2,110 matches
-
totodată nu asupra omului ca individ, ci asupra „condiției umane”. Dar „introspecția” sau confesiunea nu e memorialistică decât dacă devine o mărturie umană cu valoare de cunoaștere obiectivă, adică dacă e un „memoriu” asupra „condiției umane”. La Rousseau, autobiografia și spovedania intimă au o exemplaritate obiectivă și lasă de altminteri loc destul pentru tabloul societății și al epocii. Atât în memorii, cât și în confesiuni, și nu mai puțin în literatura de ficțiune, autismul e totalmente irelevant și insipid. Nici un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aflată în schimbare și degradare. Este confesiunea unei femei care a traversat trei epoci istorice (de la încă binele din ’44 până la bulversarea postdecembristă), vorbind despre câte a trăit în tonuri umoristice, dar și grave, uneori cu o sinceritate ca de spovedanie. Cohorte de activiști (M. însăși a aparținut câtva timp acestei tagme) alcătuiesc o societate de carieriști, demagogi, grandomani, pe care personajul narator/autor îi privește acum cu umor critic întretăiat de reflexe retractile și frustrări generatoare de regrete. Alte două
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
cu obiectivitate, pe cele din cuprinsul românesc.” Rubrici: „Însemnări”, „Revista săptămânală (fapte și recenzii) ș.a”. Semnează versuri Emanoil Bucuța, F. Aderca, Ștefan Nenițescu, Ion Pillat (Logodnă mistică, Înserare), G. Bacovia (Pal), Mihai Codreanu, Al. A. Philippide (Lied), Ion Minulescu (Spovedanie), Perpessicius ș.a.; proză, Bucura Dumbravă, F. Aderca (Bestiile, Moartea unei republici roșii), Cora Irineu ș.a. Compartimentul cel mai solid al revistei îl reprezintă publicistica. Autorii articolelor sunt nume de rezonanță, precum C. Rădulescu-Motru, ale cărui intervenții acoperă o variată paletă
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
simte, la rândul său, irezistibil atras. Asemenea sfinților, el își reprimă pornirea spre păcat și respinge, cu o putere aproape neomenească, chemările adoratei. Preotul își asumă virtutea cu prețul de a o vedea pe Borivoje dându-și sufletul chiar în timpul spovedaniei. Implicându-se în trăirile personajelor, naratorul atribuie situației o măreție apoteotică („Ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără ca să se împlinească, se împlini sub condiția atotdivină și atotcurățitoare a religiei lui Iisus Cristos”), însă analiza (fie și la modul discursiv) a
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Eul și lumea), tr. Mariana Noica, îngr. Gh. Vlăduțescu, București, 1984; Amintiri, București, 1968; Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Luca Ion Caragiale), București, 1968; Despre câteva absurdități folositoare, București, 1971; Eseuri, pref. Șerban Cioculescu, București, 1971. Traduceri: Thomas de Quincey, Spovedania unui mâncător de opiu, București, 1946; Francis Jammes, Romanul unei fete pătimașe, București, f.a; Heinrich Mann, Supusul, București, 1954 (în colaborare cu Ion Frunzetti); Ion Marin Sadoveanu, Fin de siècle à Bucarest, București, 1958. Repere bibliografice: Pușcariu, Călare, 119
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
Anca Hațiegan: Întrebați-i pe optzeciști... Ruxandra Cesereanu: Da, Întrebați-i pe optzeciști... ca să ne Întoarcem la oile noastre. Studenții sunt extrem de interesați de documentare. De pildă, În cadrul cursului despre Gulagul românesc am șansa să posed o casetă video cu spovedania lui Franț Țandără, fostul torționar comunist intervievat de Doina Jela. Este un documentar care nu a rulat la televiziune; este un film făcut din bruioane. Nu am dreptul să dau spre difuzare caseta aceasta, dar am primit dreptul să le-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1961), o femeie respectă tocmai orânduiala pământului, visând la o casă mare în care se vedea „mai tânără și mai voinică”. (Casa cea mare este, la moldoveni, odaia împodobită cu grijă și destinată evenimentelor cruciale ale vieții, întâlnirilor, rugăciunilor și spovedaniei.) Casa mare nu e decât un spațiu sacru, în care sufletul păstrează o ordine etică și se raportează intim la lumea de afară. Vasiluța este o vădană, care face parte din șirul oamenilor simpli ai pământului și visează la o
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
F. și în postura cronicarului dramatic (a comentat spectacole de Victor Ion Popa, Ion Sava, în publicații ca „Jurnalul” craiovean, „Falanga” ș.a.). La rândul său, avea să intre în vizorul criticii prin cărțile de proză mai cu seamă. Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către un tânăr medic (Vladimir), „romanul” Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim (1936) inspiră mai adesea comentarii ce-și caută premisa în datele psihanalizei și în complexul freudian schițat (de unde însă și vulgarizări, aserțiuni riscate ori superflue
