3,995 matches
-
făceam să nu uit cuvântul cocos, îl puneam greșit sau îl uitam pur și simplu. -Nu știi să citești! mi-a spus disperată. Tu reții ca pe o poezie când îți citesc, nu-i așa? -Nu știu! i-am raspus speriată, pentru că îmi prinsese vicleșugul tocmai în ziua când aveam un program așa de încărcat. -Din cauza asta la dictare faci greșeli și la citit ești bine. Știi totul pe dinafară, nu mai înceta mama să-mi reproșeze, mai mirată decât
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
ici, pe colo, iar el vrând să ocolească vreo piatră, mai cu voie, mai fără voie, era să intre în noi. Imediat cum l-a simțit apropiindu-se, Mia s-a întors ca un vultur. Biciclistul era deja dezechilibrat și speriat, și uitând să frâneze s-a lăsat să cadă cu bicicleta, nu înainte să încerce să se agațe de una dintre noi. Nu știu dacă nenorocitul era sub bicicletă, în final din cauza căzăturii sau datorită pumnului primit în plină față
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de tămâie era mai puternic decât în cimitir duminica dimineața. -Plângi în somn. Te-a speriat berbecul și mămica te tămâiază să-ți treacă frica, mi-a șoptit Mia. Atunci am închis ochii. Mi-am amintit de morții mamaiei și speriată să nu ajung la capătul satului, am început să plâng la fel de tare ca atunci când mă împungea berbecul. -Vreau la mamaie! le-am spus urlând. -Acum noaptea? Toți câinii sunt slobozi pe drum! mi-a spus Kati speriată că s-ar
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
morții mamaiei și speriată să nu ajung la capătul satului, am început să plâng la fel de tare ca atunci când mă împungea berbecul. -Vreau la mamaie! le-am spus urlând. -Acum noaptea? Toți câinii sunt slobozi pe drum! mi-a spus Kati speriată că s-ar putea să nu tac așa ușor. Tot plângând, în mirosul de tămâie care se pierdea încet, am uitat de berbec și de cimitit și am adormit. A doua zi m-am trezit în zgomotul făcut de tataie
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
teama că voi petrece ziua în preajma nărodului cu coarne era mai puternică, așa că, fără să o privesc, m-am urcat în căruță lângă tataie. Moțăiam. Tataie mă privea cu coada ochiului și nu știa „în ce ape mă scald.” -Te-ai speriat rău? m-a întrebat cu o undă de milă în voce. Nu știam dacă trebuia să îi spun adevărul sau nu. Tataie știa că, de obicei, eu îi speriam pe toți. Nu voiam să vadă primul meu moment de slăbiciune
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
a completat grăbit, de teamă să nu-l întrerup. Eu, curios, m-am apropiat de el și l-am întrebat: De ce, nene, doar o să fie și ospăț! Ce ospăț, Gogule! “Tu știi mă, ce este acolo?!” m-a întrebat el speriat. Eu am făcut pe prostul și cum știam că îi cheamă logofătul mereu să facă treabă, m-am apropiat de el și mai mult și i-am tot tras-o cu mâncarea. “Bă fraților, a început acesta, să nu vă
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
m-ai mințit! strigam într-una. Eram dejà în fața porții și ne certam amândoi. El mă asigura că nu era minciună, iar eu țipam pentru că mi se părea prea comică povestea, ca să fie și adevărată. Atrasă de gălăgia noastră, mamaia speriată a venit într-un suflet la poartă să vadă ce ni s-a întâmplat. -Susano, spune-i fetei că nu am mințit-o cu prințesele și cu mutu! -Dar-ar boala în năravul vostru! ne-a înjurat mamaie pe amândoi. Am
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
-Ai dat în orbul găinilor, Gogule! s-a răstit mamaie la el și cum își trăsese deja rochia, l-a împins pe tataie și a dat să deschidă ușa. -Ce faci, Susano? Mă dai în mâna lor? a întrebat-o speriat. -Trageți mă nădragii peste izmene, ia-ți opincile în mână și dacă nu te strig din poartă, fugi printre grădini la fete cât oi sta cu ei de vorbă, că doar nu ne-o tăia gâtul. Bogați n-am fost
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
