratuit sau prin recompensă, de o întâlnește brusc sau spontan. Și nici nu am face prea mare sacrificiu, dacă am respecta cât de cât din învățăturile lui Hristos, spuse de duhovnici în bisericile noastre creștine, prin sfintele rugăciuni, smerenie - toate îndreptate pentru noi, oamenii . Ion Marin avu, într-o noapte un vis; Se făcea că murise și ajunsese La Poarta Raiului. Dar când să intre la Poarta Raiului, Înconjurat de marele alai, Îngerul Rafail se apropie De el și
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]