3,853 matches
-
zgomot de cratiță zdrăngănită pe gresia din bucătărie le întrerupse * Care “al nostru” ? Doar nu suntem complice. E hoț pentru el și atât. ** Figurant. Se dădea el mare față de profesionistul nostru ... Iar “al nostru“? planul de bătaie. Liniște de casă spartă. Doar musca moartă, brusc resuscitată de zgomotul cratiței gălăgioase, zbură amețită spre alte zări ale colțurilor casei profitând din plin de lumina lanternei ce tocmai nu executa ordinul de a se stinge. Balconistul, luat prin surprindere, după ce îi pocni vreo
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
revelat prin Cuvânt, împotriva cuvântului științei, care, respingând Adevărul de dragul adevărurilor accesibile prin cunoașterea umană, este pe bună dreptate condamnată să nu cunoască în vecii vecilor măreția și desăvârșirea întregului prin punerea cap la cap a fragmentelor, așa cum cum ulciorului spart nu-i este dat să fie refăcut vreodată din cioburi! Căci dacă întregul premerge partea, un adevăr evident prin el însuși pentru orice om cu scaun la cap, sensul judecății umane mai presus de orice îndoială trebuie să urmeze aceeași
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
Autorului POEME DE AL.FLORIN ȚENE Timpul ca un proverb O zicală zice, tăcerea e ca mierea dar, mai spune un proverb de-al nostru: prea multă liniște-i ca fierea, poate naște chiar un monstru. Râde ciobul de oală spartă, nu se uită în traisa lui, întoarcerea-i înțelegere în artă sau abandonarea în timpul nimănui. Vai de vițelul ca vaca împunge, Cugete-n inverse ciuturi întunecă fântâna unde noaptea luna cu lumină o unge peste care perechile-și dau mâna
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
textului. La Vavila Popovici imaginile izbucnesc pline de concentrare și de forță sugestivă, amintind ca stil, de „Valurile” Virginiei Wolf. „Amintirile din copilărie vin precum valurile unei mări sau ale unui ocean, spre țărm, aducând cu ele scoici întregi, altele sparte, unele albe, altele colorate.” La fel de important este de exemplu, modul în care percepția directă și concretă a naturii, a spațiului exterior, transformă evocarea clasică a unei furtuni, într-o anunțare simbolică a iminentei morți a Tatianei. Se sugerează incertitudinea, durerea
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
apretate, veleitarismului” - cf. Singur printre scriitori, p. 305. Parodiere a titlului volumului de debut sorescian? Mai curând, un fel de „spovedanie” a umilințelor pe care le îndură, în zilele noastre, Onestitatea Profesională - care, ca și Adevărul, „umblă, mereu, cu capul spart” Revenim, cu convingerea nestrămutată că Vrancea are UN SINGUR CRITIC autentic, deplin profesionist („de meserie”!) și de prim-plan. Bun de „împrumutat” și altor zone românești multe! a) Deci, jurnal de lecturi nu se vrea (pentru că asta era, în esență
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Că ei sunt mulți (nu trebuie să fie neapărat și proști!) și de la ei se strâng cele mai multe dintre impozitele statului. Pentru că cei de jos au dus și continuă să ducă în spate sistemul social cu toată suprastructura aferentă. Așa că oalele sparte tot ei ajung să le plătească în final. Cine este încă tânăr, are o calificare și îi place să muncească, lucrează la câte două joburi ruinându-și sănătatea pentru că are în vedere întemeierea unei familii, procurarea unei locuințe și tot
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]
-
chip și a acelei asemănări primordiale, căutare mărturisită în două din cele mai tulburătoare și mai stranii poeme ale acestui periplu liric. Este vorba de Bocet 17 și de Chipul din fereastră. Îl reproducem pe cel dintâi: Într-o oglindă spartă chipul mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
nesecat de iubire, Pân-la plecarea spre stele!. . . CĂSUȚĂ - neterminată. . . Grajdiul, era-n cas-cea-mare. Prispa mereu dărâmată, Unde stăteam noi, la soare. Două odăi luminate, Paturi, dulap și-un cuptor Vechi, dar întruna curate. . . Trudea măicuța - de zor. . . Acoperiș . . . cu șindrilă, Spartă și-n vreme de ploaie, Podu-l umpleam cu ulcele Și castroane, să curgă șiroaie. Tinda - cu beci, o scăriță, Luca - motanul gălbui, Mina - nebuna căpriță, Moli - lătra-n cușca lui. Curtea - mereu măturată, Colo-n grădină-un veceu, Eu - cu
