7,703 matches
-
mea este de a oferi o perspectivă complexă asupra modului În care etnicii germani au devenit victimele atît ale politicilor sovietice, cît și ale celor românești. După cel de-al Doilea Război Mondial, germanii au servit drept țapi ispășitori comuniștilor sovietici și români, persecutarea lor instituțională neputînd fi tratată ca un incident izolat. Studiul de față este o analiză a experiențelor deportaților, În particular al femeilor. Dar, cum viața femeilor nu poate fi ruptă de cea a bărbaților, fiind angajate În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
legale și umanitare, primul-ministru român Nicolae Rădescu a căutat să Împiedice deportările, sperînd ca măcar femeile să fie cruțate. Cu toate acestea, alianța României cu naziștii pe aproape toată durata războiului, „nota” lui Churchill către Stalin prin care preda România sovieticilor și, mai mult, faptul că trupele rusești ocupaseră țara au slăbit prea mult guvernul român pentru a se mai putea opune politicii sovietice. Deportările În masă au debutat la 1 ianuarie, deși unele dintre ele se realizaseră deja din decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țări din Europa, Înainte, În timpul și după război, implicarea „populației native” În arestări, persecutări și chiar atrocități a fost o tragică realitate. În România, pe atunci ocupată de armata sovietică, armata română nu avea altă opțiune decît să urmeze ordinele sovieticilor de a aresta etnicii germani desemnați. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că, Înainte chiar de ordonanță, anumite partide politice independente au sprijinit deportarea etnicilor germani. În plus, faptul că armata română era implicată În arestarea etnicilor germani nu reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ajungă. Deportații bolnavi, precum Magyari, Hrușcă și Teutsch, au fost duși În Germania de Est și fie au rămas În RDG, fie s-au Întors În România. Prezența lor acolo a fost mărturia tratamentelor brutale de care au dat dovadă sovieticii, șocînd și Întristînd populația nativă care, la acel moment, trăia sub aceeași ocupație sovietică. Magyari Își amintește: Și cînd am ajuns la Frankfurt unter Oder, vinea lumea În geam și zicea „no, ăștia sînt sași care le-a adus din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
etnice din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia avînd aceeași soartă. Deși aceste politici inumane erau impuse guvernelor acestor țări de către URSS, În anumite cazuri ele erau inițiate de oamenii politici - fie ei democrați, fie comuniști - din respectivele țări, fără nici un Îndemn din partea sovieticilor. Cazul Cehoslovaciei de după război este ilustrativ În acest sens. În timp ce majoritatea etnicilor germani și maghiari din această regiune scăpaseră de deportare și de muncă forțată În URSS, la sfîrșitul războiului președintele cehoslovac Edvard Beneš a hotărît să Îi „transfere” În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ca o politică unilaterală, de inspirație cehă, aceste expulzări au fost bine primite de cehi, dar nici slovacii nu se Împotriveau mutării etnicilor maghiari. În mod clar, tratamentul nedrept de care au beneficiat est-europenii nu a fost doar inițiativa comuniștilor sovietici, așa cum le plăcea guvernelor occidentale să afirme În timpul Războiului Rece. De fapt, Vestul nu era nici pe departe inocent În această problemă a minorităților. În Încercarea de a „elimina o potențială sursă de conflict național”, Învingătorii au hotărît la Potsdam
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
inclusiv umbrela Frontului Național Democrat, apoi a Blocului Partidelor Democratice. Guvernul generalului Nicolae Rădescu a fost Înlăturat la sfîrșitul lunii februarie și Începutul lunii martie 1945 În urma unor acțiuni concertate ale FND și cu implicarea directă și În forță a sovieticilor. Acțiunile adjunctului ministrului de Externe al URSS, A.I. VÎșinski, au devenit bine cunoscute abia după 1989. Forțele represive și serviciile secrete deținuseră o putere considerabilă În vechea Românie, amplificată În timpul războiului, dar după impunerea guvernului Petru Groza (6 martie 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
politică totală (Luca Închis, mort apoi În detenție, Pauker În libertate atent supravegheată). Lupta a fost cîștigată de Dej În fața lui Stalin, fostul ceferist oferindu-i stăpînului de la Kremlin numeroase dovezi ale loialității sale, inclusiv prin Încadrarea sa cu agenți sovietici pe care Îi cunoscuse În detenție, și discreditîndu-și adversarii. Dej și-a construit legitimitatea pe supralicitarea participării la lovitura de stat de la 23 august 1944. Hotărît să-l Înlăture pe Foriș, l-a acuzat de trădare. Față de Pătrășcanu nemulțumirile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ceea ce Îl făcea stimat Între ceilalți oameni de carte din partid. Cu toate că Dej și alți lideri comuniști au jucat un rol foarte important În Înlăturarea lui Pătrășcanu, decizia eliminării celui din urmă a fost luată la Moscova, chiar de către Stalin. Sovieticii nu Îi puteau ierta lui Pătrășcanu Îndeosebi Înclinațiile sale pe linia intereselor naționale românești, manifestate atît În timpul tratativelor pentru semnarea armistițiului de la Moscova, cît și după aceea, spre exemplu În discursurile de la Cluj, În iunie 1945 și În iunie 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