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate - în injurie gratuită, cum e cazul lui Sandu Tudor atunci când îl etichetează pe Adrian Maniu drept „borfaș de rând”). Articole incitante mai semnează Al. Sahia (Răspuns tovarășului Panait Istrati, replică la publicarea cărții Spovedanie pentru învinși), Paul Costin Deleanu (Răspuns la „Eonul dogmatic”), Camil Petrescu (Ad rem, răspuns la un articol al lui Șerban Cioculescu din „Vremea”, privind ideea de „frumos în artă”), Zaharia Stancu (Literatura leneșă, Politică și corupție), Cicerone Theodorescu ( Confuzia în
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
cu mai multe articole despre călători străini în Țările Române și cu câteva poezii (Un îndemn, Eternitate, Înapoiere), Ion Pillat, cu o serie de rafinate poeme în proză reunite sub titlul Oglinda magică (2/1924), Al. O. Teodoreanu, cu povestirea Spovedania Iancului. G.R. publică și versuri, în general de factură tradițională, printre colaboratorii destul de constanți numărându-se George Gregorian, I. Brătianu-Vaslui, Nestor Ionescu, Nicolae Țimiraș, N. T. Cristescu, Constantin Muche, D. Karnabatt, Const. A. I. Ghica. Mult mai bine ilustrată este proza
GLORIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]
-
ca o viziune originală asupra unui autentic teatru politic contemporan. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Bărci părăsite, București, 1968; Totem, București, 1970; Nebunul și floarea, Cluj, 1970; ed. 2, Târgu Mureș, 1991; Viața post-mortem, București, 1972; Sărbători fericite, București, 1973; Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie), Cluj-Napoca, 1974; Paradisul pentru o mie de ani, București, 1974; Evul Mediu întâmplător, îngr. Voica Foișoreanu-Guga, București, 1984; Poezii, îngr. Romulus Vulpescu, introd. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1986. Traduceri: Sütő András, Un
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
București, nu a încetat să activeze în favoarea Basarabiei, cu excepția perioadei 1950-1957, când a fost deținut în închisori și lagăre din țară și din Siberia. A continuat să scrie, versificând proverbe, esențializându-și experiența în maxime și cugetări, rememorându-și în lungi spovedanii viața și principalele evenimente la care a participat. În 1918 a fost ales membru corespondent al Academei Române. Volumul Flori de pârloagă (1921) include doar o parte din versurile apărute în periodice de-a lungul a peste trei decenii. Metafora
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
noapte (1989) balanța înclină vizibil către viață. Trei dintre cele patru povestiri, de dimensiuni variabile, cantonează în satul ardelenesc postbelic. O lume care păstrează aderențe intertextuale vizibile, coborând în timp până la Ioan Slavici. De mai mari proporții - aproape o nuvelă -, Spovedania are în centru un destin epic de tip romanesc. În acest text autorul dovedește că a trecut pe la școala de proză ardelenească a schițelor lui Liviu Rebreanu și a nuvelelor lui Ion Agârbiceanu. Dar și că este un autor familiarizat
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
este un autor familiarizat în egală măsură cu tăietura frazei și cu articulațiile gândirii narative din romanele lui William Faulkner (unul dintre prozatorii lui preferați). Nimic din romanul social festivist nu există în proza densă, economic croită și minuțios șlefuită. Spovedania, Adolescent sau OZN au ca decor lumea măruntă, periferică, ternă a celorlalți optzeciști, unde totul fierbe la foc mocnit, cu flacără mică. Este lumea mizeră, sordidă, lipsită de orizont, adeseori abrutizată a satului transilvan postbelic, unde se macină destine de
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
Tribune de Genève” că „celebrul scriitor Romain Rolland a descins la Hotelul «Victoria» din Interlaken”, I. îi scrie de îndată o lungă scrisoare-confesiune, datată 20 august 1919, cu acest început: „Un om, în pragul morții, vă roagă să-i ascultați spovedania”. Iar în încheiere îl implora: „Dumneavoastră mă puteți salva. Mă veți salva.” După patru zile, Hotelul „Victoria” din Interlaken îi returnează scrisoarea, cu mențiunea „Plecat fără adresă”. În martie 1920 I. părăsește Elveția și ajunge iar la Paris, unde lucrează
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Ciulinii Bărăganului), tr. autorului în colaborare cu Alexandru Talex, pref. Perpessicius, București, 1942; ed. tr. Eugen Barbu, postfață Mihai Dascal, București, 1977; Mes départs, Paris, 1928; ed. (La stăpân), tr. autorului, București, 1940; Vers l’autre flamme, Paris, 1929; ed. (Spovedania unui învins), tr. P. Ioanid [Ion Pas], București, 1933; ed. (Spovedanie pentru învinși), tr. și pref. Alexandru Talex, Cluj-Napoca, 1990; Le Pêcheur d’éponges, Paris, 1930; ed. (Pescuitorul de bureți), tr. autorului, București, 1941; Pour avoir aimé la terre, Paris
