5,679 matches
-
de braț una de cealaltă și s-au îndreptat spre casă. * Seara s-a întâlnit cu un amic. S-au bucurat amândoi de revedere. Era un băiat cumințel, dar fără perspectivă. Terminase facultatea de marketing și trăia în continuare pe spinarea părinților. „Ce aștepta? Chiar dacă găsea undeva un serviciu, mare lucru nu ar fi câștigat.” A întrebat-o cum e în Grecia. - E foarte frumos! Dar viața e grea și acolo! - Eu ce-aș putea lucra acolo dacă aș veni? O
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca și cânta cum fac țiganii de mahala în mijlocul străzii pustii și eu priveam la el din ușa Primăriei și-l strigam : ,,Praporicăăă ! Măiii Praporicăăă !” Îmi venea să mai și râd de el cu moartea în spinare. Că-mi povestise cum se-mbătase el de bucurie că-și găsise iubita, pe Jeni Marmeladă, cică fusese arestată în Piața Matache pentru furt de la negustori, o cunoșteam și eu, era o țigancă durdulie, frumoasă, ocheșică, plină de aur din
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
să se căpătuiască din munca lui de cerșit, să agonisească ceva parale din care să trăiască în zilele următoare, ori să strângă ceva pentru bătrânețe. Când se plictisea se oprea un timp într-un loc, își potrivea temeinic traista pe spinare și pleca la întâmplare, spre alte meleaguri, prin alte sate, pe la alți săraci și alți câini. Uneori ar fi putut fi confundat cu un pelerin. Nu. Tragodas nu era un pelerin, căci oriunde ajungea, avea o veșnică indolență, trândăvea și
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și lălăind de unul singur conștient că nu-l aude nimeni. Asta o făcea însă când era departe de orice sat. Căci de cum nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se chircea în piept, spinarea i se gârbovea, își trăgea traista de pe spate în față pe piept, își potrivea un umblet umil, părând hărțuit de oameni și de câini și îndrugându-și imediat tânguirile de sărăcie și foame, de necaz și umilință. Însă, numai gândul
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
zărind de departe zidurile înalte și cenușii ale cetății și văzând puzderia de corturi strălucitoare ale păgânilor întinse pe câmpia din fața cetății, inima i se făcu cât un purice. Fu apucat de un tremur cumplit al picioarelor, iar pielea de pe spinare începu să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât la pământ, privind cu teamă în jur și târându-se până în vecinătatea unei tufe de măceș din apropiere. Simți însă că
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
zări în rândul întâi, făcându-și vânt cu programul. Fugi înapoi în cabină și se mai pudră o dată, cu seriozitatea protagonistei ce era în adâncul dufletului ei. Talentul îi mustea în fiecare părticică de carne, os și sânge. Își îndreptă spinarea și cocul greu de pe ceafă, își prinse tivul fustei lungi cu două degete în atitudinea ei caracteristică de dansatoare de flamenco și așteptă în culise momentul intrării în scenă. Prin prezența ei acolo, între ceilalți actori, în ciuda puținelor cuvinte pe
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
sa, astăzi, la trecerea aproape unui veac de atunci. Ele spun despre fapte, încet și adevărat. Vorbele tari de azi, nu triumfă cât ale blândului Rege, al cărui gând a fost o împărtășire a simțurilor românești, fără a avea în spinarea cuvintelor încălecate de interese, ură, incultură, minciună, trădare. Din timpul domnniei Regelui Ferdinand I, istoria scoate la lumină mai presus de toate, două momente cruciale pentru țara căreia i-a fost suveran: participarea oastei române, eroice și jertfitoare la Primul
FERDINAND I, REGELE LOIAL. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364227_a_365556]
-
-urile au avut o cumpărare extraordinară, s-au epuizat fulgerător. Pe 5 mai 2003, președintele Ion Iliescu i-a înmânat distincția „Steaua României” în grad de cavaler. Începe apoi să rărească aparițiile publice. Boala, greutățile bătrâneții, legate de picioare, de spinare, pătrunse la oase, boala venită la brațul bătrâneții și în asociere cu singurătatea, părăsirea, uitarea din partea unora ce i-au fost împrejur în anii gloriei sale, alte diverse neajunsuri îl fac izolat într-un apartament dominat de nechemata și nemaiplecata
