4,031 matches
-
eu ceva tremurând. -AAA, români dăia șmecheri, se încrunta el de parcă cine știe ce am zis , Lasă că te șmecheresc ăștia aici de o să rămâi șmecher pe viață. Afară era o întindere de zăpadă albăstrită de ger, așa ger că genele și sprâncenele mi se albiseră deja, nu îmi mai simțeam degetele de la mâini și de la picioare și pe nări scoteam un fum alb care îngheța și el la câteva palme de mine. Minus patruzeci și șapte de grade , arăta pe un stâlp
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
reciprocîn memoria noastră, conectată laCONȘTIINȚA UNIVERSALĂ!„Sus să avem ... VI. TRANDAFIRUL VIOLET, de Margareta Mariana Saimac , publicat în Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016. TRANDAFIRUL VIOLET Trandafirul violet mi-a înmugurit / în ochiul meu indigo, / al treilea ochi, dintre sprâncene. / Încet, încet, bobocul crește, / până-ntr-o zi, / când el pleznește. // Apoi, mirifice petale, / cu un parfum ce mă-nfioară, / sălășluiesc tot din adânc, afară. / MIRACOLUL DUMNEZEIESC / spre ochi-mi obosiți coboară, / scoțând tot răul înafară. // Chiar azi am ascultat pios
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
în grădină! // Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, ... Citește mai mult TRANDAFIRUL VIOLETTrandafirul violet mi-a înmugurit / în ochiul meu indigo, / al treilea ochi, dintre sprâncene. / Încet, încet, bobocul crește, / până-ntr-o zi, / când el pleznește. // Apoi, mirifice petale, / cu un parfum ce mă-nfioară, / sălășluiesc tot din adânc, afară. / MIRACOLUL DUMNEZEIESC / spre ochi-mi obosiți coboară, / scoțând tot răul înafară. // Chiar azi am ascultat pios
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
OMUL FRUMOS Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
DAN PURIC - DESPRE OMUL FRUMOS, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la țară, ... Citește mai mult „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?//... Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.”(Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare roșcată, la fel ca sprâncenele, o zbughi afară. Era îmbrăcat într-un pulovăr vechi și scămoșat de atâta purtat și o pereche de pantaloni pe măsură. Să fi avut vreo zece ani, deși după privirea vioaie și șmecheră, îi dădeai mai mult, iar după trupul
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Întrebă răgușit, privind cum soarele se juca prin părul fetei. - Codruța. În râsul fetei, păreau să curgă izvoare răcoroase care puteau să-i topească regelui orice sete l-ar fi încercat vreodată. - Dar cine sunt eu, știi? - Un călător însetat? Sprâncenele aurii ale fetei se ridicară ca aripile unor păsări, după care reveniră cuminți la locul lor. - Eu sunt regele și tu vei fii regina mea! Fata râse din nou. - Dacă se învoiesc maica și taica, eu mă învoiesc bucuroasă. Regele
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
a doua singular, sugerând o apropiată relație între cei doi, între „eu” și „tu”, repere lirice într-o oglindă (in)fidelă a vieții, a timpului. Dorință și dăruire totală: „Și te iubesc flămând, cu disperare,/ Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, / De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, / Și, să-mi pășești pe suflet, m-aș așterne.” (Smaralde întunecate), „Tu mă-ndulcești cu rouă și nectar / Și cu-alte „arme” încă neștiute... Am să capitulez și mă declar
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
Poeme > Duiosie > PIATRĂ Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Piatră Privea la ea cu lacrima pe gene Și se-ntreba ce vrajă a legat-o? De piatră-i era zborul de sprâncene, În marmură un demon a-mbrăcat-o. O răsfăța cu șoapte murmurate Și versuri de iubire-i dedica, Flori cu petale albe, înrourate, În zori de zi, în taină,-i dăruia. Dar ea tăcea, zidită în grea piatră, Parcă nici inimă în
PIATRĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381542_a_382871]
-
