1,517 matches
-
luptei și arătaseră mult curaj. Bob fusese rănit, iar Wilky era să moară - un obuz Îi zburase capul de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un șir lung și jalnic de eșecuri, dezamăgiri și suferințe fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cineva năzuiește la episcopat, dorește un lucru bun"122. Dar oamenii sfinți fugeau totuși din alt motiv, căci vedeau în el o demnitate cu totul divină, pentru că privirea credincioșilor numai Dumnezeu o putea înălța; și fiindcă erau plini de un smerit simțămînt față de ei înșiși, nu se credeau îndeajuns pregătiți cu acele virtuți de care era nevoie pentru o slujire atît de mare și divină prin natura sa. Așadar, se întîmpla că nici un aspirant nu se prezenta la scaunele episcopale, iar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
despotism de neînchipuit față de creștini, supușii săi, precum și sfîșierea Bisericii; iar Sf. Alexandru al II-lea a murit înainte de a putea să se îngrijească de această plagă profundă și mortală din trupul lui Cristos 207. Providența păstrase pentru Hildebrand, un smerit călugăr, greaua slujbă de a tăia cu bisturiul, după blîndele comprese și sedative, ca prin această tăietură îndrăzneață și iscusită să vindece vechea cangrenă 208. Acesta a refuzat mai întîi pontificatul, dar l-a acceptat mai tîrziu considerînd aceasta voia
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înfăptuit ceva; o viață în care, omenirea oarbă ar putea spune că nu a săvîrșit nici o lucrare, iar Dumnezeu a dovedit-o a fi cea înălțată, cea mai merituoasă, cea mai plină de mărinimie în comparație cu viața oricui altcuiva, prin care smerita și neștiuta femeie a fost înălțată de Cel Atotputernic la cea mai de sus mărire, așezată pe un preaslăvit tron, mai presus de orice, nu numai în rîndul oamenilor, ci și al îngerilor. 8. Cel de-al doilea adevăr trebuie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și-au dat seama că sunt și ei oameni ca toți oamenii, mai buni sau mai răi, în stare să facă lucruri drepte dar și greșeli. Unii dintre ei învățaseră binișor românește iar atunci când apăreau la slujbele diferitelor sărbători religioase, smeriți și făcând nenumărate mătănii și cruci în fața icoanei Sfintei Fecioare, mărturiseau bucuroși că era pentru prima oară după mulți ani când se puteau bucurau de prezența lui Dumnezeu într-o biserică. Câteodată, seara, în fața unui foc la văpaia căruia frigeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coasa lui. Tot timpul cât ofițerul procuror citise cu voce gravă sentința Curții Marțiale, condamnatul privise către un punct situat la mare distanță, de parcă ceea ce se petrecea în acele momente nu aveau nici o legătură cu el. În genunchi, a ascultat smerit slujba preotului ca apoi să se așeze calm în fața plutonului de execuție. Chipul palid, cu trăsături osoase, păstrase în colțul gurii un zâmbet imperceptibil. A fost întrebat dacă dorește ceva și ceruse dreptul la ultima țigară. O fumase încet, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acestui dumnezeiesc praznic, creștinătatea întreagă serbează începutul punerii în lucrare din partea lui Dumnezeu a planului de mântuire, rânduit pentru eliberarea noastră din robia păcatului. Cu drept cuvânt numește cântarea bisericească praznicul acesta: începutul mântuirii noastre, căci odată cu răspunsul plin de smerită supunere în fața lui Dumnezeu și a rânduielii Lui, cu care Fecioara Maria a întâmpinat salutul Arhanghelului Gavriil și buna vestire ce i-a făcut de a fi fost aleasă ca să devină Maica Fiului lui Dumnezeu, prin umbrirea Duhului Sfânt, face
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
Său de mântuire a aflat Dumnezeu la cei chemați de El, Ziditorul - și împreună cu El ceata sfinților Săi îngeri - a așteptat, de la căderea lui Adam începând, după un singur răspuns la chemarea Sa, după răspunsul dat la „plinirea vremii“ de smerita Fecioară din Nazaret arhanghelului Gavriil, purtătorul bunelor vestiri creșteri către ea, după cuvintele: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău! “ (Luca 1, 38). Căci prin aceste cuvinte, date de Preacurata drept răspuns la bunele vestiri ale arhanghelului despre chemarea
