1,752 matches
-
colaborării cu Miles Davis, Coltrane a început să cânte la acest instrument mai puțin obișnuit în muzica de jazz din acea vreme, poate și datorită admirației pe care o avea pentru opera lui Sidney Bechet, dar și față de contemporanul său, Steve Lacy. Miles Davis va afirma mai târziu că el însuși i-ar fi dat lui Coltrane primul său saxofon sopran. Utilizarea noului saxofon a fost însoțită și de noi experimente în domeniul muzical. De exemplu, în cunoscuta piesă a lui
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
Miles Davis pentru casa Prestige Records, dar și Blue Train pentru Coltrane. Cele mai multe înregistrări ale lui Coltrane pentru Impulse! Records vor fi făcute în noul studio al lui Van Gelder din Englewood Cliffs, New Jersey. Pe la începutul lui 1961, basistul Steve Davis a fost înlocuit de Reggie Workman, în același timp muzicianul Eric Dolphy s-a alăturat grupului ca al doilea suflător. Grupul devenit cvintet a avut o prestație extinsă pe mai multe sesiuni la Village Vanguard, care a fost totodată
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
se amestecă unele cu celelalte, făcând cuvintele imposibil de înțeles. Numele cântecului vine de la marca robotului telefonic respectiv: Philips Evalia td5500. „Daddy Cool” este un cover după trupa Boney M. Este singurul cântec al trupei pe care apare vocea toboșarului Steve Hewitt. „The bitter end” este o expresie sinonimă pentru cuvântul „moarte”. Brian Molko explică: „E cântecul rock de-întoarcere-la-rădăcini, scris în două zile. Doi oameni ce încearcă să iasă dintr-o relație, cu ultimele cicatrici. Ceva în gen "du-te dracului
The Bitter End () [Corola-website/Science/313013_a_314342]
-
un videoclip foarte bine făcut”, afirmă artistul pe DVD-ul "Once More With Feeling". Un amănunt amuzant, scos în evidență tot de Molko: „În acest videoclip colaborăm cu Iisus la tobe” (aluzie la înfățișarea păpușii care îl reprezenta pe toboșarul Steve Hewitt). Al doilea videoclip folosit pentru promovarea acestei piese conține imagini extrase de pe DVD-ul "Soulmates Never Die (Live in Paris 2003)".
English Summer Rain () [Corola-website/Science/313043_a_314372]
-
nu în spate. Referitor la asta, Olsdal își amintește: „Așa că am trecut la bas și am exersat la asta în același timp în care învățam să cânt la pian. Prima chitară bas cumpărată a fost un Fender Precision, din cauza lui Steve Harris de la Iron Maiden, care avea unul la fel.” Avea să își termine liceul în Suedia, acolo unde avea să îl întâlnească pe Robert Schultzberg, și apoi să se mute cu părinții la Londra, unde a urmat Institutul Muzicienilor. În
Stefan Olsdal () [Corola-website/Science/313057_a_314386]
-
la Londra, unde a urmat Institutul Muzicienilor. În 1994, l-a reîntâlnit pe Molko, cu totul accidental, în stația de metrou londoneză South Kensington. În seara aceea, Molko urma să cânte într-un bar împreună cu un prieten de-al său, Steve Hewitt, și l-a invitat pe Olsdal să vină să îi asculte. Mai mult din politețe, acesta a acceptat. Ulterior, impresionat de prestația lui Molko, Olsdal avea să îi propună să formeze o trupă. La primele demo-uri, Molko și Olsdal
Stefan Olsdal () [Corola-website/Science/313057_a_314386]
-
momentul semnării contractului cu Caroline Records, componența era Molko-Olsdal-Schultzberg. În această formulă, trupa avea să înregistreze albumul de debut. La sfârșitul anului 1996 însă, Schultzberg avea să plece din formație, din cauza tensiunilor existente între el și Molko, determinând revenirea lui Steve Hewitt. Alături de colegii săi de la Placebo, Olsdal a apărut în "Velvet Goldmine", un film din 1998 despre perioada glam a anilor '70. În acest film, el apare preț de câteva secunde drept basistul trupei ficționale Polly Small's Band, interpretând
Stefan Olsdal () [Corola-website/Science/313057_a_314386]
-
patru albume de studio, o colecție de single-uri, un DVD și un EP. La sfârșitul anului 2007 însă, Hewitt avea să părăsească și el trupa, invocând „neînțelegeri de ordin personal și muzical”; el avea să fie înlocuit ulterior de Steve Forrest. Prima chitară electrică a lui Olsdal a fost botezată de către el „Banana”, din cauză că era galbenă. În afară de bas, Olsdal mai știe să cânte și la claviatură, chitară și xilofon. Proiectul Hotel Persona a început în 2005, atunci când Olsdal și David
Stefan Olsdal () [Corola-website/Science/313057_a_314386]
-
Legală când subordonații săi încalcă legea. El este șeful Biroului de Medicină Legală din Boston și totodată un bun prieten al lui Jordan. Garret are o fică, Abby, în liceu. Mama ei, Maggie, s-a despărțit de Garret. Nigel Townsend ("Steve Valentine")este un criminolog englez la Biroul de Medicină Legală din Boston. De asemenea este cunoscut pentru priceperea să la spart baze de date ale poliției. Mahesh (Bug) Vijay ("Ravi Kapoor") este specialist în studiul insectelor. El lucrează deasemenea la
Crossing Jordan () [Corola-website/Science/313207_a_314536]
-
