16,256 matches
-
ridicând prima labă din dreapta și accentuând: "Unu!", iar apoi pe cea din stânga cu același elan pedagogic: "Doi!". După câteva clipe de analiză profundă, gândacul spuse vesel și încrezător în judecata lui: Noi îi spunem lu' asta dreapta, iar lu' astalantă stânga!" "Și eu tot așa. Numai că încercam acum să vă învăț să numărați." Și am luat-o, de la capăt, arătând spre fiecare în parte, terminând cu mine: "Unu, doi, trei!" Mă priveau blocați. Acum Țonți preluă inițiativa: "E greu. E
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unei bisericuțe. Intră pe portiță și căută din priviri pe cineva. La ora aceea matinală doar câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică era femeie de serviciu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înjurând gros, ușa se deschise, iar în pragul ei apărură domnul profesor Cuzbășan și secretara-șefă Veronica. Profesoara arăta zdruncinată bine de tot. Coafura i se răvășise, iar meșa zbârlită ca o mâță stuchitoare o cam luase la vale spre stânga, desfăcându-se asimetric pe alocuri. O mulțime de cârnăciori și clătite savant asamblate mai înainte acum fluturau în toate direcțiile, descoperind părul rar, seboreic și sur de dedesubt. Buzele strânse, bărbia cu dâre de salivă, ochii îngustați și zvâcnetul sacadat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a întrebat pe crâșmar: „Da’ nu ți s-o lipit de mână o cinzacă acolo și pentru mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în luna lui cuptor. Ar fi bine să faci stânga-mprejur și să te agăți de un țoi cu rachiu. Și nu uita să treci la catastif...” „Apoi multe oi uita eu, da’ să te trec la catastif nici vorbă. Vezi numai că se cam adună crăițarii”. „Am rămas eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au parcurs În mod ordonat capitolul, de sus În jos și de la stânga la dreapta, Începând deci cu titlul, lucrurile Încep să se limpezească. Cei care au ajuns Însă la acest paragraf doar frunzărind cartea, parașutați la Întâmplare de buricele propriilor degete În căutarea unor mici puncte de atracție locale, cum ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pompa de injecție“, „E blocată dioda care deschide ventilul care acționează supapa regulatorului de presiune din tacheți“, „Are pană“. Printre toți - și, cumva, deasupra tuturor - se Învârtea, bineînțeles, polițistul, ca factor suprem de echilibru În societate, Împărțind ordine, „Tu! Ia stânga și fă-i loc celui cu Škoda galbenă. Doamna din Renault, dați puțin cu spatele!“ - comenzi la fel de utile ca o ședință de Înviorare ținută În fața unor paralitici. Precum vedeți, În miezul acestei solidarități umane apărute ca urmare a unor evenimente
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
făcea praf tot sistemul lui de valori. Acum Însă, ceva Îi spunea că totul se va schimba, iar această forță l-a prins de epoleți și l-a ridicat În picioare. Un flux neobișnuit de energie l-a străbătut de la stânga la dreapta, transmițându-i clarviziune și inspirație, smulgându-i un fluierat autoritar. Minune! Ca la un pocnet de bici, mașinile au tresărit, luând aminte la gesturile-i ferme, de parcă În polițist ar fi văzut nu omul pe care cu câteva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
opt de ani și probabil s-au gândit că nu pot da Nobelul unui mort, așa că mi l-au dat mie, înainte de a-mi lua adio de la viață!" Nobelul este, o știm, o afacere politică. Mai precis, o afacere a stângii mondiale. Priviți lista premiaților din ultimii treizeci-patruzeci de ani și nu veți descoperi altceva decât "umaniști", agenți-salvatori ai lumii a treia, "ecologiști", corecți politic, conformiști ai muzicalei ziceri "liberté, egalité, fraternité", scrântiți întru Stalin, Mao sau Castro (când spun Castro
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
Sub o lună foarte clară, Presărată cu fotoni, Atmosferă nucleară, Lui Brighiu-i crea fiori. Santinelă pe la stânga, În dreapta alt combatant, În atelier Don Brighiu, Este singur comandant. Meșter mare, Șef asemenea, Specialist și bun în toate, Liniște i-au pus în termeni, Îns-a vremilor dreptate. A-ncercat odată Rizea, Control la ateliere. La oprit Don Brighiu
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