de care ne spune magistrul. -N-ar fi o tragedie magnifice! Noi nu suntem iudei și nici ucenici ai acestui Iisus... Ce veți face însă dacă această sectă iudaică se va extinde la Roma? Tiberius îl privi pe Nerva. Ridică din sprâncene apoi spuse pe un ton liniștit. -Dacă se vor constitui în cult și dacă acesta va lua amploare va trebui să-l recunoaștem! Nu așa am făcut cu toate cultele popoarelor anexate la imperiu? Vom da un edict iar Senatul
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
părul castaniu cu puține fire de păr alb, lung și prins în coc, îi dădea o notă de distincție și ușoară severitate. Nasul finuț- subțire arăta firea ei aristrocratică și încrederea ce se putea avea în ea; ochii verzi -smarald, sprâncenele frumos arcuite, buzele cărnoase și bărbia rotunda completau tabloul unei femei frumoase și distinse. Mulțumită de imaginea din oglindă s-a întors spre bărbatul care tocmai intrase: -Bună ziua!-profesoara afișa o față veselă, bucuroasă de revedere. -Sărut mâinile! Așa cum
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
și după ce unchiul se hotărî să cumpere câteva lucruri folositoare, veni iar vorba de măritișul nepoatei sale. Fata, numai ce auzi asemenea vorbe, se înfurie și începu să vocifereze prin casă, apoi ieși din odaie trântind ușa. Negustorul încruntă din sprâncene la așa scenă. Dar nu asta era problema cea mare, important era să se înțeleagă la preț cu unchiul acesteia. Fata intră iar cu zgomot mare în cameră, luă o carte de citit de pe masă și se duse îmbufnată în
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
de multă vreme! * După ce Nerun se ospătă, cei doi frații începură să-și povestească câte-n lună și-n stele, toate câte s-au mai întâmplat între timp. Dar Nerun deja observase că fratele său e cam posac, că are sprâncenele cam încruntate și că e morocănos. Atunci îl întrebă de-a dreptul: - Ce e cu tine, frățioare? Te văd întunecat la față! Oare nu-ți pare bine că m-am întors acasă? Spune-mi, ce gânduri te-apasă?... Fratele său
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
Le-au rămas mici două perechi de gemeni... băieții, mai mari cu doi ani decât fetele... Dintr-una din fete, măritată mai apoi tot în neam de ungureni, se trage Zain. -Hai, nu plânge, c-au murit fericiți! -...? întrebase din sprâncene ascultătorul spre bunic. -Zaine, Zaine, zău așa! se văicărise Buna, de fapt mulțumită de intervenție. -Ce, n-am dreptate?! Cât au fost pe lumea asta au fost de nedespărțit, atât s-au iubit. Dacă înainte de cununie familia ungurencei s-a
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
în jurul soarelui. - Ești o idealistă incurabilă. Succes să-l descoperi pe acest bărbat unic. - Poate că l-am găsit și încă nu știu, mai spuse ea ca pentru sine, dar a fost auzită și de Cristina care doar ridică din sprâncene a neîncredere. - Sper să găsesc portița deschisă către bărbatul al cărui suflet să vibreze pe aceleași unde cu ale mele, continuă Ana. Ai și tu dreptate. Dacă nu încerci, nu ai cum să știi dacă există acel suflet pereche pe
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului MĂRȚIȘOR Când pleoapa o deschizi încet, și geana Și mă privești cu ochii tăi adânci, Eu doar suspin, dar tu începi să plângi, Uimirea îți ridică iar sprânceana. E sufletul precum un foc pe stânci, Fulger aprins în lumea pământeana, Iar sângele în clocot fierbe rana Și-n colțul tău stai mică și te frângi. Nici mugurii nu vor să se deschidă, Se scutură-n zăpadă ghioceii, Când
MĂRŢIŞOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373337_a_374666]
-
Și-l admir, cât este de grandios, Cât farmec și seducție are, De nu găsești o altă asemănare. Mă oglindesc în ochii ei căprui, Și alții mai frumoși, ca ai ei, nu-i, Privesc genele, ca razele de soare, Și sprâncenele, arcuite, o splendoare. Of, ce mai frumusețe de Prințesă, Orânduită a fi pe lume și înțeleasă, Că a fost de Dumnezeu aleasă, Să fie, cea mai, cea mai...frumoasă. Referință Bibliografică: PRINȚESA INIMII MELE / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRINȚESA INIMII MELE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373383_a_374712]
