1,592 matches
-
pline de nerv și cu șoldurile lor tremurătoare, în timp ce fiecare femeie aflată în cameră era evaluată din priviri. Am fost nevoită să mă întorc cu spatele. Soseau din ce în ce mai mulți oameni. Nu cunoșteam pe nimeni cu excepția lui Brigit și a cubanezilor. Soneria a sunat din nou și o nouă armată de oameni a dat buzna înăuntru. Singurul lucru bun în legătură cu ei era că toți erau bărbați. Hei, păpușo, cum merge? Aveau în jur de paișpe ani, o grămadă de pălării, adidași, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
duc pân-acolo! Nu, Brigit, am implorat-o eu. Te rog... demnitatea ta... propriul tău respect... un porc... o turmă de porci... nu merită nici să te piși pe el... ce sens are... stai jos... Tocmai atunci s-a auzit soneria. A fost ca și cum întregul apartament ar fi răsuflat ușurat. —în ceasul al doișpelea, a murmurat Brigit. Am decis să nu-i mai amintesc că ne luaserăm la revedere cu mult timp înainte de la ceasul al doișpelea și că acum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mie? am întrebat-o nerăbdătoare. Ești invitata mea. Brigit se prăbușea de râs. —Hmmm, mi-am dres eu glasul. OK, încep. DA, DU-TE-N PIZDA MĂ-TII! După asta, am căzut una în brațele celeilalte, râzând cu lacrimi. Soneria s-a auzit din nou. Lung și pătrunzător, reducându-ne pentru o clipă la tăcere. Ignoră-l, am gâfâit eu. Nu pot, a fornăit ea. Apoi amândouă am explodat din nou în râs. Brigit a trebuit să aștepte până când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mele? a zis el trăgându-și nasul, ceea ce explica lipsa de concentrare care i se citea în ochi. Brigit amuțise de dezamăgire. Nu-i venea să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și a început să scheaune o tiradă incoerentă, din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O manevră cam inutilă fiindcă după nici cinci minute amândouă transpiraserăm ca niște scroafe. Ne-am pus pe noi un minimum de haine, după care am înotat prin aerul umed și dens către apartamentul lui Luke. Când am sunat la sonerie, eram agitată și foarte intimidată. Luke avea efectul ăsta asupra mea. Era un amestec straniu de dorință sexuală și respingere a acestei dorințe. Era aproape o stare de repulsie. Ca o gâzuliță care se juca prin pliurile stomacului meu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mama, Anna și Claire forau sistematic într-o cutie cu bomboane de ciocolată Kimberleys și, la fiecare nouă bomboană pe care o luau, ziceau: — Pot să mă opresc în orice clipă. în orice clipă vreau. în mijlocul nebuniei, s-a auzit soneria de la intrare. —Eu nu mă duc să deschid, am urlat eu. Nici eu, a țipat mama. Nici eu, s-a raliat Claire. Nici eu, a răcnit și Adam. Nici eu, a zis și Anna pe cât de tare a putut, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în care să se ascundă. —Aaaaauuuuuuuu, a gemut Shane. Tocmai ajunge la faza în care îl împușcă în bazar pe tipul cu cuțitul. Unde e Margaret când ai nevoie de ea? a întrebat Adam. —PUPINCURISTULE, a răcnit toată lumea în cor. Soneria a sunat din nou. — Răspunde, l-a sfătuit mama pe Shane. Asta dacă nu vrei să dormi sub vreun pod în noaptea asta. Shane a zbughit-o afară din cameră, ca să se întoarcă în câteva secunde și să bolborosească: —Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o parte în alta, umblând cu gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să sosească din clipă-n clipă, cu masa de seară pentru copil. Din camera alăturată se auzi soneria telefonului. Cristian nici nu se sinchisise să-l bage în seamă. Știa cine e la capătul firului, putea să jure că soacră-sa sună din nou ca să vadă ce mai fac. Probabil că Ileana ridicase deja receptorul pentru că zgomotul strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rezultatul era un dezastru, bila se oprise tot pe doisprezece roșu. Cele trei milioane pe care le jucase