o pană în mână. Atunci se repezea la altul și mai să cadă în nas, îl pierdea și pe acesta. -Ăștia sunt ai lui ăla „rău”, bre! țipa Fane mai să-și dea sufletul. Dacă înainte găinile stăteau liniștite, acum, speriate alergau și ele de nebune, derutându-l și mai mult pe bietul om. -L-am prins! a țipat acesta când era pe burtă și ținea un nenorocit de cocoș sub el. -Fane, îmi omori cocoșul!țipa mamaia. Ăsta este cocoșul meu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de nebune, derutându-l și mai mult pe bietul om. -L-am prins! a țipat acesta când era pe burtă și ținea un nenorocit de cocoș sub el. -Fane, îmi omori cocoșul!țipa mamaia. Ăsta este cocoșul meu, îmi omori cocoșul! Speriat, Fane s-a ridicat și după ce l-a pus în picioare pe pârlitul de cocoș, i-a aranjat penele zbârlite și îndreptându-și șalele i-a strigat lui mamaie: -Bre, nu pot! Ce vrei să-mi dau duhul acilea în
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
lui noduroase, își lua tălpășița mai repede decât venise. -Tataie, care este chestia cu „pământul”? îl întrebam în întuneric cu voce tare alergând în urma lui. -Aoleu și pe asta o știi?! O să mă bagi în belea, măi tataie! îmi spunea speriat. Niciodată nu-mi răspundea, dar după felul cum o privea pe mamaia, când intram în casă, înțelegeam că era ceva care-l speria. -Tu să nu vorbești nimic, nu mai avem copii de crescut! îi spunea de fiecare dată. Dacă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
deschisă. -Ce face, Gogu, de nu mai vine? m-a întrebat într-un târziu și grăbită s-a sculat și s-a îndreptat spre ieșire. Ajunsă în bătătură, am auzit vocea lui tataie, care de atâta strigat era răgușită. Mamaia, speriată a luat-o la fugă. Eu mergeam încet de data aceasta. Uitasem pur și simplu de tataie tot privind-o pe vaca noastră cum suferea. Când am prins-o pe mamaie de la urmă, era deja în bucătărie. Tataie, în fața plitei
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
până când hohotele mele au ajuns la urechile mamaiei. S-a oprit în fața mea și ne uitam una la alta. Eu așteptam să mă certe, iar ea încerca să mă pătrundă cu privirea, să afle motivul supărării mele. O priveam oarecum speriată. Știam că avusese destule necazuri într-o singură zi, voiam să mă certa și tare mult îmi doream să o facă. Mamaia m-a ridicat de jos, mi-a scuturat pantalonii de praf, mi-a șters cu șorțul ei lacrimile
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
seara și cum luasem una și nu avea niciun gust, m-am gândit că poate a doua să fie mai bună. Așa că înghițisem două sau poate trei pastille, înainte să plec la școală. -Sunt somnifere! a strigat mami așa de speriată că m-am trezit tocmai când mă pierdeam în somn. Nu aveau ce să-mi facă. Trebuia să-mi cumpere înghețată de la prima cofetărie și să mă țină cât mai mult la aer. Am plecat de la spital mai înviorată. Prin
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
-Du-te și adu-i salopeta din magazie și vezi dacă poți să aduci o bucată de pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat speriată. -Ai văzut tu vreun șobolan? m-a întrebat supărat. -Dacă mâine intră mami sau tanti Oala? am continuat să-l întreb. -O să-i fie frică și o să stea ascuns și nu o să-l vadă nimeni! mi-a spus nerăbdător
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
mâine nu-i faci o cutie din carton, ți-l dau în casă, să vedem pe unde scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în șold și cu privirea care se plimba de la unul la altul, să vadă dacă avem ceva. -A
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de praf, l-a întrebat: -Parcă ai fi venit la furat, măi copile, așa a sărit pe tine?! Nu bănuia că era aproape de adevăr, iar Matei, rușinat, nu știa ce să mai mormăie. Mi-a aruncat o privire de iepuraș speriat și tot scuturându-și hainele, mi-a spus: -Am glumit cu tine, ce crezi că dacă nu am nici mamă și nici tată, bunica mă pune să fur găini?! Și fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a întors spatele și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