CASA COPILĂRIEI MELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341941_a_343270]
-
moft întârziat și pus pe/în basme - pentru a-și „deșărta” desagii doldora de întâmplări nemaivăzute, pentru a da misterelor și miracolelor un nume, o însușire și o întrebuințare ființelor, o rânduială și un rost faptelor, folosind spre comparație oglinda spartă a unei realități cenușii, nu prea onorantă și care „deranjează” ca specie rațională, de mult prea multe ori labilă (în sentimente) și fragilă, fizic... prof. George Nicolae Podișor - Rucăr, Argeș poet, prozator, jurnalist *** „Anotimpul viselor” mi-a prilejuit, după mulți
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > ZVÂCNIREA... SECUNDEI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 801 din 11 martie 2013 Toate Articolele Autorului Zvâcnirea.. secundei Clipă eliberată din clepsidra spartă, rătăcește anonimă Nimeni nu o simte nici macar n-o vede că-i zăpăcita Vrea sä se așeze pe-un cadran de ceas..așa obosită Cu o miscare unduioasa la Timp ea se închină.. Cu trupu-i de felinä se strecoară-ncet
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
Nimeni nu pleca la sfârșitul orelor până nu curăța locul de muncă de șpan, ulei cu o mână de câlți. Azi când trec cu mașina pe lângă clădirile în care cu mult timp în urmă făceam ,,practică industrială'' întotdeauna privesc geamurile sparte. Sunt chiar la stradă. Locul este părăsit dar amintirile se încăpățânează să se ascundă printre ruine și nu au fost alungate încă de un posibil complex rezidențial cel puțin la timpul în care scriu rândurile acestea. Așa încât îmi place să
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
plăpândă rază, De-ar ști Eminescu, domnul Ce-a turnat din slove arme Că se nasc monștri din somnul Națiunii care doarme, S-ar trezi din lunga-i moarte Cât o Dunăre și-o mare Și-ar uni din maluri sparte Sfânta Românie Mare. Referință Bibliografică: De-ar ști Eminescu, Domnul / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 745, Anul III, 14 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DE-AR ŞTI EMINESCU, DOMNUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342344_a_343673]
-
în București. Îmi plac și mi-au plăcut mereu animalele, păsările exotice, peștișorii de acvariu, așa ca mai toate duminicile, mi le petreceam prin „oboarele și piețele” unde se comercializau tot felul de vietăți. Într-una din duminici, mai pe la spartul targului, adică spre sfârșit, am văzut o cațelușă foarte frumoasă și am mângâiat-o puțin. Era așa mică! Cred ca avea doar patru săptămâni și de regulă, se „ia” de lângă mamă la vârsta minimă de șase săptămâni, când „se înțarcă
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și am reuși să ajungem în dreptul hotelului ”Paradiso” din Mangalia. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii ”Digul Cormoranilor” pentru că pe el se odihnesc cormoranii după partidele de pescuit și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
din Mangalia. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii ”Digul Cormoranilor” pentru că pe el se odihnesc cormoranii după partidele de pescuit și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plajă și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
devin repetitive, din teama de „tăcerile din umbre”. Alteori poeta preferă neclarul, obnubilarea, zărind „destine-nțepenite-n brumă”. Ca de fiecare dată, caut un vers-bijuterie, care să-mi creeze o imagine unică, originală, dacă se poate chiar cinematografică. Am ales „o arcă spartă trece spre niciunde”. Spre nenumit. Însă trece. Rănile există, dar poezia se încăpățânează să înainteze spre sufletele oamenilor, atât de contaminate de pragmatic. (Alexandru Jurcan) *** Georgeta Resteman declară pe pagina de socializare: “Sunt invitați toți cei care doresc să participe
„NERĂTĂCITELE ROSTIRI” ALE POETEI GEORGETA RESTEMAN LA BOOKFEST 2015 de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/342573_a_343902]
-