bărbatul se transformaseră într-o pierdere de aproape două sute. Era ceva de neînchipuit, Mihailovici simțea că își pierde răsuflarea. Crupierul acționase deja soneria prin care își chema supraveghetorul ca să-i aducă jetoane pentru a putea plăti câștigul eroului serii. Privind discret la ceas, acesta nu mai prididea să strângă mâinile chibiților ce țineau neapărat să-l felicite. Într-adevăr, așa ceva nu puteai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care crescuse două generații de copii (se făcea că Fetița ajungea acasă de la școală la prânz. Din curtea interioară a blocului o izbea mirosul pofticios, urca la etaj din două-n două, din trei în trei trepte, se sprijinea-n soneria cu hârâit bătrânicios, când, în fine, deschidea mă-sa ușa, nici nu se mai dezbrăca-descălța, dădea buzna, nespălată din tramvai, în bucătărioara lor plină de miros țipând Dă-mi clătite!!! Aici mama începea sfătoasă să-i spună ce-aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
neputincioase, în Platteformes, romanul din 2002, după ce mama autorului trecuse la Islam. Cu ce oameni bei tu? își sapă Zina o cută verticală la rădăcina nasului, auzind de asemenea vederi talibane. Zina nici nu m-ar fi putut găsi cu ajutorul soneriei. Adresa o luase ea de la Ilie, dar uitase să întrebe și de numele de familie, numele de pe uși erau toate străine, așa că a trebuit să aștepte să se ivească unul din vecinii noctambuli, eventual avocatul cu garajul sub ferestrele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în timp ce el chicotea stupid, să-l culce acolo pe salteaua-relaxă... Dimineață, m-am trezit tot în țăcănitul bătrânei mașini, la care de data asta bătea el, fără chef, ca tot omul după beție... De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă o face să tresară sau să cadă în depresie. Putea să fie vecina de la trei, prietena și tovarășa ei de văduvie, prezentă mai tot timpul în casa noastră prin niște sacoșe uriașe de rafie sau prin dosarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu era așa de rău pe cât mi se păruse la început și simțeam că o să-mi placă pe-acolo, mai ales că aveam strania senzație că nimerisem într-o tabără de vară mai prelungită. Dimineața începu foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea nivelul trei... deșteptarea! Aveam impresia că e o glumă proastă, că un dement a băut prea mult
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mari și toată căldura se pierdea pe acolo. Ne învățasem să stăm nemișcați cu cele trei pături adunate într-un cearșaf plic puse peste cap, încălzindu ne cu propria respirație și așteptând ca din clipă în clipă să sune strident soneria pentru a ne da deșteptarea. După ce serveam micul dejun, urma un program administrativ în care ne făceam curat în toate încăperile din internat, apoi, de la ora 13 eram liberi să mergem în oraș până la ora 19 când se redeschidea cantina
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
controla și nu voiam să mai am parte de surprize. Când aveam puțin timp, ieșeam cu Victor, care mai nou mă vizita și acasă. În lunea aceea, deși nu mă anunțase, știam că va veni. Într-adevăr, sunetul discret al soneriei mia confirmat bănuiala. Victor era acolo, cu un buchet de flori În mână. Buzele lui le-au atins ușor pe ale mele, atât de fin Încât eu am fost ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
neagră, de colegele mele enervante și de colegii mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cuprinse Într-o Îmbrățișare prietenească. ― Arăți grozav. ― Mersi, am spus. Și tu. Maria zâmbi În timp ce Adi veni să o sărute pe păr. ― Singure acasă? Întrebă Adi. ― Da, râse Maria. Miracolele chiar se Întâmplă. Înainte să-și termine fraza se auzi soneria ușii. ― Se pare că nu suntem chiar atât de singure, am mormăit. ― Aștepți pe cineva? mă Întrebă Maria. ― Nu, am spus, la fel de surprinsă ca și ea. Dar probabil e Bianca. Îi place să vină neanunțată. M-am ridicat de pe canapea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
