1,760 matches
-
optzecist altoit, poetica lui e pusă, nu o dată, sub semnul unui vers prea puțin tributar episoadelor expresionismului românesc. "Nu am decât o singură prejudecată - realitatea,/ la fel cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stânjeni în cercetările sale făcute cu ochii/ minții", scrie Ion Mureșan în cel mai des invocat dintre începuturile poemelor sale. Întemeiate, oricum, pe cea mai strictă contemporaneitate poetică (cel mai vârstnic dintre autori fiind Dinu Flămând, iar cel mai tânăr, Andrei
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
semnificația acestor diferențe de natură istorică. La 15 septembrie 1840, pe la șase dimineață, vasul Orașul Montereau, gata de plecare, pufăia rotocoale mari de fum în fața cheiului Saint-Bernard. Lume peste lume șosea cu sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
printr-o participare responsabilă implicînd, poate nu în ultimul rînd, și luarea în considerare a diversității competenței lingvistice a vorbitorilor). Viața societății românești a înregistrat în ultimul deceniu numeroase astfel de controverse neavînd o bază de fond, dar care au stînjenit (și întîrziat) rezolvarea problemelor reale. Ca urmare a "mondializării", a intensificării relațiilor internaționale, în cele mai diverse domenii și, implicit, a transferului de informație și a contactului între diverse limbi, sursele de perturbare a comunicării se înmulțesc și se complică
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
imediată apropiere a deciziei abandonate: "Tot ce am scris nu slujește la nimic și nu duce la nimic. Iată de ce nu sînt pe de-a-ntregul nemulțumit de ce-am făcut. Am urmărit adevărul. Or, ce este adevărul, dacă nu ceea ce stînjenește viața, ceea ce o contrazice chiar? Sau mai degrabă: ceva de care ne putem lipsi ca să trăim". Și tot prin apropiere aflăm însemnarea: "Sînt omul post-Istorie. De fapt, nu mă interesează decît timpul fără evenimente, Istoria de după Istorie. Timpul istoric propriu-zis
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
Murnu, traducătorul Iliadei, l-au vizitat într-o după-amiază de duminică ploioasa pe Bacovia în locuința modestă din Cotroceni, după ce primiseră îngăduința Agathei Grigorescu, si dînsa colaboratoare a "Orizonturilor...". Poetul admirat i s-a părut memorialistului nonagenar de azi sfios, stînjenit de navală atîtor musafiri: Nu știu, o fi fost prea obosit sau nedeprins cu atîta lume, poate prea stîngaci pentru firea să izolată - după cîte îmi amintesc însă, n-a vorbit aproape deloc. Stă în scaunul său, într-o figurație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
în 1872. Învățătorii se grupaseră însă după regiunile din care făceau parte și astfel s-a ajuns ca cei din Banat să lipsească de la toate întrunirile. În 1890 ia ființă Reuniunea învățătorilor din protopopiatele bănățene, a cărei activitate este însă stânjenită de lipsa unui statut aprobat, timp de 10 ani acestea fiind mereu respinse de Ministerul Instrucțiunii. În anul 1900, cauza este încredințată avocatului și cărturarului Emanuil Ungureanu din Timișoara, care îi adună pe învățători la Timișoara, votează un nou statut
Agenda2004-4-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281972_a_283301]
-
l-a supus mai întîi pierderea prematură a tatălui, apoi, fără încetare, spectrul cenzurii și al propagandei imperative, a avut ca efect natural o operație de restrîngere a imaginarului. Expresie a libertății, a ieșirii din limitele date, acesta se simte stînjenit de un cadru de restricții, de normări abuzive. Or, Radu Petrescu înțelegea a-și lua revanșa prin introspecție, prin proiectarea eului pe ecranul unor idealități intime. Spre deosebire de „scriptorul” lui Roland Barthes, care avea ca țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
Dar nu cumva se poate desluși aici și o subiacentă problemă a celui straniu dezamăgit de propria viață, cu simțămîntul atît de tăios că ar fi fost "pus greșit în corpul" pe care-l posedă? A celui ce-și parcurge "stînjenit" întîmplările din care i se compune existența? Dizarmonia dintre viață și creație, înțelegerea celei de-a doua ca o contrapondere a insuficienței celei dintîi, fie că e abordată pe latura statutului intrinsec al creatorului, fie pe latura pur și simplu