interesul lui să evite/Înăbușe orice acțiune de protest În care vedea o subminare a regimului. Așa s-a Întîmplat cu manifestațiile studențești de la Timișoara, Cluj și București. Hrușciov avea să aprecieze ulterior zelul liderului de la București. În mai 1958, sovieticii au anunțat că Își retrag trupele din România, ceea ce s-a și Întîmplat pînă la 25 iulie același an. Deși decizia a aparținut sovieticilor, chiar dacă au existat și propuneri românești, retragerea trupelor Armatei Roșii a reprezentat o victorie internă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Timișoara, Cluj și București. Hrușciov avea să aprecieze ulterior zelul liderului de la București. În mai 1958, sovieticii au anunțat că Își retrag trupele din România, ceea ce s-a și Întîmplat pînă la 25 iulie același an. Deși decizia a aparținut sovieticilor, chiar dacă au existat și propuneri românești, retragerea trupelor Armatei Roșii a reprezentat o victorie internă pentru Dej. România a rămas solid ancorată În lagărul sovietic, Însă Dej a Început să inițieze măsuri care accentuau prioritatea intereselor românești față de cele sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1944, din cauza acțiunilor subversive și apartenenței la serviciile secrete sovietice. O dată ajunși la putere, și-au dovedit resentimentul. La Începuturile regimului comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal În vigoare În România veche a fost abandonat, adoptîndu-se În schimb cel sovietic, În care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar românesc cuprindea la Începutul deceniului cinci 75 de penitenciare și lagăre de muncă. Se conturase o specializare a locurilor de detenție. Închisoarea de la Sighet
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
altceva decît Însușirea aceluiași limbaj folosit de șeful statului care prin condamnarea intervenției sovietice a deviat de la politica externă sovietică. După acest moment, amenințarea sovietică este pretextul pentru Înăsprirea cenzurii, Întrucît orice cuvînt nelalocul lui i-ar putea deranja pe sovietici, care ar putea interveni cu armata. Prin urmare, tinerii protestatari Își pierd vehemența, devenind „o nouă gardă a compromisului”, și „din această tulburare a apelor reapar și vechii staliniști care Încearcă o operație de reîngheț, la rîndul ei Împotmolită În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pactul de la Varșovia; vizita lui de Gaulle la București; rapoartele trimise de diplomații români din diferite capitale; relațiile Între partid și stat (Ministerul de Externe). Am completa cu necesitatea unui studiu mai detaliat asupra poziției României față de CAER, prin intermediul căruia sovieticii au intenționat să pună În practică integrarea economică a statelor socialiste folosind ca pretext modelul comunităților europene occidentale. Aceste idei, combătute cu vehemență de oficialii români, au fost exprimate și În planul Valev (1964). Cartea ne invită la o călătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sînt retraduse după o primă traducere În limba franceză), Întrucît e vorba de piesa fundamentală a dosarului, cea care reflectă cea mai timpurie atestare a soluției propuse de Churchill, la 31 mai 1944. De fapt, cu două săptămîni mai devreme, sovieticii o discutaseră cu Eden, arătînd o prudentă rezervă: „We therefore suggested to the Soviet Ambassador here that we should agree between ourselves as a practical matter that the Soviet Government would take the lead in Roumanian affairs, while we would
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
it clear that it applied only to war conditions and did not affect the rights and responsibilities which each of the three great powers will have to exercise at the peace settlement and afterwards”. Consultarea americanilor devenise necesară doar după ce sovieticii Își exprimaseră dorința de a avea mînă liberă din partea ambilor Aliați, iar Churchill, știind foarte bine că acceptarea ideii la Washington era problematică, Întîrziase să-i scrie lui Roosevelt. Întîrziase atît de mult Încît telegrama lui a plecat doar după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tendency for such decisions to extend to other than military fields would be strengthened by an agreement of the type suggested” (pp. 153 și 177 din volumul III al ediției Kimball). Iritarea Departamentului de Stat că era consultat doar după ce sovieticii le cereau englezilor și acordul Statelor Unite se desprinde și dintr-un alt mesaj al lui Roosevelt, la 22 iunie (p. 128 a cărții de la Corint). Atît la 11, cît și la 23 iunie, Churchill a continuat să pledeze pentru ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