-
se cade o pioasă recunoștință și o smerită reverență: „E înalt, voinic, bine făcut. O prezență impunătoare, pe care n-o poți trece cu vederea. Are trăsături dârze și sclipiri de asprime în ochii de-un albastru oțelit, conturați de sprâncene stufoase, ce se întâlnesc în cute adânci, săpate în timp de încăpățânare, îndârjire, de o hotărâre de neclintit și de truda grea. Buzele-i sunt strânse, neînduplecate, cu colțurile ușor coborâte, trădând o determinare de fier. Un nas impunător și
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
vântul. Se așezase pe locul liber de lângă mine. Avea un profil frumos, un nas clasic și ochi albaștri, codați. Purta părul scurt, cu zulufi pe frunte. După câteva clipe de adâncă meditație, ea își întorsese fața tristă, cercetându-mă pe sub sprâncenele adunate. Atunci îmi devenise limpede că nu știa nimic. Era, cum ziceam între noi, o habarnistă. Ce ți-a picat? o întrebasem din priviri. Drept răspuns, ea își întorsese biletul spre mine. Pe bilet scria: Grigore Ureche. Aha, Grigore Ureche
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
în Aviator Muntenescu, sector unu?... Nu, nu, acela e altul, infirmase numaidecât Valentin. Și, cum îți spuneam, îi făcusem fetei mele subiectul cât ai zice pește. Mie îmi căzuse despre mercantilismul lui Ludovic al XIV-lea. Ludovic, Ludovic... Repetase cu sprâncenele adunate Toni. Nu, așa ceva nu există pe aici. Trebuie să fi fost un subiect greu. Da, recunoscuse Valentin, trebuiau reținute niște nume. La examen dacă nu dai nume nu faci impresie. Corect! se arătase imediat de acord professional driver-ul
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
George Pena Publicat în: Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îți cântă lumina pe frunte, pe gene, chiar pe brațe și coapsele feline; mâinile tale mă cuprind și azi alene și cântă lumina pe ochi, pe sprâncene. De unde atâtea iluminări aeriene?! Iubirea îmi face zilele mai senine; tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține. Referință Bibliografică: ÎȚI CÂNTĂ LUMINA... George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337
ÎŢI CÂNTĂ LUMINA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371461_a_372790]
-
decât credeți. E și mâine o zi. De fapt, aceeași zi. Ca la un meci televizat. Scorul a fost 10-1. Ultimii au marcat însă un superb gol din foarfecă. Dan Voiculescu, războinicul bășinii, e la zbârnă. Are fruntea ocupată de sprâncene. Și uitătura lui Chirigach-gook. Plus unsoare în priviri mai ceva ca-n freza lui Costin Mărculescu. Cei mai mari dușmani ai României în străinătate sunt tot românii. Între timp, la noi au venit, în sfârșit, americanii. Cu otrava Chevron. Mă
MESAJ DE LA UN ROMÂN CARE-ŞI IUBEŞTE ŢARA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371520_a_372849]
-
Să vă feriți, că nu știe multe! Stați jos pe iarbă la o gură de vorbă, că m-am plictisit singură... Eu, domnule Ioniță, nu știu de unde te cunosc pe dumneata... -Îmi pare bine, domnișoară, zise el, privind-o pe sub sprâncene, lumea e mare! -Nu ești dumneata cel din Târgu Mureș? Ioniță săltă din umeri. -...soldatul din Târgu Mureș care... Și zicând „care”, se uită la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare care-o împiedicau să
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SONETUL FEMEII Autor: Mihai Merticaru Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SONETUL FEMEII MIHAI MERTICARU Cine ți-a îngropat comoară-n piept, În amețitoarele coapse, viori Și sub sprâncenele negre, doi sori A fost Creatorul cel mai înțelept. Pentru tine-a născocit atâtea culori, Mie mi-a alungat somnul, să rămân deștept, Necontenit să veghez, să te aștept, Ca nu cumva, în altă grădină, să zbori. Bine ai venit
SONETUL FEMEII de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374877_a_376206]