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
al năzuinței mistice, sau rămîne în zona naturalistă, instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș vrea ca numele meu să nu însemne
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
că stihia decedatei avea să-l urmărească în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în 1989 Bernhard a acceptat să fie înmormîntat la Viena, chiar în cavoul familiei Stavianicek, alături de fosta lui protectoare, fără a fi stînjenit de amănuntul funerar că tot acolo odihneau rămășițele soțului Franz Stavianicek, un doctor cumsecade care avusese bunul-simț să moară la timp, pentru a nu fi martorul Anschluss-ului amoros. În testament, Thomas Bernhard își exprimă dorința ca opera să nu-i
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
viața turiștilor. Dotările din camerele și din grupurile sanitare destinate turiștilor vor fi puse în exclusivitate la dispoziție acestora. În interiorul acestora nu se admit lucrurile personale ale locatorului (articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea stânjeni turiștii). Spațiile pentru prepararea și servirea mesei în cazul în care sunt destinate și pentru consumatori din afară, numărul locurilor la mese fiind mai mare decât al celor de cazare, dar nu mai mic de 20 de locuri la mese
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144041_a_145370]
-
Sorin Lavric O iubire strigată cu glas tare sfîrșește prin a-i stînjeni pe cei din jur. E ca și cum i-ai sili să fie martorii unei răbufniri de care nu doar că nu au nevoie, dar pe care ajung s-o perceapă ca pe o agresiune. Cine își urlă dragostea în public, și-
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
de nimic) ci, mai degrabă, dedesubt, nu-ți pot răspunde, draga mea Iolanda, decît că mult mai compatibil cu proviziile (de apă sau, din contră, de lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită de stihii nedomolite, halucinantă, aproape, pentru d-sa, de coșmar: „O găsesc ganz andere, Iolanda. Totul pare, acolo, hiperbolă și hybris, «dezordine» și nemăsură, începînd cu vertijul numerelor mari și sfîrșind cu zeitățile hecatonchire sau
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
ar fi fost și ea necesară. Desigur - și nu ca o circumstanță atenuantă, întrucât vorbim de un demers oricum meritoriu -, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva urgența repunerii în circuit a gândirii lui Petre Pandrea n-ar fi fost stânjenită de o ediție prea stufoasă. Textul propriu-zis este mai mult decât interesant. Nu știu dacă și în ce măsură va influența interpretarea operei lui Constantin Brâncuși, deoarece Brâncuși. Pravila de la Craiova este doar un eseu, în timp ce exegeza brâncușiană a intrat de mult
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
este prețul cărților. Există părerea bizară că o carte trebuie să fie dată aproape gratuit. Gheorghe Crăciun pomenea într-un articol că, încă din anii ’70, Mircea Nedelciu își făcea lucrarea de diplomă pe tema cărții ca marfă. Ideea încă stînjenește pe mulți. N-am să înțeleg niciodată de ce prețul la hainele din magazinele de pe Calea Victoriei, de pildă, nu îmbolnăvesc pe nimeni, sînt asumate ca un dat inevitabil (o bluză de vară, destul de urîtă, dar de firmă, 15 milioane de lei
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
et Mélisande, piesa lui Maeterlinck: „Era zveltă și flexibilă ca un arcaș adolescent. Picioarele, dezvăluite subt rochia scurtă de tenis, arătau mușchi de patinatoare cu fine oțăliri în dungi, pulpe vioaie, glezne înalte... Nici o îngreunare, lene, moliciune sau șovăire nu stânjenea voiciunea ritmului elastic, a trupului durat din biciuiri de mușchi repezi pe oase subțiri și impetuoase... Și cum venea în vârfuri, întâmpinată de ogarii care se întorceau curbi spre stăpâna lor, părea icoana combativă a saltului spre viață” etc. etc.