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
din 18 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului leoaică e singurătatea mea, o toamnă, vânt turbat, sau cucuvea, pe unde merg mă însoțește peste tot, întunecat, octombrie plouă mereu, se joacă picăturile pe geamul meu, ca hoțul am luat noaptea la spinare, în zori sunt pajujul cupidon ce moare, noaptea colină mi-s pernele moi, călăii somnului mă-ngheață sloi, ploaia lovește-n creștet pe copaci, pădurea iar mă-ntreabă :ce mai faci? hai să murim, zice pădurea mea, să ne-ngropăm
SINGURĂTATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363204_a_364533]
-
eu îl mângâi uneori, el nici nu clipește , seamănă cu mine la fire. Nu am bătut pe nimeni în viața mea. Eu am fost cel bătut, un maior, beat să fi fost, mi-a tras niște pumni în nas, în spinare. Nu-i curățasem arma, iar eu eram deja lt. major. Îmi spunea, băi soldat, l-am corectat și mi-a mai tras vreo două. Îmi venea să-l împușc. Nu știu cum am ajuns colonel. Fiind fiu de învățător nu eram prea
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
că era bârfit. Vocea celui cu spatele i se părea cunoscută, ca de altfel și statura lui. Bănui cine putea să fie. Ar fi dorit să nu-l mai întâlnească niciodată și din cauza asta simți niște fiori reci pe șira spinării. --Mă bârfiți, mă bârfiți, ai? Și încă cine? Domnul „Rara avis”! Cu ce ocazie avem onoarea? Luat prin surprindere, Zamfirescu apucă să spună, întinzându-i mâna: --Salut, băi Bucă! De când nu te-am mai văzut... --Cum, de când? De când am terminat
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
purtat dintr-un loc În altul, am aranjat, am îmbinat, Am înnădit, am împletit Căptușind cuibarul cu puf. Însuflețit de o construcție ciudată, Îmi păream mie însumi pasăre. Și se făcea în vis că termin de construit Casa păsării, cu spinarea Încovoiată de truda grea, Că aripile se smulg, se desprind și scapă, Se deschid larg și pornesc în goană spre Înaltul cerului. Dacă sunt șoim, Înseamnă că trebuie să zbor, Iar dacă sunt înger, Trebuie să înfăptuiesc minuni. Numai că
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Intr-o zi, badea Sărac Urcând Dealu-n cărioară Își zicea în gândul lui: „Ce se-ntâmplă, mă-nfioară, Uneori îmi place râsul... Dar un prost să mintă-o țară! Fraților, m-apucă plânsul!” Și lovind, bietul măgar, Cu biciușca pe spinare: - Nu te opri în cărare! La Palat e adunare... - Bun stăpân, ce-s vinovat Când alesa-i un tâlhar? N-ai avut nici ochi, nici cap, Și-ai crezut într-un flecar... Iar pe mine-ți verși mânia!... Că trudesc din
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
ca să-și câștige traiul. Da: Premierul a deschis gura cu delicatețea sa de băiat bine crescut... în năravurile proaste ale aroganților carieriști și, în loc să spună românilor cum ar face mai multe locuri de muncă pentru ei, le spune paraziților de pe spinarea românilor conduși de cei 84 de miniștri și scretari de stat, cum ar face rost de mai mulți bănuți pentru lefurile și gheșefturile lor. Geșefturile lor și, cel mult, a încă vreo câteva mii care, drept clientelă de partid parazitează
A FI MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN SAU A FI TAXAT PENTRU CĂ EŞTI ROMÂN?! de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367807_a_369136]
-
sufletului. - Daca pacea nu izvorăște din sufletele noastre, zadarnic o vom căuta undeva în afară, zadarnic vom încerca să o impunem celor mai slabi decât noi. - Fiecare om poate deveni mai bun dacă dorește. - Pământul îi scutură pe netrebnici de pe spinarea să, fie oameni, fie popoare întregi. - Sfinții Părinți ne arată că trăim în lume dar să nu iubim duhul ei. Că trăim în lume dar să ne rugăm pentru îndreptarea ei. - Viața nu este numai ceea ce cade sub incidența simțurilor