vedea - măcar din curiozitate - cu ce a echivalat tinerețea părinților și sfârșitul bunicilor. Ceaușescu fiind, în ochii lor, un personaj simpatic din reclame, un mărunțel bâlbâit care tot dă din mână (nu se știe de ce, nu se știe către cine), stânga devine cool, trendy. Un tricou cu Che Guevara și preocuparea pentru soarta copiilor de pescari vietnamezi te fac, azi, mai interesant. Ne lipsește, din nefericire, categoria intermediară, acea clasă de mijloc inexistentă și în sfera economică ori politică. Sunt relativ
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
morală nu are în ce să se înfigă, întrucât reperele sunt mobile, culorile se amestecă, iar îndărătul unui fapt stau motivații și așteptări complet diferite. Dublul discurs e în floare. Analistul politic se ia cu mâinile de cap: în România, stânga nu e la stânga și dreapta nu e la dreapta. Iar centrul nu există. Stolojan figurează ca pesedist, apoi ca liberal; Constantinescu e cel mai "întâmplător" președinte de stat din Europa; Năstase, descins din nomenclatura comunistă, implementează capitalismul; Băsescu, după ce a
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
iscusit, natural ar fi ca politicianul care este azi (de facto) atât șef de stat, cât și premier, primar general al Capitalei și președinte al PD-ului să forțeze o preluare a PSD-ului. În felul acesta, polul politic de stânga s-ar consolida în chip logic. Cu cine ar putea să clădească PNL polul politic de dreapta? Dl Ciuhandu a făcut un semn, numai că, aflați la putere, liberalii nu l-au văzut, căci penețecediștii se află, grație unor "lideri
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
care, dacă ești handicapat locomotor și retardat mental nu se poate ca, păcălind vreo autoritate, să nu găsești un loc călduț desfăcut din mantaua protecției sociale. O țară în care cea mai bună trambulină socială este să te declari de stînga, îmbrățișînd valorile filantropice ale utopiei universale - emanciparea de constrîngeri, libertatea, eliminarea granițelor și a statelor, desființarea suveranității naționale, concordia planetară, protecția socială. O țară în care cele șase sinonime ale Diavolului sunt sexul, familia, etnia, națiunea, tradiția și religia, căci
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
dialectica universalului, a identității și a particularului." (pp. 277-278) Concluzia ce se desprinde din cartea lui Sévillia pare desprinsă din rețetele secrete ale războiului psihologic: dacă vrei să distrugi o țară, e îndeajuns să le induci cetățenilor o mentalitate de stînga, dar o mentalitate pe care cetățenii s-o arboreze cu un entuziasm pe cît de sincer pe atît mîndru, încredințați fiind că binele e de partea lor și că atitudinea lor poate fi un exemplu pentru toți cetățenii lumii. Odată
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
invers porporțională cu pătratul distanței, presiunea unui gaz e direct proporțională cu temperatura lui etc.) Este posibil, spune fizicianul american, ca natura să fie în ea însăși prin excelență asimetrică, dar să pară simetrică doar pentru intrumentele noastre de observație. Stînga și dreapta, pozitiv și negativ, undă și corpuscul, toate aceste simetrii dihotomice pot fi doar niște jalnice aproximații la care omul recurge din neputința de a se apropia în alt fel de realitate. Pe scurt, vrem să fim logici și
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
-și bată joc de cititori, ei bine, lipsa de speranță este un parti-pris estetic. Dar, recunosc, nu trebuie să mă forțez prea tare! Nu știu dacă v-a atras cineva atenția, dar cărțile Dvs. se pretează la o lectură de stânga. Singurele personaje care îngăduie o anumita simpatie sunt femei sau/și de condiție modestă(cu exceptia Amazoanei și încă depinde de felul în care îi înțelegem alegerea). Unicul personaj fără pată, Coup-de-Fouet fiind un aproape țăran! Da, mi s-a mai
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
a caracterizat dintotdeauna gîndirea oamenilor de știință serioși care, chiar și atunci cînd provoacă În deplină cunoștință de cauză anumite neajunsuri de moment, acționează În vederea unui bine ce urmează a fi definit mai tîrziu. Problema ideologiei de dreapta sau de stînga a fost admirabil sintetizată Într-o convorbire particulară cu președintele Gerald Ford. CÎnd ne-am Întîlnit la Sinaia, după Conferința de la Helsinki din 1975, pentru a semna protocolul secret privind insula Roland, el m-a Întrebat: — Dacă o persoană este