povestea cu Cartuș, îmi vorbea foarte puțin. Adesea mă simțeam o hoață, cu toate că intențiile lui nu fuseseră prea cinstite, îi dădeam dreptate, gândindu-mă că îi puteam ierta totul, cum nu avea părinți.... Abia sâmbătă seara, Nuța ne-a spus speriată că, în seara aceea, va avea loc “operația”. Părinții ei plecau la un botez, iar bunicii ei, cum erau bătrâni, intrau în casa devreme. -Eu îl arunc peste gard, pe urmă treaba voastră e să-l prindeți! ne-a spus
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
nu se mai ținea pe picioare, s-a lăsat să cadă din întâmplare chiar pe găină. -Am prins-o mi-a strigat fericită, uitând și de genunchii zgâriați sub pantaloni și de loviturile din coate. -Ține-o srâns! i-am spus speriată, că nu ne gândisem și la posibilitatea că trebuie să o prindem. -Nu pot! mi-a spus sugrumată de emoție și frică din cauza agitației de sub ea. -Lasă-te grea și încearcă să-i strângi ciocul! i-am spus uitându-mă în jurul
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
dau iepurele! i-am spus cu stranger de inimă de frică să nu accepte. -A, nu! mi-a răspuns grăbit. Dacă vrei, am să-ți aduc altul când am să vin în vacanță la bunica mea -Nu! a sărit Nuța speriată, amintindu-și repede de problemele pe care ni le făcuse -Am să-ți scriu să vii la noi în vacanță! mi-a spus Matei. -Nu am scris nicio scrisoare până acum, i-am răspuns emoționată mai ales de privirea curioasă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
și cu părul strâns în codițe de unde buclele prea ondulate izbucneau afară. Era tot timpul ciufulită și de câte ori își trecea mâna plină de praf prin păr, țipam la ea că o să se umple de păduchi. Și-o retrăgea repede și speriată, privea dezamăgită la codițele noastre unde nici măcar un fir nu se mișca de la locul lui. Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI VII / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II, 23 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
frunzele trufașe suite pe ramuri îmi întorc spatele căutând reflectoare cochete primăvara mea zgribulește a lapoviță blândețea - inundată de ninsoarea fluturilor rătăciți dacă vrei să vezi visul liniștii râvna adâncului ascuns în lut plânsul trunchiului scorțos dacă vei auzi animalul speriat creanga rănită de colțul cerului poate vei atinge mâna mea în aparență Suzana Deac Referință Bibliografică: Moare primăvara la pas / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana
MOARE PRIMĂVARA LA PAS de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357400_a_358729]
-
rău, și asta pianul știe și ni le repetă să ne bucurăm de imaginile consecutive. -Dar vioara ce cântă? -Plânsul omului, părerea de rău, regretele, tristețea, visurile îmbălsămate, suferința ascunsă în iluzii... cerul, clinchetul de copil, gânguritul dintâi, țipătul păsărilor speriate, spaima femeii că se termină iubirea, frica omului că viața se îndepărtează tiptil, neputința lui de a opri timpul, care nu lucrează întotdeauna în favoarea lui. -Așa de multe sunete scoate vioara? -Și altele, pe care e greu să le redai
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
izbucnit atunci în aplauze și așa a fost, spre disperarea politrucilor din prezidiu și jalea Tamarei Pitrinjel care, în cele din urmă, a și izbucnit în plâns... În același an, la sfârșitul lunii noiembrie, am fost convocat la Rectorat. Puțin speriat, mulți studenți habar nu aveau unde este măcar Rectoratul, darămite să mai fie și convocați acolo, m-am dus la Gicu Surpățeanu, consăteanul meu, care era asistent la aceeași facultate. Când a auzit despre ce este vorba, Gicu s-a
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
cunoștea pe academician? -, iar eu eram prea ocupat să mă rățoiesc la el ca s-o mai fac. - Dar liniștiți-vă, vă rog, o să fie bine, acum sunt unele probleme, se vor rezolva..., a mai apucat să spună bondocul, oarecum speriat. Eu am sărit iarăși cu gura pe el: - Ia mai lăsați-mă, dom’le, dracului în pace! I-am întors apoi ostentativ spatele și, tremurând din toate încheieturile, am pornit săltat și cu capul înainte spre ieșire, lăsându-l cu
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]