2,424 matches
-
fost slobozit și marele Nicolae. Și, mergând la Mira, n-a trecut multă vreme și s-a strâns de către marele Constantin, întâiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte și dreptcredinciosul și minunatul Nicolae.” Asta sună bine, pentru urechile soacră-mi poate, dar mulți ar adormi citind, până să ajung eu la întâmplările minunate de la Niceea, unde arhiereul Nicolaie, cel blând și mare iubitor de oameni, fără măcar să consume ceva plante etnobotanice, sau măcar să fi gustat puțintel din ceapa ciorii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
plin de miez, la care pentru prima dată i-am pus și subtitlu. Scrisesem acolo într-un moment de inspirație divină un subtitlu, care de fapt se dorea să fie chintesența acestui articol minunat. Se numea „Colții morarului versus Ochiul soacrei.” Interesant, nu-i așa? Dar chestia asta, a stârnit imediat întrebările celor din jur. De ce neapărat Colții morarului, cine sunt aceștia, câți sunt la număr, au sau nu carii și cine se ascunde îndărătul lor? Nu cumva vreau, la modul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un mod codificat, un secret de stat, bine păzit și anume, cum se pot introduce, fără operație pe creier, ideile din capul cotroceanului direct în capul perfect vulnerabil, a jucăriei sale, de la Palatul Victoria? Încotro vreau să bat cu „ochiul soacrei”, fiindcă nu ar trebui să fac aluzii destul de transparente, la unele persoane, care se uită cu un ochi la guvern și cu celălalt la FMI. Ar trebui să-mi fie rușine, ca să mă iau de cineva care are un asemenea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
democratic prin vot universal, direct, secret, personal și liber consimțit, după cum se spune într-o cărțulie din ce în ce mai siluită din toate pozițiile, de potenții zilei, la care de abia i se mai zărește încă titlul „Constituție”. De ce „Colții morarului, versus Ochiul soacrei”? Păi sincer să fiu, naiba știe. De unde vreți să știu eu, de pe care planetă-mi vin ideile? Îmi vin și, gata, pac! la jurnal. Cei care mau criticat astfel, nu m-au lăsat chiar așa... pe gheață, ci mi au
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că în sfârșit, minunații noștri guvernanți, s-au gândit ca omul să ajungă cu bine de Crăciun la apartamentul său din oraș, fără ca să rămână, mai știu eu prin ce nămeți, congelat ecologic, atât el cât și porcul luat de la soacră-sa. Prin cercetări adecvate, s-a putut stabili cu destulă precizie, că singurele ființe din Univers interesate de soarta celor plecați pe o șosea înghețată sunt soacrele, care se uită de la plecare până la sosire, la știrile cu înzăpeziți, doar ca să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
eu prin ce nămeți, congelat ecologic, atât el cât și porcul luat de la soacră-sa. Prin cercetări adecvate, s-a putut stabili cu destulă precizie, că singurele ființe din Univers interesate de soarta celor plecați pe o șosea înghețată sunt soacrele, care se uită de la plecare până la sosire, la știrile cu înzăpeziți, doar ca să vadă dacă nu le-a rămas blocată mai știu pe unde, salata de boeuf ornată artistic, numai cu ouă fierte și maioneză de casă, strict ecologice toate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
învinuirea adusă autorului cărții, că ar fi fost naționalist convins, învinuire făcută de criticul său actual, de parcă naționalismul ar fi acțiune reprobabilă cu vădită conotație penală, ceva între tâlhărirea cetățenilor la drumul mare și infracțiunea de omor cu premeditare a soacrei criticului. Deci, pentru o documentație serioasă așa cum îi stă bine unuia ca subsemnatul, care vrea să discute despre probleme grave în cuvinte simple, dar la obiect, am deschis și eu Codul Penal, care prinsese mucegai pe undeva printr-un colț
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
holbăm la mine în oglinda poleită cu aur. Nici una dintre noi nu se obosește să zâmbească. O bătaie zdravănă în ușa dormitorului meu nupțial ne scoate din ceață. — E deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră - cu fața încruntată ca a unui Doberman și cu trupul ei mic, ca al unui băiețel slăbănog de opt ani. Am venit cu un cadou din partea mirelui! tună exuberantă Lucille, fără să se adreseze nici uneia dintre noi în mod particular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să le zică să-și vadă de treaba lor. Dar mama nu face așa. De-abia așteaptă să mă logodesc cu Tim. Sau cu oricine altcineva în faza asta. Am groaznica presimțire că mama și-a ales deja rochia de soacră mică și tata are pregătit discursul de nuntă. Probabil se pune praful pe el în garaj, ca pe uneltele de grădinărit abandonate acolo. În orice caz, e grozav să am și eu o dată casa doar pentru mine. Mă așez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în București. Mama e tot unde-am lăsat-o, în fotoliu cu trupul aplecat mult spre televizorul care difuzează telenovele și reluări, până când din pupilele ei micșorate chiar am impresia că or să erupă actorii latino. Să știi, dragă, că soacra lui Cami are vreo șapte telenovele pe care le urmărește, eu nici măcar asta nu-mi permit dacă sunt femeie la treabă (aici începea să râdă „din dinți“, râsul ei pe care trebuie să beau ca să-l suport). Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dat dovadă de înțelepciune și nu ne-a mai însoțit. Dacă nu mă înșel, s-a întâmplat după prânzul acela de Sfântul Dumitru, despre care nu știu cum să încep să povestesc. Pentru onomastica unei mătuși (sau ce rudă mi-o fi soacra soră-mii...) se întinsese masa mare, cu față albă, lumini, toată argintăria scoasă la vedere... Tocmai pe la cafea, îi vine aniversatei o idee: Draga mea (se întoarce către mama), tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Deși cronicarul Daniel s-ar fi Întors, ca de obicei, cu spatele, făcând totul ca să conserve părerea proastă ce o au În genere ceilalți despre el, ca să demonstreze prin strâmbături că nu ar fi pe fază, bunicile, strănepoatele, cumnatele, nepoatele, soacrele, cuscrele, mamele etc. și-ar fi intensificat șușotelile și ghionturile, pentru lipsa lor de reținere În comportament existând două explicații: 1. Daniel este de obicei unicul lor spectator/ascultător, fiind și unicul urmaș male, nu neapărat macho al familiei, dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o curme pe mireasă... și Încă: mama fetei „fugite”, nu numai că auzise ce se fluierase, șușotise, chicotise, dar și văzuse, de la fereastra casei, ce anume se petrece pe lumea asta, În casa și-n ograda ei (ca orice proaspătă soacră) - așa că-i dăduse un ghiont omului ei, fumând alături, În pumn: - Da’ rău au ajuns bietele fete din ziua de azi: să fugă pe bicicletă!Tu ce zici Toad’re? - Ce să zic, zice Toader. Zic să aibă noroc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu ochii uscați. Nora lui Maxim, hâtra de Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă disfăcut pi la multiere de-o mână di fimèi stătută? Ca mìni? O Întreb pe mama, În șoaptă: - Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căruță, unde a rămas o singură femeie la tăiat, curățat, spălat În multe ape... De acolo poate să-și rotească privirea, să mă caute. Nu mă vede, dar mă știe prin apropiere - așa-i Nora, ai zice că-i o soacră; cea cu ochi de acră. Iau din troscot morcovul lepădat și-l azvârl - am o precizie la chitit... Cade În ligheanul cu apă chiar În clipa În care femeia s-a Întors cu spatele. Nora simte, știe, mă știe. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-a și găsit de ce să se ia. Nick i-a sărit în ajutor. —Jenny, lucrurile au mai evoluat. Azi nimeni nu mai acceptă șase penny, a tachinat-o el, așa cum făcea de fiecare dată când voia să tempereze cârtelile soacrei. Știu asta, Nick, i-a replicat ea. Numai că douăzeci de penny ar fi fost de-ajuns. Cincizeci, cel mult. —Ei, până la urmă cea care hotărăște e Zâna Măseluță, nu? a răspuns el vesel. Nu ne putem pune în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pierzi și ceilalți dințișori cât mai repede cu putință, nu? Susan s-a simțit din nou ca o fetiță de opt ani, stând mută în fața îngrozitoarei directoare de școală care-o mustră. Dar, din fericire, Nick era rareori intimidat de soacră-sa. —Jenny, copilul o să-și cumpere un baton mic de ciocolată, nu acid citric, a replicat el. Și-acum dă-mi voie să vă duc bagajele sus, a continuat el înșfăcând geanta de voiaj de la picioarele femeii și începând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fie albastră, fie maro, și o selecție de cămăși din bumbac, cu gulere aflate în diverse stări de degradare. După ani întregi de încercări, Jenny renunțase să mai spere să-și vadă bărbatul îmbrăcat în haine mai elegante. Prin contrast, soacra era o femeie îmbrăcată impecabil. Avea cam un metru și șaptezeci și șapte înălțime, toată viața făcuse sport și niciodată nu exagerase cu mâncarea. În consecință, Jenny era slabă și-și purta costumele-pantalon preferate cu mare aplomb. Toate hainele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
La noi asta are importanță, dacă ești ori nu intelectual. Pe de altă parte, știu că tovarășul nu-i simpatizează deloc pe intelectuali. Așa a spus tata. Dar când vine vorba de însurătoare, mai bine e să fii intelectual. Atunci soacrele te preferă. Familia lui Dorin muncea în fabrică: tata, mama și fratele. Singur Nero, câinele cel mare și negru, nu muncea. Își avea locul lui, pe culoarul îngust din fața bucătăriei. Într-o zi, și Dorin va trebui să muncească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
di ci nu ti iei di aista cu cartofii? Când se enervează, vorbește în grai - o altă trăsătură feminină. Așa aveam să aprofundez, în câțiva ani, toate graiurile patriei. Urma să descopăr, mult mai târziu, că eram menit să am soacre în toate graiurile limbii materne. Datorită faptului că româna nu are dialecte, am reușit să mă înțeleg până la un moment dat cu mamele iubitelor mele. M-am căsătorit doar ca să exersez graiurile. Pe un sac de cartofi cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era din plăci de beton. De lemn erau doar poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pe Antena 1, dă volumul la maximum. În fața Guvernului s-au strâns două mii de camionagii nemulțumiți de scumpirea benzinei. Pe DN-1 a avut loc o ciocnire între un Trabant și o căruță. Calul și-a rupt picioarele din față, iar soacra șoferului are un picior fracturat. La rubrica de sport este filmată din mai multe unghiuri noua freză a lui Ruud Gullit. Urmează fotografii cu noul ceas al lui Dan Petrescu - un Swatch cu ecran mare, pe care sunt încrustate douășpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu entuziasm, ironie și siguranță de sine: în fața Guvernului s-au strâns două sute de camionagii nemulțumiți de scumpirea benzinei. Pe DN-1 a avut loc o ciocnire între un Trabant și o căruță. Calul și-a rupt picioarele din față, iar soacra șoferului are gamba fracturată. După ce știristul citește catastrofa de pe prompter, legătura îi este dată reporterului de teren, care intervievează un polițist de circulație: - Bună ziua, Mircea. Stăm de vorbă cu domnul locotenent Fidoca. Domnule locotenent, ce ne puteți spune cu privire la accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]