1,605 matches
-
garnisit cu plasă pescărească. 2. Carnet de membru al National Trust 1. Ambele cadouri fac parte din ceea ce eu numesc categoria de cadouri „mi-aș dori să te schimbi“. Emily mi-a făcut cadou un ceas de călătorie minunat. În loc de sonerie, are un mesaj Înregistrat de ea: „Trezește-te, mami, trezește-te, somnoroaso!“ Îi dăm hamsterul lui Emily (femelă, dar care va primi numele de Jesus), o bicicletă pentru Barbie, o căsuță de păpuși Brambly Hedge, un câine cu telecomandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rău. Nu trebuie. Să-ți pară rău pentru cei care pierd. Acum hai să trecem Încă o dată peste partea În care tu Îmi dai lista cu clienți. Sună telefonul și o clipă nici una din noi nu recunoaște behăitul plângăcios al soneriei. E Rod, cu câteva sugestii de ultim minut. După ce Închid, mă Întorc spre Momo. —OK, ghicește ce mi-a zis. Își Încrețește puțin fruntea și se preface că se gândește Înainte de a răspunde cu accentul cel mai cristalin de la pensionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
arome relaxante. Sunat tata și abordat subiectul datoriilor pe care le are. Găsit timp vizitat mama. Cumpărat CD cu Sinatra. Ginseng pentru memorie sau extract de Gingko? 20tc "20" Cum eram altădatătc "Cum eram altădată" 03.39 noaptea: Mă trezește soneria de la intrare. E Rob, vecinul nostru care locuiește la trei case mai jos de noi. Spune că a auzit un zgomot și a văzut un grup de băieți lângă mașina noastră, dar când a strigat la ei, au fugit. Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încă nu i-ar veni decât Thomasinei Tittlemouse sau lui Ally McBeal. Jos Îl găsesc pe Ben Îndesând restul de brânză cu mucegai În video. Emily țipă pentru că s-a blocat caseta cu Rugrats. Richard nu se vede nicăieri. Sună soneria. Kirsty și Simon Bing sunt prieteni arhitecți de-ai lui Richard. Sunt de aceeași vârstă cu noi, nu au copii, doar o minunată pisică gri-albastră care plutește ca fumul printre porțelanurile japoneze din mansarda lor din Clerkenwell. Când mergem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se întâmpla. Nu puteam să-mi imaginez ceva mai dureros decât a) despărțirea de Zach și b) să recunosc în fața lui Julie că avusese dreptate în privința lui. Dumnezeule, b) era aproape și mai înspăimântător decât a). Dintr-odată se auzi soneria interfonului. Am tresărit. Nu primesc niciodată vizitatori după miezul nopții, cu excepția ocaziilor când sunt implicată într-o aventură ilicită, și nu-mi aminteam să fi început vreo astfel de aventură în ultimul timp. Am ridicat receptorul: —Cine e? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era sărit de pe fix. Vreau să spun, s-o urmărești pe cea mai bună prietenă a iubitei tale înseamnă să comiți un incest. Iar Todd știa că mă întâlnesc cu Eduardo. Fuseseră la aceeași școală și erau vechi cunoștințe. Ν Soneria telefonului m-a trezit a doua zi dimineața la ora 6.30. Am ridicat receptorul deși mi se pare lipsit de etică să iei contact cu lumea din afară înainte de 10.30. —Sunt eu, Todd... —Todd, e-atât de devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ai găsit pe-aici vreun obiect de-al lui Alice Hollinger? — Nu. De ce naiba să fi găsit? Aruncă și tu o privire. O să vezi că-i interesant. Pe cînd Hennessy descuia ușa casei, eu apăsam butonul de fier forjat al soneriei, făcînd să irumpă din semnalizatorul electronic cîteva măsuri din muzica lui Satie. L-am urmat pe Hennessy În camera de zi, un fel de umbrar ieftin plin de covorașe pufoase și abajururi elegante. Pe podea erau lăzi pe jumătate umplute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dus în camera mea, mi-am pus muzică (Emerson, Lake & Palmer - Trilogy) și m am gândit la ce mă hotărâsem să fac. Am ațipit din nou, fără să-mi dau seama, și m-am trezit brusc, chiar înainte să aud soneria care anunța sosirea alor mei acasă. N-am apucat să-ți spun. Ai mei au fost plecați de ieri la niște prieteni din provincie. N-au sărbătorit nimic, s-au dus pur și simplu să se distreze. Bravo lor! E