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
presa guvernamentală să înceteze a mai întrebuința acest nedemn mijloc de influințare, totuși sîntem în trista poziție de a constata că pentru ziarul fanariot din Strada Doamnei nu există mai mare plăcere decât de-a reproduce cu o cuvioasă și smerită mutră de vulpe toate inspirațiunile superficiale ale unei prese și rău informate și rău voitoare și în fine prețioasele schimbări de idei între diplomați și reprezentanții Alianței izraelite. Silă ne este de a vorbi de infecta cestiune izraelită, de acest
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că ieri nu s-a întîmplat nimic copleșea, în fața unui nou azi, ranchiunele mele, stările de iritare care se acumulaseră, îndoielile adânci care îmi dăduseră târcoale. Intră în biroul meu și se opri lângă ușă: era, ai fi zis, întruchiparea smeritei lui Dostoievski, dar fără nimic din aversiunea ascunsă și fatală a acelei eroine pentru cămătarul cu care fusese silită să se mărite (eșuase în strădania ei încăpățînată de a-i dovedi fostului ofițer că refuzase să se bată în duel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ascunsă și fatală a acelei eroine pentru cămătarul cu care fusese silită să se mărite (eșuase în strădania ei încăpățînată de a-i dovedi fostului ofițer că refuzase să se bată în duel fiindcă era un laș și un ticălos; smerita, care de fapt nu era smerită deloc, se aruncase pe fereastră). Bineînțeles, nici eu nu eram acel cămătar! "E voie?!" îmi șopti ea dintr-o parte, cu aerul că eu ași putea să zic nu (și cu tandra ei ironie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După zece minute de monolog, duelul se încheia: eu, triumfal; studenții, zdrobiți. Smeriți, apatici, plecau privirile în pământ, acolo unde mâinile forfoteau resemnate prin genți și sacoșe cu un conținut incert. Ce-ar fi putut să transporte în bagajele enorme, burtoase, atârnând ca un pește fiert peste picioarele vecinului? Haine? Vreo plapumă? Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieșise de la coafor. Cuiva îi plăcuse așa, suflase din narghilea sau mișcase degetul cu inele prin aer, indicând curbele și rotocoalele dorite; sau poate autorul făcuse singur un mic exces de zel, o înfrumusețare finală, ca o plecăciune umilă și smerită. Efortul trebuia să fie discret, dar vizibil; răsplata, subînțeleasă. Atunci, se tăia capul și pentru mai puțin de-atât. „Ți-au dat ție frații «Brothers» asta?!“, s-a mirat Maria. Am susținut-o din priviri. „Nu, nu. Ei doar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stingher. O vedenie-avusese Imposibil de-nțeles, Care-n inimă-i pusese O pecete de neșters. De atunci, priviri deșarte Spre femei n-a mai întors Și se spune: pân’ la moarte Nici o vorbă n-a mai scos. Drept fular, purta smerită Salbă de mătănii el, Viziera oțelită Nu și-o ridica defel. Plin de dragostea lui pură, De al său prea dulce vis, El pe scut și pe armură A.M. D.* cu sânge-a scris. Când la luptă paladinii Se-aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ca și cum n-ar ști precis că idiotul ăsta chiar mâine se va târî la ei, ca să le ofere prietenia și banii lui! Nu-i așa că o să te duci? Te duci sau nu? Mă duc, rosti prințul cu vocea înceată și smerită. — Ați auzit! Păi tu tocmai pe asta te bazezi, spuse ea, răsucindu-se iar spre Doktorenko, acum e ca și cum ai avea banii în buzunar, de-aia o faci pe fanfaronul, ca să ne arunci praf în ochi... Nu, drăguțule, caută-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Puțin după aceasta marea și pestrița beșică de săpun a rebeliunii sârbești se sparse cu desăvârșire prin biruința care o repurtase la Djunis îndemînatecia comandantului și vitejia ostașilor otomani, și regele, cu regalitatea pățită la naștere, fu silit să ceară smerit mijlocirea Europei pentru a scăpa de soarta cu care-l amenința dreapta mânie a suzeraniului său. Când victorioasele trupe turcești se îndreptară spre capitală, gonind înainte-le ca lupul o turmă de oi cetele pline de spaimă ale țăranilor sârbi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