EXERCITII DE MEDITATIE de ION UNTARU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367878_a_369207]
-
alergând. Când intră în sala tronului începu să tremure, văzând pe furioasa împărăteasă cum strângea în mână coada harapnicului cel mare. - Apropie-te, generale, apropie-te! șuieră împărăteasa. Generalul își dădu singur verdictul: cinci harapnice pe chipiu și cinci pe spinare. Și nu greși, căci împărăteasa începu să-l altoiască în turbare: - Pentru ce te decorez eu, mizerabile? Și jap! Cu cine am vorbit să ia măsuri, idiotule? Și iar jap! De ce nu-ți faci datoria, tâmpitule? Încă o dată, jap! Apoi
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
nu alta. Este, Ciorică? - Trăiți, așa este! bătu călcâiele Negru-Cioară. - Și noi benchetuim sau tragem aghioase pe cuptor, ai? Urâciunile făcură ochii cât cepele. Generalul continuă: - Aaa! Păi, nu se poate! Nu se poate, drăguților, că acuși aplic regulamentul pe spinarea voastră! Și altoi pe cocoașă o babă sfrijită din apropiere care urlă de durere. - Trăiți, domn’ general! Ce facem? întrebară câțiva. - Cum, bă, eu trebuie să vă spun ce să faceți? Eu să vă spun? Și începu să plesnească prin
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
moșii cei negri și urâți. Toți brazii erau luminați de podoabele și betelele puse, oamenii de zăpadă erau din nou la locul lor ca și cum nimic nu se întâmplase, lăutarii începură să cânte iar, curierii umblau de colo-colo cu sacii în spinare, pregătindu-se să plece fiecare, acolo unde trebuia să ajungă, să împartă cadourile. Steaua de pe cer o porni după cei doi îngeri, după cotane și după moșii cei negri. Știind drumul și locul unde era colivia abandonată, îngerii le conduseră
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VIS DE EMIGRANT Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1623 din 11 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cățeluș cu păru’ creț Și-a lăsat al lui coteț, Puse coada pe spinare Și plecă în lumea mare, Cu o diplomă, măi frate ! (Că dormea la Facultate) Vreo trei fire de verdeață Și-o grămadă de mătreață, Limba o lătra la școală Fiind internațională, O valiză mititică, O boccea, o sacoșică, Agățată-i
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
o trilogie în lucru. La ora actuală lucrez la volumul secund. Firește, nu pot să scriu totul, dar e bine ca tineretul să știe. Țelul meu este să încurajez tânăra generație să aibă curajul de a avea o șiră a spinării. Să nu se lase „mânăriți”, turtiți și striviți de niște hahalere care nu știu să se gândească decât la bani, bani și iar bani. Arta înseamnă altceva. Cine face artă cu adevărat, o face din necesitatea de a comunica. Dacă
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
mai atent, în muzica românească abundă exemplele. Folclorul este rock! De ce? Pentru că este o muzică energică și ritmică. Asta înseamnă muzică rock. O expresie dură, clară, directă. Numai oamenii caresimt așa se pot exprima credibil. Deci, un om cu șira spinării trebuie să facă rock. De aceea am început să sintetizez muzica românească și curentul balcanic. Rar întâlnești în altă muzică atâta putere de comunicare și de transmitere a sentimentelor. GCS: În ciuda intențiilor pacifiste și pasiunii pentru frumos, înțeleg că nu
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
foarte multe și a reușit să țină steagul sus. Românii să nu se lase umiliți, să fim mândri, pentru că avem de ce. Să nu se lase călcați în picioare. Lozinca mea - imprimată până și pe maieurile mele - este „Găsește-ți șira spinării și-nvață să spui NU!” Toți suntem oameni. Popoarele se amestecă. Vom sfârși în viitorul îndepărtat prin a deveni un popor unic, la nivel planetar. În ultimă instanță e absurd să pretinzi că un popor ar fi mai breaz decât
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de faptul că niciun pește nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]