1,465 matches
-
sădesc aici via Domnului, dar am dat greș. Totuși acest pământ este pământul meu. Este pământul pe care trebuie să-l cuceresc întru Domnul. Și tocmai pentru că este un pământ sterp îmi farmecă inima. La răsărit se zăresc ici-colo insule stâncoase și colțuroase. Valurile se sparg de stânci în jeturi mari, se prefac într-o burniță fină și se risipesc. Am mai trecut prin locul acesta odinioară. Este țărmul de miazăzi al Taiwanului. Curând o să străbatem de-a curmezișul insulele Ryūkyū
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
palidă ce pătrundea printre zăbrele, Velasco scrise către confrații săi de la mănăstirea din Luzon ultimele sale dorințe: „Cu fiecare clipă ce trece simt cum mi se apropie sfârșitul. Binecuvântat fie Domnul pentru că-Și revarsă ploaia iubirii peste pământul sterp și stâncos al Japoniei. Aș vrea să-mi iertați și voi păcatele. Am săvârșit multe greșeli de-a lungul vieții mele. Acum îmi aștept martiriul ca un om nepriceput care încearcă să repare totul dintr-o sforțare. Facă-se voia Domnului precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iar lumina, ziua, strălucirea soarelui, care irita ceea ce trebuie să fi fost, în acele îndepărtate timpuri, una din primele forme ale trecerii de la materia neînsuflețită la cea vie. Se străduia încă să aprofundeze ideea când... Stătea ghemuit în spatele unei faleze stâncoase, având un sentiment puternic de emoție amestecată cu teamă. De cealaltă parte a falezei se afla ceva \ ceva uriaș, iar el era îngrozit și făcea eforturi disperate să nu îi atragă atenția. Cu o mișcare spasmodică își încleșta mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ea. Dar a avut noroc; fiindcă n-a declanșat o avalanșă în toată regula. N-a tras după ea, în căderea de zece metri, decât o cantitate mică de pietriș și alte resturi. Jos, s-a oprit într-un castron stâncos și neînsuflețit. Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-o caute în continuare în lungul râului. Luni de zile după ce își revenise, bărbatul pleca în fiecare dimineață pe malurile apei și urmărea tot felul de urme de pași care se ițeau din albie și se îndreptau înspre morenele stâncoase. De vreo două ori l-a văzut și bătrânul Ellis, trecând cu barca lui cu motor, dar Zach s-a ascuns în spatele copacilor și l-a evitat. Nu era în stare să îndure gândul c-ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o clipită, ajunse să domine peisajul. Nava se așeză într-un făgaș săpat de propria-i greutate în câmpia stâncoasă care începea brusc la periferia metropolei moarte. Corl se uita la ființele bipede care ieșiseră din navă și stăteau acum în grupuri mici la poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Morton face câțiva pași, depărtându-se de ceilalți. Costumul de metalit transparent îi scotea în relief trupul vânjos. Din locul unde se afla acum, șeful expediției urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de secții răsunau în aparatul acustic al lui Grosvenor: - Nu mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe copilașul ăsta noaptea, pe o alee întunecoasă! - Nu fi prost! Se vede cât de colo că-i o creatură inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți că nu se mai poate stăpâni. O spumă verzuie îi umplu gura. I se păru că, în clipa aceea, nu se uita nimeni la el. Sărind înapoia unui perete stâncos, începu să alerge, cu pași mari. Nu se mai gândea la nimic altceva decât la scopul urmărit, ca și cum creierul i-ar fi fost curățat de o perie miraculoasă, capabilă să șteargă amintirile și gândurile. Alerga așa pe străzile pustii, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
repeți ceea ce știu toți. Toți cartografii ar trebui să așeze Mississippi În aceeași amplasare și să evite originalitatea. O fi plicticos, dar omul trebuie să știe unde se află. Nu putem să punem Mississippi să curgă o dată și către Munții Stâncoși. Acum, după cum știe toată lumea, abia În ultimele două secole majoritatea oamenilor din țările civilizate și-au revendicat privilegiul de a fi indivizi. Înainte erau sclavi, țărani, salahori, chiar și meșteșugari, dar nu persoane. Este clar că această revoluție, un triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo nici o caravană nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de nisip negru nu se mai zăresc, formele care le separă unele de altele dispar. Astfel Încât, rămas nemișcat În Întuneric, numai respirația lui liniștită arată că Adam continuă să fie acolo, continuă să aștepte. 2 El e Adam. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de ceai. La sud de Capul Varella, surprins de vremea rea, neobișnuită În acel anotimp, a fost Împins spre sud-est și, purtat de curenți puternici, a mers În derivă mai multe zile până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat pe loc flotei sale, alcătuite din câteva corăbioare, să strângă tot ce nu se scufundase din Nan Sing. Înfuriată din pricina acelei intruziuni, autoritatea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu sunt de crezut (zvonul despre zăcămintele de aur fusese doar o legendă). Nu mult mai probabilă, deși mai aventuroasă, e și ideea că nava unei expediții portugheze de recunoaștere de pe la Începutul veacului al șaisprezecelea ar fi naufragiat pe coasta stâncoasă a insulei, asemenea atâtor altora În secolele următoare. Izolați la sute de mile de căile navale dintre Malacca și China, i-au spus Insula pierdută, Nusa Perdo, numele pe care Îl are și azi. Asta ar explica de ce În oraș
