8,304 matches
-
lacav, zeher șam, zeher șam (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo)”. Acum, fragmentul citat de Origen din greacă: „Cei care au fost înțărcați de la lapte, care au fost smulși de la sân; primește chin după chin, primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
totuși, e ceva cu oamenii ăștia. Uite-i cum se străduiesc toată viața lor... unii să-și facă lor binele, alții, să-și facă și lor, și puțin altora, alții puțini la număr își lasă totul și fără să-i smulgă cineva de acasă, așa cum ne-au făcut ei nouă, pleacă unde văd cu ochii să-i ajute pe alții. Și inima lor sângerează, așa ca și a noastră... dar pleacă, fiindcă nu pot fi fericiți dacă alții sunt plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu mai era nimeni în jur... plecaseră. Vântul se stârnise din nou, așa că am plecat cu vântul... Dar de atunci știu că Tatăl Lui m-a făcut așa, ca să vindec oamenii. Ei, ce-i drept, mă doare puțin când mă smulg din rădăcini, ca să nu mai spun ce tare mă ustură când mă aruncă în apă e o apă pe care ei o pun peste un soare mic pe care-l fac ei și căruia-i zic "foc", dar eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cred că m-a chemat dintotdeauna, dar abia acum Îl aud. Iar ce a urmat n-am spus nimănui. Surorilor mele le-am povestit ce am văzut, dar nu și ce a urmat. Mă chema pe nume, dar parcă mă smulgea din mine și din pieptul Lui. "Lazăr, vino afară !" "Doamne, dar sunt cu Tine !" Mi s-a părut iar că se întunecă în jur și parcă nu mă puteam mișca... Am simțit cum cineva mă ia de mână, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la vânătoare. Câteva zile mai târziu, a murit. Asta ți-am spus de când ai început să înțelegi, de când înțelegi cuvintele și vorbești și tu... Când au aprins rugul funerar, m-au gătit ca atunci când am fost mireasă, mi te-au smuls din brațe și m-au dus la rug, să mă arunce acolo. Doar știi, așa e obiceiul : soția îl urmează în moarte pe soțul ei. Ard împreună. Așa e datina. Eu plângeam și-l rugam pe Vishnu, zeul nostru protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hemostatică, compresă... curgeau comenzile profesorului. Cei doi medici executau manevrele ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În clipa următoare, ușa sălii de operație s-a dat de perete, ca smulsă de vânt... Călcătură apăsată ca de cizmă cazonă a răsunat pe pavimentul sălii de operație... ― Da’ ce, Hlibocene, te tragi de șireturi cu organul...? - s-a auzit glasul colonelului Zdup, care Înainta vertiginos spre masa de operație... „Asta Întrece orice
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bușteni, accelerez motorul de să și dea duhul, apoi pun frână... Accelerez din nou și mă prefac că Îl bag În viteză, dar nu pornește... Cobor și mă Învârt În jurul tractorului. Trag de o manetă, Învârt cine știe ce șurub și... Odată smulg cuiul ce fixa remorca de tractor... Urc și plec, dar singur. Remorcile Încărcate rămân În mijlocul drumului. Rusul, care dormita pe bușteni, a sărit: ― Șto tî delaieși, Costea? „Pe mă-ta” - i-am răspuns eu În gând. Opresc și mă Întorc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu răcoare plăcută, a venit ca o mângâiere de mamă pe fruntea arsă de griji a lui Gruia. Involuntar, a dus mâna, ca În copilărie, când căuta mâna mamei așezată pe fruntea dogorită de „fierbințeală”... Gândul la acele momente au smuls - pentru o clipă - ghimpii temerilor... Mergeau tăcuți. Profesorul a lăsat acest interval de tăcere pentru ca Gruia să-și poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o gură știrbă al ușii nu veni nici un răspuns și nu se ivi nici țipenie de om. Atunci copilul își luă inima în dinți și păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vă pricepeți!... Nu mă nenorociți, că am nevastă și copii de crescut și o să-mi putrezească oasele-n pușcărie, domnu Stelică... Domnu șeeef!!... urlă lucrătorul din comerțul socialist ca un buhai înjunghiat, luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Porniți înainte, tovarăși!..." Când ajunseseră pe la jumătatea uliței, în cale se întâmplase să le iasă militarul, care se întorcea de la fântână cu o căldare plină de apă. Înjurându-l și batjocorindu-l că era fiu de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să urineze în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel luminos al socialismului și comunismului. Militarul nu avusese pe moment nici o reacție, îndurând cu stoicism batjocura, apoi intrase fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca să nu se simtă copleșit de ceea ce descoperise acum. Ceea ce l-a perturbat este că vinovat era nervul IX ! El fusese cel incriminat și atunci când intervenția de acum peste douăzeci de ani nu a putut fi evitată... Intervenția care a smuls dureros de lângă el cea mai scumpă ființă... "Justin ! Justin !" Tatăl îndurerat, ascuns sub masca chirurgului perfect, îl cheamă fără încetare de peste douăzeci de ani. Maestrul răspunde totuși sec unei întrebări care îl chinuie, probabil, pe învățăcel : Continuăm, sunt șanse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un coșmar din care o smulge vocea îngrijorată a infirmierei : Ce se întâmplă iar, dragă doamnă ? De unde temperatura asta ? Toate mergeau bine... Ia să mai vedem o dată, poate termometrul... Da, așa este : 39,8 ° ! Îl chem imediat pe internul de serviciu căci mai sunt peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