veni În mai puțin de cinci secunde: Desigur că nu știi. Mereu ironică, mi-am zis. Am Început să bat cu degetele În masă, așteptând. Mă suni odată? Te-am sunat! M-am holbat la cuvintele ei. Nu Îmi auzisem soneria nicăieri În casă. Mă Încerca o imensă stare de stres. Era ridicol! Doar Îl pusesem... Nu! Nu! Cred că l-am uitat În autobuz. Răspunsul ei veni mai greu de data aceasta. Asta ar fi nasol. Am Început să mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
băieți ai clasei. Eu propun să rămânem după ore să ascultăm poveștile despre munte... Nu în clasă. Să mergem pe băncile din parc pentru o jumătate de oră sau chiar o oră... Ce ziceți? propuse Mihaela în momentul în care soneria anunța sfârșitul pauzei. Votăm în pauzăăă, copii! strigă Sandu puternic înainte de a porni în fugă spre clasă dornic, ca întotdeauna, să fie primul. Se auziră două-trei afirmații de aprobare, mai multe țipete și grupul se năpusti după cel ce luase
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe lângă Gara Victoria și-mi amintesc de lungile drumuri cu omnibuzul până la casele ospitaliere ale literaților. În timiditatea mea, de multe ori umblam în sus și-n jos pe stradă până când îmi luam inima în dinți să apăs pe butonul soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată de oameni. Eram prezentat unei celebrități după alta și cuvintele amabile pe care le spuneau despre cartea mea mă făceau să mă simt îngrozitor de stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
găsit un fel de cușcă cu geamuri în care se aflau un pupitru și două scaune. Afară era o bancă pe care se putea presupune că se chinuie să doarmă portarul noaptea. Nu era nimeni pe acolo, dar sub o sonerie scria „Garçon“. Am sunat și curând și-a făcut apariția un tânăr cu privirea piezișă și o înfățișare sumbră. Era în cămașă și papuci de pâslă. Nu știu de ce am încercat ca întrebările mele să sune cât mai degajat: — Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căsătorise cu o englezoaică și acum se instalase într-un atelier din Montmartre. Nu-l mai văzusem de patru ani și nu-i cunoscusem nevasta. XIX Nu-l anunțasem pe Stroeve de sosirea mea, și când am apăsat pe butonul soneriei de la atelierul lui mi-a deschis chiar el, dar o clipă nu m-a recunoscut. Apoi a scos un strigăt de încântare și m-a tras înăuntru. Era fermecător să ți se ureze cu atâta entuziasm bun venit. Nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceașca goală în care îmi adusese portăreasa un caffé au lait și o bucată de croissant pe care nu-l mâncasem căci nu-mi era prea foame. O auzeam alături pe portăreasă făcându-mi curat în baie. S-a auzit soneria de la apartamentul meu și am lăsat-o pe ea să deschidă ușa. Peste o clipă am auzit glasul lui Stroeve întrebând dacă sunt acasă. Fără să mă mișc i-am strigat să intre. A dat buzna în odaie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din Monte-Carlo câștigând peste două milioane de franci aur. Dar, reîntors la Londra nu și-a mai găsit soția; dispăruse cu un proaspăt iubit. Am conchis mintal: "E adevărat ce se spune: cine are noroc de bani pierde în dragoste". O sonerie de alarmă țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic... Asta nu-i bine... Hai să dregem, ce-am stricat... Gândul îmi puse jar sub tălpi. Am schimbat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fii atentă, draga mea, mergi cu ochii-n patru, fiindcă Doamna Mor-Mor abia așteaptă să găsească pe cineva în greșeală.) Mă plimbam fără astâmpăr prin odaie, ca un leu în cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu venise cumva. ― N-a sunat nimeni, conașule. ― Du-te și vezi, îi strigam, am auzit că a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]