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor ne stînjenește precum un amănunt incomod a cărui undă compromițătoare nu vrem să fie asociată cu numele nostru. Piteștiul sau Canalul sînt excrescențe ce ies din logica istoriei noastre. Dacă ele nu ar fi existat, am fi fost niște cetățeni amabili și
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că aceste curele nu-i stînjeneau ci părea să le folosească. Apoi o luară la fugă înapoi. Tocurile scîlciate ale cizmelor li se înfundau adînc în țărîna lipicioasă. Dispărură din vedere, adăpostindu-se în spatele tunurilor lor de cîmp. În scurt timp începură să tragă regulat și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cercetări, ajuns în fața eternului șef de cadre, e nevoit să ofere câteve variante biografice instantanee asupra cărora revine aleatoriu, modificându-le sau completându-le după bunul plac. Intrigat de biografia schematică și ipocrit rubricizată (dar oare cum ne vroiau comuniștii?), stânjenit de tiparele rigide în care cadrele restrâng brutal vieți întregi, de statutul marginal al amănuntelor unei vieți ("copleșitoare la timpul petrecerii lor", care "conturează profilul unui om"), tânărul susține încăpățânat aceste "mici neadevăruri biografice" din nevoia de a-și recăpăta
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
se petrece întâlnirea cu A.K., adică în toamna anului 1937, scriitorului nu i se atribuise încă funcția de șef al rezistenței intelectuale. Protagoniștii curentului antifascist erau împrăștiați, nu se coagulase deocamdată o unitate a împotrivirii, faptul că erau exilanți stânjenea sforțările de solidarizare. Din acest motiv, în relatarea ulterioară a lui A.K., când în autobiografia sa se va opri asupra episodului, va destăinui că tema angajării politice n-a avut întâietate în schimbul de păreri. Omiterea subiectului iscă azi nedumeriri
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Lidia Lazu semnează o poezie delicat-confesivă, parcelată pe momente distincte, cu o structură de jurnal. Deși termenul structură e oarecum inadecvat acestei materii de frăgezimi ce se transcriu ca atare, fără grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar stînjeni fluiditatea, evanescența. Ființa respiră neconstrînsă de nimic, supusă doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
sau să le înghit/ după ce le miros/ și le privesc/ și le simt/ evanescența" (eu știu să împart o zi). Prin densificarea trăirii asemenea ingenuități ajung la impulsuri vitaliste. Presată de un preaplin al trăirii, ,inexplicabil" căci analiza l-ar stînjeni, ducînd la ,explicații" comune, poeta se dedă mișcării gratuite: ,alunec într-o frenezie/ pe care nu mi-o pot explica/ dar nici nu o pot opri/ să îmi fluture în față// și brusc simt nevoia/ să alerg/ oriîncotro" (o anume
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
ai vreo problemă? - Nu, mulțumesc. - Atunci, la revedere. CAPITOLUL VI PRIMA SEARĂ petrecută de Cayle în Orașul imperial fusese îngrozitoare. După o masă costisitoare, la un bufet automat, se întoarse în camera pe care o închinase. Simțindu-se teribil de stânjenit, dormi doar pe furate și a doua zi dimineață se trezi obosit și nefericit. Ieși în oraș și se plimbă fără țintă pe străzi. Când se trezi în fața "Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înverșunează împotriva limbilor civilizate. Meseria lui e să primească marinari de toate naționalitățile în acest bar din Amsterdam, pe care l-a numit, nu se știe de ce, "Mexico-City". Cu asemenea îndatoriri ne putem teme ― nu credeți? ― că ignoranța lui îl stânjenește. Imaginați-vi-l pe omul de la Cro-Magnon locatar al turnului Babel! Un lucru e sigur: nu s-ar prea simți la el acasă. Dar nu, ăsta nu se simte exilat, își vede de treabă și nimic nu-l scoate dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către casa severă... Ah! prietene, știți ce înseamnă făptura singuratică rătăcind prin marile orașe?... Mă simt cât se poate de stânjenit că trebuie să vă primesc culcat. N-am mare lucru, doar puțină febră, pe care mi-o îngrijesc cu rachiu de ienupăr. Sunt învățat cu asemenea accese. Cred că sufăr de friguri, pe care le-am căpătat pe vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]