cine ești, Mereu, am să mă-ntreb de ce? Era de-ajuns la soare să privesc, să nu îl pot vedea, Apoi spre tine, să te văd și să-ți zâmbesc, era mai bine. E prea târziu acum, ca să repar, Oglindă spartă din ochii mei, Ce n-au putut vedea spre tine E prea devreme, să mai pot vedea spre noi. Prea multe, nu prea sunt de spus, Chiar dacă mă agat de noapte, Să îți pot scrie cât de orb am fost
AM FOST ORB de COSTI POP în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341553_a_342882]
-
retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându-și puiul pe plaur. Păsările cu experiență au început să spargă gheața de la mal cu ciocurile, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca să nu înghețe apa la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întreg stolul să rămână prizonier al gheții nemiloase. Doar la câțiva metri de stol, puiul plângea după ajutor, văzând cum păsările
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
Cetății” (revista locală care a apărut între anii 1927-1935 sub coordonarea profesorului Gheorghe Maxim) o prezenta în paginile sale: ”De la intrare, venind din oricare parte te întâmpină aceleași maghernițe leproase, pășești pe aceleași drumuri desfundate și murdare, străjuite de garduri sparte”. Scriitorul Mircea Radu Iacoban „developează” în textele sale cu amintiri imaginea cenușie a Sucevei, cu „zecile de căsuțe prea puțin arătoase” care înconjurau centrul orașului, cu grupuri de „case coșcovite” și gropi de canalizare care se căscau neatinse de nimeni
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
zona Arenilor (până în anii primului război mondial, când trupele ocupante rusești au desființat-o scoțând șinele și transportându-le în altă zonă) era tot un loc împânzit de gropi cu gunoaie. Sobe ruginite de tuci, burlane turtite, oale și sticle sparte, se adunau grămadă, unele peste altele, sub malul năpădit de urzici, care mai păstra încă urmele întăriturilor de piatră ce protejaseră cândva terasamentul căii ferate. Garduri părăginite, ținute pe alocuri în picioare doar de arbuștii deși de coacăz care se
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
Constiinta > APUS Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă ușor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
butelia. Trebuia să o care cu cotiga până la șosea și să aștepte camionul cu butelii, când trecea spre Oltenița marțea și vinerea. Acum găteau folosind ca material combustibil corzile tăiate de la vița-de-vie, la plita oarbă construită din bucăți de olană spartă zidite cu pământ galben amestecat cu pleavă de grâu și balega de la măgăruș. - Hai că nu mai este mult și este gata mâncarea, spuse mama sa. - Mai rabd, chiar dacă îmi este o foame de lup. Nu am mâncat nimic de
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341024_a_342353]
-
-l. S-a repezit în curte, strigând la geam “nea Ioanee, hai că e Tache mort în căruță”! S-a aprins lampa în casă apoi nea Ion, în izemne, se repede la poartă. Tache era rupt tot, picioare, mâni, dinți sparți, mort, ce mai... Ani de zile a zăcut, oblojit cu buruieni, cu alifii, i-a făcut popa maslu peste maslu, geaba! Rupt a rămas! Fără brâu e ca un snop de paie nelegat, se împrăștie pe jos... - Dar cine să
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
scris de Viviana Stepanescu Mi-am aruncat sufletul în mare. Ce a rămas din el am prefăcut în fărâme de nisip și am chemat vântul să le poarte până în gândurile tale. Vântul îmi aduce înapoi glasul tău, ca un ecou, spart, însă valurile mistuie totul în cale și parcă văd cum îți apun cuvintele pe buze. Închid ochii, trag aer în piept să umplu golul sufletului meu. Cascade de gânduri mă îneacă. Miroase îmbietor cafeaua făcută de ține dimineața, când încercăm
SUFLET ÎN MARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341139_a_342468]
-
Afarăăă! Afarăă cu toți măgarii din țară!!! Bărbatul( Cade și are convulsii. Își revine după câteva minute și se ridică.): Fiindcă am dat afară toți măgarii din țară am rămas singur! Doamne, ce dezastru în casa asta! Geamuri și sticle sparte, scaune rupte sau răsturnate, praf și noroi peste tot, iar eu sunt singur. Urlă durerea în mine și nu am cui să spun. Pereții s-au transformat în peșteră aruncându-mi ecoul în propriile urechi. Dau un regat pentru o
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]