2,458 matches
-
Codreanu” și Biblioteca Casei Sindicatelor, urmând ca 6 exemplare să fie difuzate unor participanți la lansare. Luni, 28 februarie 2011. Au trecut 226 de ani de când au fost trași pe roată (ce barbarie!) Horea și Cloșca, în timp ce Crișan s-a spânzurat în temniță cu nojițele de la opinci. Ce Barbarie, cu B mare! După atâția ani, în condițiile unificării hotarelor țării, maghiarii fac parte din guvern, cu toate partidele românești ce s au succedat la guvernare, fac legi și cer drepturi și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în brațele celorlalți într-o bucurie totală. Dar nu era așa. Oamenii erau reținuți, pentru orice eventualitate. Dacă intervenea poliția secretă, anunțând că americanii fuseseră învinși și că oricine zâmbea doar la presupusa înfrângere a lui Saddam avea să fie spânzurat? La urma urmei, puțini credeau că detestatul Mahabarat dispăruse pur și simplu peste noapte. Dacă imaginile de pe Al-Arabiya erau doar o farsă elaborată, pusă la cale de Uday și Qusay pentru a supune poporul irakian unui test și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prin fereastra lui cu câțiva ani în urmă. În timp ce ateriza, fata îl ridică și văzând ceva scris pe coala gălbuie, îl despături: Talc: Ai fost găsit vinovat că ai indus în eroare și ai pervertit tineretul. Te condamn să fii spânzurat de testiculele tale subdezvoltate și lăsat să mori. ZORRO Fata mai citi o dată mesajul scris cu creion roșu și, profitând de faptul că Talc tot mai răscolea hârtiile de deasupra bibliotecii, își deschise poșeta, băgă avionul înăuntru și o închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În plin avînt. Nu era decît un puștan cînd auzise povestindu-se despre execuția lui Mussolini, a amantei lui și a miniștrilor fasciști care-l Însoțeau cînd fugise. Cadavrele fuseseră transportate În remorca unui camion pînă la Milano, unde fuseseră spînzurate de picioare. Mussolini avea craniul despicat, capul zdrobit, maxilarul inferior Îi atîrna. O femeie trăsese cinci gloanțe În capul mare și chel al dictatorului: „Pentru cei cinci fii ai mei pe care i-ai trimis la moarte!“. François Își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cu securea însângerată încă asupra lui plină de sângele ăluia mic. ă Zoia, te rog! Eu nu înțeleg nimic. Trebuie să începi de la început. În ordine. ă I-am găsit pe amândoi. Amândoi morți. Piticul. și celălalt spânzurat. S-a spânzurat singur. De rușine. ă Un pitic, spui? ă Un omuleț mititel. Cu un costumaș mititel. ă Nu! ă Amândoi morți. ă Piticul era mort? ă Omorât. Trăznit în cap. și securea cu care a făcut-o era asupra celui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
până la urmă, comentă el văzând securea însângerată prinsă în cureaua bărbatului. ă Domnule, spuse Ptițin, cu o voce confuză și războinică, dar cum a făcut-o? ă Despre ce tot vorbești, băiete? ă Vreau să spun, cum de s-a spânzurat singur? Vedeți, domnule, că frânghia este legată în jurul tulpinei copacului. Pot să văd cum a aruncat frânghia în jurul copacului, cum a făcut o buclă și cum a legat-o strâns. Dar cum de s-a legat singur sus? Spusele băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
doctor, excelența voastră, îi explică Porfiri. ă Doctor? Nu cred că avem nevoie de niciun doctor să ne spună ce s-a întâmplat aici, Porfiri Petrovici. ă Cu respect, excelența voastră. ă Un cadavru are capul hăcuit, iar celălalt este spânzurat de gât cu o secure plină de sânge găsită asupra sa. Chair așa. Nu mai e nevoie să chemi doctorul, să știi. În conformitate cu noile legi, autopsia nu mai e necesară în orice caz. Totul rămâne la latitudinea ta. Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În cazuri ca acestea, orice are însemnătate. ă Dar poate că nu a fost nevoie să-și facă curaj, obiectă Salitov, cu oarecare îndrăzneală. Poate că l-a omorât pe pitic într-un acces de furie. și apoi s-a spânzurat într-un acces de remușcare. Poate, de asemenea, că el avea obiceiul să poarte o sticluță cu votcă oriunde mergea. și a uitat de ea în agitația momentului. ă Asta e o teorie interesantă, comentă Porfiri. și îți sunt recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Goriancikov? Este posibil ca el să fi fost gelos? ă Dacă era gelos pe Goriancikov, de ce nu era gelos și pe restul? ă Poate că era. Într-un fel. ă Dar nu a făcut-o celălalt bărbat? Omul ăla mare spânzurat în copac. Zoia mi-a spus că el a făcut-o. A găsit o secure asupra lui. Mi-a mai spus că avea sânge pe ea. Porfiri suspină din greu. În acel moment, ușa de la intrare se deschise larg. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gândi Porfiri. ă Este vorba de un tovarăș de-al lui Stepan Sergheievici, explică Porfiri. Care este mort acum. Omorât. Otrăvit, cred, prin adminitrarea acelelași substanțe care l-a omorât pe Boria. ă Dar am crezut că Boria s-a spânzurat? După câte am citit în gazete. ă Așa a vrut cineva să ne facă să credem. Până recent am bănuit că acea persoană este Govorov. Acum trebuie să caut pe altcineva. ă și ați venit aici să căutați? Alarma Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