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aprinse și se feri din bătaia lor, ascunzîndu-se În șanț. Erau de fapt două, veneau una după alta. După ce trecură de locul În care se afla Smith, mai merseră cîteva sute de metri, apoi ieșiră din șosea și cotiră la stînga, pe un drum de țară nici măcar pietruit, care traversa șesul către poala pădurii. Urmări din priviri mașinile, pînă cînd ajunseseră destul de departe, după care porni spre oraș fluierînd o melodie plină de voie bună. Cu siguranță că nu aveau să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se oprea de obicei să mănînce. Tot acolo Își umplea dimineața bidonul cu apă, de la un șipot din apropiere. Acum, dinspre muntele din cealaltă parte a văii, bătea un vînt răcoros și umed, care făcea a ploaie. Se zăreau În stînga, printre vîrfurile albicioase ale pinilor, casele mici, risipite pe valea muntelui, iar de cealaltă parte, colinele Împădurite, rînduite una după alta aproape paralel, pînă departe, ca valurile imense ale unei mări Încremenite. PÎnă În sat mai avea de mers cam
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi urmărit să amîne astfel, cîtuși de puțin, Întîlnirea cu Christina, care Îl aștepta nerăbdătoare să audă noutățile pe care el nu le avea. De fapt nimic nu-i condiționase alegerea, o luase la dreapta, În loc s-o ia la stînga, asta e tot. E posibil ca, indiferent În ce direcție ar fi luat-o, consecințele să fi fost aceleași. În timp ce, aplecat peste șuvoiul de apă, ținea mîinile căuș, ca să-și dea pe față și să-și clătească obrajii, văzu umbra
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fără să aprecieze atent nici tăria loviturii și nici unghiul; lovi fără nici o speranță. În clipa următoare, bilele se Împrăștiară În toate părțile, ciripind ca niște păsărele alungate din cuibul lor. Bila albă se Întoarse din ricoșeu, lovi mantinela din stînga și veni pe diagonală pînă aproape de buzunarul din dreapta liniei de spargere. O urmărise În mod special, deoarece se temuse că neglijența loviturii l-ar putea costa un fault, dar și pentru a ști dacă are sau nu dreptul la push-out
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bicicleta. Se presupune, sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea dinspre țărm. Atunci cînd șoseaua se Încovoia spre stînga, vîntul Îl Împingea de la spate. Apoi, cînd, dimpotrivă, făcea o curbă la dreapta, avea vîntul În față. Pentru a-și menține echilibrul, trebuia să se lase fie Într-o parte, fie În cealaltă, odată mai mult, altădată mai puțin, În funcție de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
insulei Roland - cel puțin el așa mă lăsase să Înțeleg. Descopeream acum, cu Întîrziere și neplăcută surprindere, că scopul Întîlnirii lor fusese altul. Am mers pe alee pînă la poarta de intrare În curtea palatului, apoi am luat-o la stînga, pe lîngă zidul Împrejmuitor, spre fostul teatru de vară, acum În paragină. De aici, am pornit pe una din aleile de pe malul lacului. Abia atunci l-am Întrebat: — Și? Ai aflat ceva noutăți? — Se pare că bietul Bazil nu a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
le Înșirase. Din fericire, am preferat să tac. Nici el nu părea prea mulțumit de ce ieșise. Tăceam și tăceam unul Împotriva celuilalt, ca și cum ne am fi certat. Apoi, cînd am ajuns aproape de capătul aleii și urma să o luăm la stînga, către Palatul Elisabeta, el s-a oprit, a rămas cîțiva pași În urma mea. Am avut impresia că i se desfăcuse un șiret de la pantofi și am așteptat cîteva momente fără să mă Întorc. Chiar și acum, cînd scriu aceste rînduri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei, izbind tot ce ne ieșea în cale, paștele mă-sii Gulie, tapiserii, covoare, balustrade, tablouri, candelabre, tot huzurul. Nu v-a fost frică? întreabă Roja. Ba da, răspunde Tîrnăcop, e tot cu ce ne-am ales, aruncam priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie pentru că era proaspăt ras, lifturile erau blocate, totul era abandonat, hîrțoage în toate încăperile, ici-colo cîte un revolver uitat din prea mare grabă. M-am repezit și eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]