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de un corn alb în frunte. Un inorog? E chiar frumos! Cine spunea că inorogii sunt urâți? îmi dau ochelarii jos și mă frec la ochi. Am luat-o razna. — Georgi, hai să chiulim! propun eu în timp ce sună ener gic soneria care anunță sfârșitul recreației. Dă-o naibii pe profa de chimie, n-am nici un chef de ea! Hai să chiulim și să ne jucăm în zăpadă! îți promit că vin la ziua ta dacă vii și tu acum cu mine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
niște examene grele în zilele următoare și trebuie să tocească. Mare păcat, oftez eu în gând, și apăs butonul liftului, smulgându-i din mână, în ultima clipă, chiar când se întorcea să plece, prețioasa mea pungă de plastic. Sun la sonerie îndelung, să se știe că sunt eu. îmi pregătesc în minte un discurs de fiică întoarsă de la o competiție școlară. Ai mei mă primesc, însă, cu chipurile înnegurate și reci, aproape fără să-mi vorbească. Tot entuziasmul meu umflat cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era într-o pasă prea bună! Dar telefonul lui Bobo din aceeași seară puse cu totul capac pasei proaste. Mai întâi, Bobo îi spuse că nu mai dă de Clara. Nu numai că nu răspunde la telefon, dar nici la sonerie nu răspunde nimeni. Iar o vecină de palier i-a spus că familia Martin plecase de tot, fără să-și ia rămas-bun de la nimeni. Cu Georgiana ai vorbit? îl întrebă Eduard, mirat. Ea sigur știe unde-i colega ei de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu văzuse vreun camion oprit acolo pentru a încărca mobilă. Se întorsese acasă și sunase la telefon, în delung, dar nimeni nu-i răspunsese, nici măcar târziu în noapte. în ziua următoare se dusese decis în fața ușii ei și sunase la sonerie. Nici o mișcare. Nici un pas. Nici un zgomot de cealaltă parte a ușii. Sunase la vecini, să întrebe de familia Martin, dar, pe lângă faptul că se uitau cu toții chiorâș la el, ni meni nu părea să știe nimic despre eventuala lor plecare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de meticulos, așezându-le pe canapea. Atunci auzi soneria. O fi uitat tata cheia, își spuse cu năduf, pe când deschidea ușa fără nici un chef. în fața lui stătea Clara. Bobo se frecă la ochi, uluit. — Clara, tttu ești? Ccchiar tu? — în carne și oase, răspunse ea cu glasul ei băiețos
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca lumea. Era mulțumită de sine. Da, arăta bine. De ce, oare, când ești o tânără fată, nu ești niciodată mulțumită de tine? Gândul îi trecu prin minte, cu un imens semn de întrebare, care însă dispăru pe loc atunci când auzi soneria și se duse să i deschidă ușa domnului Neacșu. Acesta o salută ceremonios și intră încruntat în bucătărie, unde rămase singur câteva minute, evaluând dezastrul. Clara Ionescu nu cutezase să-l însoțească în acel loc. — Va dura ceva, îi comunică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-se cum poate o muscă să stea agățată vertical de un perete. Uite că poate! Nu cade. Cum poate un om să stea agățat vertical de o stâncă sau de un vis? Uite că nu poate. Cade. Sună prelung la sonerie, pentru că tatăl ei auzea mai greu, avea un început de surzenie. Așteptă câteva clipe, dar, neauzind nici o mișcare, descuie cu cheia de rezervă, pe care o purta întotdeauna la ea. Domnul Martin ședea strâmb într-un fotoliu, în pijama. Zăcea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tînărul judecător, după atîția ani de cînd locuia aici. Soneria zbîrnîi. Judecătorul răsări În fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mîna! Întîmpină cu vădită bucurie, mirîndu-se el Însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fiul meu. M-am întors, i-am spus soțului meu despre ce e vorba, el și-a îmbrăcat haina și a ieșit... După un timp observ că plimbarea tatălui și a fiului se prelungise de la cinci minute la o oră. Sonerie. Cine putea fi? Petrică avea chei... Cobor, tot el, socru-meu, care îmi spuse, tot așa, fără să intre, de astă dată vag ofensat, că Petrică s-a întors singur la părinți, că fiul lui se simte cam prost cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