puse ochelarii înapoi la ochi. Dar spuneți-mi, cum de v-ați dat seama? întrebă acesta batjocoritor. ă Să începem cu Boria. ă De ce să începem cu el? ă Fiindcă cu el au început bănuielile mele. Boria nu s-a spânzurat. Altcineva a făcut-o pentru el. Erau urme de ulei pe gulerul hainei. Cum a ajuns uleiul acolo? Abia când am venit aici mi-am dat seama. Am observat atelierul care vinde aparate mecanice de la parterul acestei clădiri. Sigur! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în jurul crengii. Apoi, fain frumos, ați desfăcut frânghia din jurul corpului său și i-ați folosit securea pentru a tăia jos sfoara cu laț. Așa a apărut tăietura care, trebuie să admit, ne-a dat serios de furcă. Acum Boria era spânzurat, numai că deja el era mort. Sângele încetase să-i mai circule. De aceea nu avea leziuni în jurul gâtului. ă Totuși, nu mi-ați explicat de ce aș vrea moartea amărâtului de Boria. ă Păi, nu pe Boria îl voiați mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de la fereastră, Și eu l-am văzut, Cum ți s-a părut, Nu cred că e al cuiva de pe aici, Unii câini nu ies niciodată din curte, acolo trăiesc și mor, cu excepția momentului când îi duc pe câmp să-i spânzure de o creangă de copac sau să le curme viața cu o descărcătură de plumbi în cap, Să ascult această poveste nu mi se pare cel mai plăcut mod de a începe ziua, Așa e, atunci s-o începem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când a deschis gura, nuanțele sibilinice ale cuvântului inițial, oricum corabia care stă pe loc nu călătorește, orice s-a întâmpla mâine, trebuie să lucrăm astăzi, cel care plantează un copac nu știe dacă, într-o zi, nu se va spânzura în el, Cu o maree neagră ca cea de acum, bărcuța noastră chiar nu iese în larg, spuse Marta, dar ai dreptate, timpul nu ne așteaptă, trebuie să ne punem pe treabă, prima mea sarcină, acum, este să desenez părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi”. Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rău soldat. N-am destui curaj să mă uit la un om în cămașă de forță. Când îi văd prin curte îmi vine să-i vâr pe toți în cămașă de forță și pe urmă să mă duc să mă spânzur. Nu mai rezist. Seara când mă duc să mă culc sunt zdrobit. Dacă aș fi un om serios mi-aș da demisia. Dar nu fac nici asta. Zâmbesc! Zâmbesc tuturor. Și nebunilor. Cui vrea să se uite la mine. Zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deșert personal: o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
două puncte extreme În care ajungea capul la fiecare perioadă, cele două puncte de oprire ale sferei, punctele intersectării ideale a firelor, independente, ale amândorura, și punctele intermediare marcate de extremitatea planului de oscilație al trunchiului și al picioarelor, Belbo spânzurat de Pendul, vreau să zic, ar fi desenat În aer arborele sefiroților, rezumând În clipa lui cea de pe urmă Însăși facerea tuturor universurilor, fixînd prin plutirea lui cele zece etape ale suflării exangue și ale dejecției divinului În lume. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oscileze liber după ce l-am deplasat, continuăm să-l deplasăm periodic cu ajutorul unei forțe. Adică, dacă vântul suflă În rafale asupra spânzuratului În anti-sintonie, după un timp spânzuratul nu se mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat. (Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia lui Gramme. Soclul era Încă deschis. Am intrat, am coborât și la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trebuie să fi contribuit radical la căderea nazism-fascismului. Dar pentru Belbo problema era alta, cel puțin În momentul când scria despre ea. Ratase Încă o ocazie pentru a ști dacă ar fi putut spune „nu“. Poate că de aceea murise spânzurat de Pendul. În fine, se fixaseră funeraliile pentru duminică de dimineață. În piața domului erau adunați toți. Terzi cu trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șest curve pentru clienții hotelului, plătind pariorii și vînzînd droguri. La apropierea lui Wakefield, paznicul zîmbește și Își netezește pantalonii kaki. Wakefield trece direct la subiect. — Ce-ai zice de, să zicem, cîteva mii de dolari? — Glumești, omule. M-aș spînzura singur pentru atîta purcoi de bănet. Păi, atunci nu te-ai mai putea bucura de el. — Ai și tu dreptate. Și ce-ar trebui să fac, frăție? — Să furi niște goange. Tipul rîde. Și apoi ascultă. Și pe unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acasă? O duc eu. Miriam se întinse instinctiv să-și ia geanta. — Te superi dacă te rog să rămâi aici? Cu cât are cineva mai puțini martori când e în halul ăsta, cu atât mai bine. Și Mamma Cucina mă spânzură dacă o ștergem cu toții. — Fac eu cinste. La mulți ani, Sean. Îi strecură o bancnotă mare lui Stevie. — N-o asculta când o să spună că e din partea casei. Amintește-i că fiul ei n-o să reușească niciodată să termine facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dormit trei zile la soacra. N-a venit. Am zis că viața pentru mine nu are rost. Copilul era câștigat de ea, pe ea care am iubit-o, plecase... Doamne, ce rost am, amărât, pe drum... Am încercat să mă spânzur și am fost surprins de un frate de-al meu, când confecționam. A trecut o lună, două. N-am aflat nimic. Amărât, nespălat, cu barbă. Toți, că las-o dracului în pace. Plângeam după ea când puneam capul pe pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ani de zile, am mers la tabloul electric și am încercat să desfac capacele de la general, să bag mâinile în bare, în siguranțe. N-am reușit să desfac. Ce să fac ca să mă omor, și am avut ideea să mă spânzur. Am găsit un cablu, i-am făcut laț, mi-am băgat capul, s-a rupt, am căutat altceva, o sârmă de plasă, am luat-o, am legat-o de gât, când am fost oprit de brigada de poliție. Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]