crucii distinge ca prin ceață chipul tânărului intern Nicolaï, cel care fusese mâna dreaptă a profesorului la operație. Dora reușește să zâmbească și să îngâne : Dumneavoastră, domnule doctor... Și crucea ?... Tânărul intern realizează că în graba cu care s-a smuls odihnei din camera de gardă ca să fugă la căpătâiul bolnavei, nu a luat seama că mica cruce de aur, talismanul lui secret, este deasupra halatului. Păstrează aproape de inima lui, dar în cea mai mare taină, simbolul religiei în care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care purta și ea dorul în numele ei așa cum i-ar fi plăcut bunicului ei. De fapt dorul era cel mai chinuitor sentiment care nu m-a părăsit o clipă din cele peste două sute de milioane de clipe cât am fost smulsă de netrebnici de acasă. Dorul de Simion, despre care nu mai știam nimic, dorul de acasă, dorul de părinții rătăciți nu se știe pe unde, dorul de frații pierduți și mai ales dorul de o viață normală. O aduceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară ne-a și admonestat cu o voce scrâșnitoare că introducerea în lagăr a cărților era strict interzisă. A smuls din mâinile copiilor cartea și atlasul precizând că își va informa superiorii despre ocupațiile noastre. Intervenția lui Gerhard nu a folosit la nimic dar peste câteva zile, după o vizită a unui gradat din "Goumzak", paznica noastră, "îngerul păzitor", cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
i-au mai adresat niște zâmbete Minodorei și au rugat-o să se mai gândească după care l-au îmbarcat pe Vasili în mașină și au plecat. Ziua și noaptea a șasea Viața micii noastre comunități, după ce Vasili a fost smuls dintre noi, s-a schimbat mult. Cele trei femei străbunica Ulitia, bunica Ana și mătușa Olga au redevenit umbrele triste, apatice, absente, care fuseseră la aflarea executării celor șase bărbați ai familiei Cozmei. Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca și ceaiul din cești. Nu știam ce oră a zilei este, nu simțeam nici foame, nici sete, nici frig, nici cald. Cred că dacă tăiai o bucată din mine sau îmi smulgeai o mână sau un picior aș fi rămas la fel de inertă. Totuși, în răstimpuri, un fel de arc metalic mă împingea spre Gerhard, căruia îi țipam cu o voce agresivă : "Trebuie să facem ceva ! Trebuie să fa-cem ceva !" Încă o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate în acea conversație, încât până și Nineta însăși, atunci când erau rostite cuvințelele iad și ibovnică, își trecea mâna prin părul meu cu asprime, ca și cum ar fi vrut să-l smulgă în clipa imediat următoare. E drept că, alteori, pătimașele de ele, priveau la mine cu îngrijorare, le era teamă ca nu cumva să înțeleg ceva din ceea ce discutau, dar, uitându-se la chipul meu, probabil că rămâneau la credința că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
taie găini; până și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
harcea parcea. Altădată a luat bătaie de la Alexandru. Tatăl trebuia să plece la o ședință. Silvia i-a pus cămașa 125 curată, călcată pe care s-o îmbrace pe spătarul unui scaun. Până Alexandru s-a bărbierit, Lupaș i-a smuls cămașa și s-a jucat cu ea prin curte. Înfuriat, Alexandru a vrut să-l bată, dar Lupaș s-a ascuns. A chemat-o pe Elena. —Vezi al dracului câine ce face? Acum cu ce mă îmbrac? — Ai atâtea cămăși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ținându-l pe Lupaș de lesă și spunându-i să stea jos lângă ea. La un moment dat, o pisică ivită ca din senin a traversat strada. El s-a ridicat și cum Elena era antrenată în discuție, i-a smuls lesa din mână traversând strada după pisică în timp ce venea o mașină a Poliției, care era să dea peste el, dacă polițaiul n-ar fi avut prezență de spirit să oprească brusc. Nervos, a coborât de la volan și-a întrebat pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe tine. —Aș! Eu trebuie să stau acasă pentru flori, pentru păsări, pentru Lupaș. Cum de nu l-ai luat pe Lupaș cu tine? — Îl iau mai rar, că face năzbâtii. M-a și amendat polițaiul din cauza lui. —Zău? -mi-a smuls lesa din mână, a traversat strada după o pisică trecând prin fața mașinii polițaiului care a frânat brusc, să nu-l calce. — Hi! hi! hi! Sigur polițaiul s-a înfuriat. —Ce înfuriat! Era să-l muște. Știi că lui Lupaș nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sub privirile admirative și lacome ale lui Matei. —Ești atât de apetisantă că mi-ai făcut poftă și de ciorbă și de tine. Sunt gata, spăl lingura și ți-o dau și ție. Suntem cu analizele la zi, i-o smulge Matei și începe să mănânce cu aceeași poftă ciorba. Când erau cam pe la terminatul mesei, le sună pentru prima dată soneria. —Cine-o fi oare?se întrebă ei. — Mă duc să văd, se oferă Matei, ca deschizând ușa să apară
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
corp neștiutor și suferind, am început și eu, de la o vreme, să zăresc străinul din oglindă. Apendice: Yuro Yuro are 7 ani. Yuro crede că este o broscuță. Yuro se târăște pe podea, de-a bușilea, și încearcă să-mi smulgă papucul din picior. Yuro îmi răspunde că nu știe când a învățat să scrie în alfabetul latin, alături de hiragana. El crede că a știut tot timpul și se îndoiește că l-a învățat cineva. Yuro îmi răspunde girl când îi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]