altceva decît „De fapt, cu toții am cooperat cu delegația română la Cairo” (vezi pp. 179 și 202 din ediția Kimball, respectiv pp. 126 și 129 din ediția română). În realitate, Churchill Înregistra cu satisfacție atitudinea comună a anglo-americanilor și a sovieticilor față de misiunea Știrbey-Vișoianu, ceea ce, cum se știe, l-a pus pe Novikov În situația de a vorbi cu românii În numele Aliaților, pe cînd la București negocierea era concepută ca un dialog cu Londra și Washington. Doamna Brătianu reține poziția Departamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1944 să Îi convingă pe americani de necesitatea invadării Balcanilor, dar cei din urmă nici nu au vrut să audă. Nesusținerea ideii unei debarcări În Balcani avea să Întărească poziția Kremlinului În sud-estul Europei. Inițiativele britanice pentru un acord cu sovieticii s-au produs atunci cînd reținerile americane erau evidente; britanicii credeau că trebuie făcut ceva pînă nu e prea tîrziu. Acordul Churchill-Stalin, octombrie 1944, a fost, scrie Burger, expresia realismului, dar și a slăbiciunii Marii Britanii. Americanii (Departamentul de Stat și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
diplomatici) ai SUA nu au ajuns la București imediat după lovitura de stat de la 23 august 1944, ci abia la 9 noiembrie, respectiv 25 noiembrie 1944. Au putut constata cu destulă ușurință că În România cei care făceau legea erau sovieticii. Americanii și britanici erau prezenți la București, dar ei aveau un rol mai degrabă decorativ. În special primii nu prevăzuseră un plan special pentru a Îngrădi influența Kremlinului În Bulgaria și România. Nord-americanii nu avuseseră decît scopuri generale (universaliste - o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Stalin. De asemenea, față de România (și Bulgaria) el a manifestat un interes mai mare, dar În vara anului 1945 prioritățile sale erau conferințele de la Potsdam și Londra. În vara anului 1945 au fost discuții cu diferite prilejuri Între americani și sovietici, fiind atinse și problemele României; sovieticii apărau guvernul Groza, În vreme ce americanii refuzau să-l recunoască. În ciuda faptului că erau țări mici, În care interesele americane erau marginale, România și Bulgaria au fost subiect de discuții contradictorii. După Întoarcerea de la Conferința
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Bulgaria) el a manifestat un interes mai mare, dar În vara anului 1945 prioritățile sale erau conferințele de la Potsdam și Londra. În vara anului 1945 au fost discuții cu diferite prilejuri Între americani și sovietici, fiind atinse și problemele României; sovieticii apărau guvernul Groza, În vreme ce americanii refuzau să-l recunoască. În ciuda faptului că erau țări mici, În care interesele americane erau marginale, România și Bulgaria au fost subiect de discuții contradictorii. După Întoarcerea de la Conferința de la Londra - cu participarea miniștrilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Mark Foster Ethridge, de la ziarul Louisville Courier Journal, a fost trimis la Sofia și București de James F. Byrnes, pentru a se obține o evaluare obiectivă a situației celor două țări și a putea astfel oferi argumente În discuțiile cu sovieticii. Scopul precis al misiunii Ethridge era să stabilească dacă guvernele din România și Bulgaria erau reprezentative, potrivit principiilor Ialtei, și dacă popoarele de aici Își puteau exprima opțiunile politice În alegeri libere. Situația din România era deosebit de delicată: partidul comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu politicienii din toate partidele, cu oameni de afaceri, precum și cu reprezentanți ai armatei sovietice de ocupație. Între Sofia și București, Ethridge a făcut, Între 12 și 19 noiembrie 1945, o deplasare la Moscova, unde a avut convorbiri cu oficiali sovietici, inclusiv cu A.I. VÎșinski. Dilema Washingtonului la sfîrșitul anului 1945 era: ori se menține pe pozițiile adoptate la Ialta și Potsdam, ori lasă Balcanii În sfera de dominație a URSS. Ethridge a sintetizat aceste chestiuni În Memorandumul privind politica sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la 7 decembrie 1945. Raportul lui Ethridge avea peste 140 de pagini și a fost ținut secret pînă la Conferință, doar cîteva persoane din Departamentul de Stat avînd acces la el. Ethridge făcea o descriere obiectivă a implicării active a sovieticilor În impunerea regimurilor comuniste În țările din estul Europei. Raportul a jucat un rol foarte important În pregătirea delegației americane, care În frunte cu Byrnes a participat la Conferința de la Moscova, la mijlocul lui decembrie 1945 (se Înțelege, chestiunile din Balcani
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]