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
București, 1942; ed. tr. Eugen Barbu, postfață Mihai Dascal, București, 1977; Mes départs, Paris, 1928; ed. (La stăpân), tr. autorului, București, 1940; Vers l’autre flamme, Paris, 1929; ed. (Spovedania unui învins), tr. P. Ioanid [Ion Pas], București, 1933; ed. (Spovedanie pentru învinși), tr. și pref. Alexandru Talex, Cluj-Napoca, 1990; Le Pêcheur d’éponges, Paris, 1930; ed. (Pescuitorul de bureți), tr. autorului, București, 1941; Pour avoir aimé la terre, Paris, 1930; ed. (Pentru a fi iubit pământul), tr. Alexandru Talex, introd
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
viață, CC, 1985, 3-4; Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, București, 1986; Băncilă, Portrete, 245-256; Dimisianu, Subiecte, 39-57; Anghelescu, Textul, 184-188; Băileșteanu, Aorist, 99-103; Lovinescu, Unde scurte, I, 430-440, III, 235-246; Heinrich Stiehler, Panait Istrati, Frankfurt pe Main, 1990; Nicolae Manolescu, Spovedania unui dezamăgit, RL, 1991, 8; Romul Munteanu, Panait Istrati. Revoltă, eros și moarte, L, 1991, 13; Mircea Țicudean, Așteptându-l pe Gorby, APF, 1991, 1-2; Ov. S. Crohmălniceanu, O mărturie patetică, CC, 1991, 3; Maria-Ana Tupan, Regăsirea lui Panait Istrati
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
însă în lirica meditativă. Volumul Scrieri alese (1987) îi stabilește oarecum evoluția: autoarea se regăsește sub semnul a tot ce e valență autohtonă, a tot ce e sacru și etern. Mărturie elocventă stau poeziile din Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința de clasicizare a formulei lirice se întâlnește cu aceea de purificare estetică a mesajului. Cartea include și câteva notabile poeme închinate limbii române. Poetă lirică prin excelență, R. practică și satira (ciclurile Satire, Fata morgana, Spini rătăcitori) și
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
II, București, 1974-1977; Miezul și coaja, Iași, 1975; Dimineața, București, 1977; Când vine umbra, Iași, 1979; Sărutul pământului, București, 1980; După echinocțiul de primăvară, Iași, 1981; Ruptura, Iași, 1983; Drumuri de fum, Iași, 1985; Și mâine, și poimâine..., Iași, 1988; Spovedania valetului, Iași, 2002. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 120-123; Teodor Tihan, „Paralele”, ST, 1971, 5; Sorianu, Contrapunct, 180-183; Andriescu, Disocieri, 260-270; Mihai Dinu Gheorghiu, „Așteptarea aproapelui”, „Dialog”, 1974, 4-5; Nicolae Manolescu, Două romane, RL, 1974, 37; Andriescu, Relief, 203-214; Ciobanu, Critica
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
în cotenețe, glasul de mulțumire al bunicii pentru clipele de respirare și îmbucăturile curate. Intra în odaie transfigurată. Într-un colț, templul ei de căință, o așteptare fremătândă. Își cobora inima cucernică, și gândul cel mai pierdut ca pentru ultima spovedanie. Am uitat de rugăciunea de seară și ritualul candelei cuvântătoare. În urma ajungerii în noapte, rămâne doar tremurul pierzaniei: Dă-mi, Doamne, puterea înțelegerii și a închinăciunii, la templul moștenit și fără timp, să-mi pot petrece gându’ îmbătrânit, și inima
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
mă rog o zi, observă Dumnezeu, dacă nu mă rog două zile, observ eu, iar dacă nu mă rog trei zile, observă ceilalți oameni”. Pe lângă rugăciune, profesorul de religie Învață elevul să Își examineze regulat conștiința, să participe la Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei. În școli, profesorii de religie sunt, de cele mai multe ori responsabili cu proiectele educative de tip social, implicând și elevii, contribuind astfel, la pacea socială. Concluzii Comportamentele agresive sunt din ce În ce mai dese În școală, ca oglindă a modelului oferit
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Împreună cu G. Baronzi, face să apară, în 1859, foaia politică, literară și științifică „Zioa”, cu existență efemeră. Mai mult succes va avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844) sunt strânse spovedaniile unui melancolic, care își plânge, în tonuri minore, ofurile unui amor neîmplinit. Nu e mai multă poezie nici în volumul, înrâurit de Béranger, Din poeziile lui George Sion (1857). Convins, totuși, că scrisul are și o menire mai înaltă decât
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
de oameni încercați, cărora o tărie interioară le dictează să rabde suferințele fără să se jeluiască, să le ascundă sub o mândrie stoică. Singuratici, închiși în lungi tăceri, sunt totuși firi sociabile, simt nevoia de a găsi înțelegere. De aici „spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele apăsării sufletești. Istorisesc ce li s-a întâmplat și le-a marcat grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]