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Așteaptă-mă și pe mine! Johan o luase binișor Înainte, iar el se străduia să-l ajungă din urmă, pentru că Johan era mai voinic și mai Înalt decât el. Ajunseseră departe de orfelinat, În drum spre mare, pe dealurile joase, stâncoase, adăpostite de copaci care nu creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu-l vedea prea bine pe Johan. Nici după ce, În sfârșit, l-a ajuns nu i-a văzut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca‑ntr‑un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stâncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii. Spre ea conduc patru tunele forate În stâncă, fiind instalată În câteva săli subterane legate prin culoare labirintice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
într-un cărucior rulant. Pesemne că protezele... * Unsprezece handicapați fizic au început ascensiunea muntelui Rainer, înalt de 4 400 de metri. * Ron Minor și Ron Payette, doi canadieni în vârstă de 23 și, respectiv, 32 de ani au traversat Munții Stâncoși, parcurgând 1 100 km în 15 zile. Acest maraton constituie o premieră mondială, cei doi tineri fiind handicapați și efectuând trecerea munților în fotolii rulante. 9. Acum, de pe capac, îi urmăream mișcările : plutea prin fața mea, cu încetinitorul, purtată parcă de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
inutil să precizăm că acest loc nu și-ar fi dobândit o asemenea importanță În istorie dacă n-ar fi avut, drept unic avantaj, faptul de a fi greu accesibil și dacă n-ar fi existat, În vârful unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu căsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Kane luă comanda celor trei, puțin în fața lui Lambert. Se aștepta în orice clipă ca ea să anunțe că a regăsit semnalul. Se urcă pe un loc mai înalt, privi în jur pentru a descoperi altceva în afară de roci și creste stâncoase. Ca răspuns la această dorință, ochii captară imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu Însumi, Calypso, e tinerețea mea, ceea ce cred și ceea ce iubesc. SÎnt sătul să mai cutreier lumea. Și nu mai am decît o dorință, să ajung În Ithaca. Tu nu cunoști insula mea. E stîncoasă și Îngustă, dar n-am Întîlnit nimic mai frumos pe acest pămînt. Și apoi ți-am spus, nu atît o insulă caut eu, cit un țărm. Un țărm pe care În același timp mi-l amintesc și l-am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
umbră. Călcă pe ceva și, coborându-și privirea descoperi două șine ruginite așezate pe traverse improvizate de lemn. Simți cum îl cuprinde bucuria și, exaltat, începu să meargă în lungul lor. Găsi gura minei imediat, după un fel de perete stâncos ce ieșea din versant. Cineva încercase să o ascundă îngrămădind bolovani și câțiva bușteni la intrare. Nu se mai ostenise însă să scoată și șinele ori poate nu mai apucase?... Miner cu experiență, Crișan înțelese imediat peste ce dăduse. Găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina la poalele vârfului stâncos, în formă de piramidă. Soarele coborâse în spatele piscului iar umbra acestuia se întindea până aproape de locul unde se afla Cristian. Aflându-se în zona scăldată în lumină, nu reușea să distingă foarte clar toate detaliile din fața sa. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știu, pur și simplu nu-mi place. Simt eu că nu e bine. Deși încerca să pară curajoasă, Ileana se opri totuși înainte de a trece dincolo de intrare. Toma o trase doi pași înapoi după care începu să studieze atent peretele stâncos. Căuta un loc potrivit în care să așeze încărcătura explozivă. Nu putea lăsa pur și simplu dinamita oriunde. Roca părea destul de compactă și, din păcate nu vedea nici o posibilitate. Ar fi fost bine dacă ar fi putut da câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu crezi? Și de ce trebuie să fii tu primul? întrebă Ileana. Nu, Calistrat are dreptate. Hai, să vedem ce avem de făcut acum! Mi-e teamă ca nu cumva tavanul peșterii să fie prea subțire acolo, arătă Cristian spre peretele stâncos de peste gura peșterii. Nu e. De unde știi? întrebă el. Nu știu, dar îmi doresc din tot sufletul, spuse Ileana foarte sigură pe ea, simt că zeii ne vor fi alături. Cu inima îndoită, Cristian se dădu bătut. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zadar. Nu putea usca fitilul, cel puțin nu mai devreme de apusul soarelui. Nervos, stinse bricheta și aruncă cât colo mănunchiul de fire din mâna lui. Vedea cum acesta se mișcă, balansându-se înainte și înapoi. Se lovi de peretele stâncos și apoi reveni spre el. Mișcarea de oscilație se propaga în sus spre capetele fixate în exploziv. Imediat își dădu seama ce greșeală făcuse. Ca într-un film tras cu încetinitorul, văzu cum roca de deasupra lui începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pândea nici o amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo curgea un pârâiaș de munte. Imediat ce trecu de pintenul care ieșea din munte Cristian își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]