între noi nu e nimic... Era, scrisorile ei semănau cu o șoaptă, te iubesc și eu, parcă îmi spunea, dar fii cu grijă, o greșeală se îndreaptă greu, lasă-mă pe mine s-o îndrept, eu care am făcut-o... Soneria sbîrnîi. În prag era Matilda, îmbrăcată de vară, cum n-o văzusem și cum nu mi-o puteam închipui. Nici acum n-o pot descrie. Pot spune doar că semăna cu un fluture mare; aducea cu ea pajiștea, grădina, câmpul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțelesese sau nu vru să înțeleagă un astfel de lucru care, se vedea cât colo, apărea în ochii lui drept o bazaconie. Or, tocmai lui i se adresase Matilda, ca și când numai el ar fi putut să... În clipa aceea sbîrnîi soneria. ...Gata. zise Tasia, tăceți, ei sînt..." Și se ridică și se duse jos să deschidă. Eram și eu curios să-l cunosc pe cel care iubea fiindcă nu iubea, precum și pe cea care îi inspira un astfel de sentiment răsucit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spui de ce n-ai vrut să-mi deschizi și de ce ai stins lumina. Știai de ce sunam! Bănuiai ce sentimente mă stăpâneau. Data trecută m-ai luat fără veste, ca pe-un adolescent, dar acum eram pregătit să ți-o plătesc. Soneria trebuia în orice caz să fie pentru tine buzduganul smeului care își anunță sosirea, intră în casă și se așează singur într-un cui, dacă nu era semnalul iubitului care vine acasă, a cărui inimă bate pentru tine și e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chipul lui părea brutal, dur, fără loc de expresie. Se ridică de pe scaun și începu să se plimbe rar, relaxat, cu mâinile în buzunare. Pasul îi era ușor, elastic. Se opri la fereastra, cu spatele la mine și se uită îndelung afară. Soneria telefonului zbârnâi. Nu se clinti însă de la geam și atunci intră secretara. "Vă caută ministerul!" îi spuse. "Cine?'" mormăi el. "Tovarășul ministru!" "Care? zise mohorât, că ăia pe-acolo toți își spun miniștri. El e director-general și subalternii îi spun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
desigur, Cuore, de Edmondo de Amicis, De la Apenini la Anzi... de-aia avea ea așa, pentru ei, lăudîndu-i, o tandrețe înfofolită și interminabilă...) VI Abia devenii atent când o văzui că se oprește în fața unei porți și apasă pe o sonerie... Aha! te pomenești că mă și duce să-i cunosc pe acești înduioșători părinți... Chiar așa, locuiau într-o astfel de casă? Ne aflam jos, sub un deal plin de brazi, printre care văzui șerpuind o alee lată cu pietriș
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu știa prea multe. Trai rău, în limbajul ei popular (și tonul cu care o spusese mă ajuta să înțeleg), însemna rău pe toate planurile și desigur iremediabil, fiindcă traiul amestecat e suportabil și n-are parte de el toată lumea. Soneria zbârnâi. Și în clipele următoare ușa se deschise și intră Suzy. Tasia se ridică și ieși afară fără să dea bună ziua. III " Mi-a fost dor de tine și nu ți-am mai dat telefon, zise Suzy și mă îmbrățișă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părea sinceră, nu doar profesională. ― Iar coșmaruri? Vrei ceva ca să dormi? În stânga lui Ripley, un braț mecanic se deplasa bâzâind. Îl privi cu dezgust. ― Nu. Am dormit și-așa prea mult. ― Cum dorești. Știi mai bine. Dacă te răzgândești, folosește soneria. Ea întrerupse legătura și ecranul se întunecă. Ripley ridică patul și se rezemă ușor. după care apăsă pe unul dintre numeroasele taste de pe o latură a noptierei. Ecranul care acoperea peretele opus dispăru în plafon și văzu din nou exteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
profesională. Și au uitat de ea. Nu-i părea rău. Nu-și dorea să mai audă de Companie și nici aceasta nu-și mai dorea să audă de ea. Dacă nu i-ar fi retras brevetul, ar fi plecat demult. Soneria de la ușă o făcu să tresară. Jones se mulțumi doar să ridice capul, după care intră în baie. Nu-i plăceau intrușii. Era foarte inteligent. Stinse țigara (garantată fără produse cancerigene, nicotină sau tabac... iar abuzul fără pericol, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]