El Înaintează spre bucuriile veșni‑ cei Împărății cu și În Hristos, aflând În El pe Cineva care poate să‑l Înțeleagă, să‑i aline sufletul și să‑l ajute. Mântuitorul se oferă omului ca un Dumnezeu compătimitor, ajutător, „blând și smerit cu inima” (Matei 11, 29), iar tămă‑ duirea i‑o propune nu i‑o impune, căci ea se sprijină pe doleanța omului de a fi vindecat. „Cuvântul S‑a făcut trup și S‑a sălășluit Între noi” (Ioan 1, 14
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îndrăgostit de oricare dintre noi, ne dă orice, cu o singură condiție : să ne Îndrep‑ tăm spre El ca să putem primi. Omul este invitat să răs‑ pundă lui Dumnezeu cu iubirea lui și să răspundă tuturor oamenilor cu puterea iubirii smerite și jertfelnice ce o dobân dește din comuniunea strânsă cu El. Bunii creștini nu‑L iubesc pe Dumnezeu pentru frumusețea Raiului, nici pentru frica Iadului, ci Îl iubesc pentru bunătatea Lui, pentru dragostea Lui nemărginită arătată lor și Întregii creații
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
după cum paguba a fost În lucruri mai mari ?” 87. Mântuitorul ne cere să ne punem sufletul unul pentru altul, slujindu‑ne ca și cum L‑am sluji pe El Însuși (Efeseni 6, 5‑7). Întreaga activitate pământească a Mântuitorului, de la nașterea Sa smerită În staulul din Betleem și până la jertfa supremă de pe crucea Golgotei, poartă amprenta unei jertfelnice și smerite slujiri și constituie pentru noi o ade‑ vărată paradigmă În acest sens. Pentru slujirea semenilor și pentru mântuirea lor, Fiul lui Dumnezeu ia
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pentru altul, slujindu‑ne ca și cum L‑am sluji pe El Însuși (Efeseni 6, 5‑7). Întreaga activitate pământească a Mântuitorului, de la nașterea Sa smerită În staulul din Betleem și până la jertfa supremă de pe crucea Golgotei, poartă amprenta unei jertfelnice și smerite slujiri și constituie pentru noi o ade‑ vărată paradigmă În acest sens. Pentru slujirea semenilor și pentru mântuirea lor, Fiul lui Dumnezeu ia chip de rob (Filipeni 2, 3‑8), Înfruntând și moartea pe cruce. Slujim aproapelui, pentru că‑l prețuim
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ni se istorisește că undeva trăia un bătrân pe nume Apollo. Ori de câte ori cineva Îi cerea un ajutor el mergea cu bucu‑ rie, zicând : „Cu Hristos am astăzi să lucrez pentru sufletul meu, căci aceasta este plata sufletului”92. Această aplecare smerită și iubitoare spre celălalt este Înscrisă ontologic În noi : „nimic nu este mai propriu naturii noastre decât să fim soci‑ abili Între noi, să ne ajutăm și să ne iubim unul pe altul”93. Creștinul nu‑i transmite celui suferind
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a‑L asculta, precum un discipol, nu face decât să imite atitudi‑ nea eminamente filială pe care a avut‑o Iisus Hristos Care, „deși era Fiu, a Învățat ascultarea din cele ce a pătimit” (Evrei 5, 8). Iar această supunere smerită primenește sufle‑ tul care devine un spațiu ospitalier, spre sălășluirea bucuriei prezenței Domnului. Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 123 Însăși istoria mântuirii s‑ar putea citi ca o suită de vizite ale lui Dumnezeu făcute poporului Său
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
toți drepții, cu nimic nu erau preamăriți mai mult, spre lauda virtuților lor, decât pentru faptul că păstraseră răbdare, cu puternică și statornică sfințenie. Abel, făcând Începutul martiriului și a pătimirii celor drepți, nu s‑a Împotrivit fratelui fratricid ci, smerit și răbdător, s‑a lăsat ucis. Tot așa Avraam, Încre‑ zător În Dumnezeu, fiind pus la Încercare cu singurul său fiu, anume ca să Îl aducă pe acesta jertfă În munte, nu se Îndoiește și nu Întârzie să ducă la Îndeplinire
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
boală ajută mult În Înaintarea duhovnicească”230. A deveni un adevărat creștin implică, printre altele, și răbdarea suferinței. Răbdarea „este firea lui Dumnezeu, urmarea și superioritatea calităților sale Înnăscute”231. Întruparea Fiului lui Dumnezeu În condițiile cele mai umile și smerite, viața Sa pământească Însoțită la tot pasul de lipsuri și suferințe, pătimirile, jertfa și moartea Sa, consti‑ tuie modelul sublim al răbdării neasemănate pe pământ. 192 Suferința și creșterea spirituală Astfel, În literatura patristică ni se lansează deseori reco‑ mandarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]