a fost interpretat de Karl Davies. Realizatorul francez de filme documentare Raymond Depardon a regizat în 1969 un film despre Jan Palach. Compozitorul norvegian Hans Rotmo a menționat numele lui Palach printre alți activiști politici importanți ca Victor Jara și Steve Biko în cântecul „Lennon Street” (1989). Compozitorul și cântărețul norvegian Åge Aleksandersen a menționat numele lui Palach în cântecul său „Va det du Jesus” (1984). Un ciclu de poezii ce explorează implicațiile morții lui Palach intitulat "One Match", scris de
Jan Palach () [Corola-website/Science/314593_a_315922]
-
sa de actriță. În acel an, "Magicienii din Waverly Place" s-a terminat oficial de difuzat pe Disney Channel după patru sezoane reușite. Ea a apărut în "Hotel Transylvania", un film animat, fiind vocea personajului Mavis, cu Adam Sandler și Steve Buscemi. Filmul și-a avut premiera la al treizeci și șaptelea anual Toronto International Film Festival din 2012, și a fost lansat pe data de 21 septembrie 2012. Gomez a avut un rol în filmul controversat a lui Harmony Korine
Selena Gomez () [Corola-website/Science/314619_a_315948]
-
mile de orice altă clădire. În timpul pre-producției, cei treisprezece membri ai echipei au stat la cabană, însemnând că un număr mare de persoane au dormit în aceleași cameră. Condițiile de viață au fost dificile, izbucnind astfel certuri între membrii echipei. Steve Frankel era singurul tâmplar din echipă, fiind unicul contribuitor la regia artistică. Pentru scenele exterioare, Frankel a trebuit să realizeze câteva suporturi cu un ferăstrău circular. Altfel, cabana ar fi rămas în mare parte la fel ca înainte de filmări. Cabana
Cartea morților (film) () [Corola-website/Science/313517_a_314846]
-
Homecoming Act 2: Everything Taboo Act 3: Samsara Act 4: Athletica Act 5: Dreams Act 6: Pop Paradiso Act 7: Dance of the Cybermen Encore Producător Executiv: Kylie Minogue și Terry Blamey Director Creativ și Designer: William Baker Producător Muzical: Steve Anderson Management: Kevin Hopgood Design de Producție: Alan MacDonald Coregrafi: Rafael Bonachela, Akram Khan și Michael Rooney Manager al Turneului: Sean Fitzpatrick
Showgirl - The Homecoming Tour () [Corola-website/Science/313583_a_314912]
-
serie de concerte a lui Jackson a fost aclamată de critici, turneul janet. fiind apreciat pentru performanțele artistei. Michael Snyder de la "San Francisco Chronicle" a descris interpretările cântăreței ca o combinație între „recitalurile de muzică pop și extravaganța teatrală”, în timp ce Steve Pick de la "St. Louis Post-Dispatch" a observat faptul că spectacolele susținute de Jackson au ajutat numeroasele șlagăre ale albumului "janet." să devină mai cunoscute, datorită „persoanei impresionante de pe scenă”. În toată această perioadă, Michael Jackson a fost acuzat de pedofilie
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
lui Jackson au declarat însă că interpreta a renunțat la proiect din proprie inițiativă. În martie 2004 a fost lansat cel de-al optulea album de studio al solistei, "Damita Jo", ce a debutat pe locul doi în Billboard 200. Steve Jones de la "USA Today" afirmă că „materialul, ce preia al doilea nume [al lui Jackson], arată diferite părți ale personalității ei”. În timpul interviului pentru această publicație, ea a declarat: „materialul este despre dragoste... Damita Jo este unul din personajele ce
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
corzi cinematice, piesa demonstrează faptul că Jackson este cea mai bună când este implicată într-o dramă la nivel înalt”. Entrtainment.ie consideră că "Damita Jo" este plin de „ritmuri energice, negative sinuoase și, cel mai important lucru, refrene explozive”. Steve Jones de la "USA Today" afirmă că pe "20 Y.O.", Jackson pare să fie „fericită, grijulie și în continuare provocatoare”. Digital Spy a scris că „Feedback” conține „destulă atitudine ca să compenseze vocea ei fragilă”. Jackson s-a inspirat pentru videoclipurile
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
carierei sale, Janet Jackson părea un artist ce avea ceva de dovedit. Începând cu anul 1982 [...], Jackson și-a umplut albumele mai mult cu declarații, decât cu cântece, de la «The Pleasure Principle», la radicalul «Rhythm Nation» și până la clarificatorul «Control». Steve Huey de la Allmusic susține faptul că deși s-a născut într-o familie de artiști, Janet Jackson a devenit un superstar prin forțe proprii, rivalizând nu doar cu unele interprete precum Madonna sau Whitney Houston, ci și cu fratele său
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
început bine cariera la Birmingham City, înscriind chiar la debut și câștigând astfel inima fanilor care erau sceptici în privința lui din cauza trecutului său la rivala Aston Villa. Cu toate acestea, a petrecut pe bancă mare parte din restul sezonului. Managerul Steve Bruce a renunțat apoi la el și s-a transferat la echipa australiană Sydney FC. Yorke a ales să-și continue cariera în Australia chiar dacă a avut posibilitatea să se transfere în Qatar pentru un salariu de patru ori mai
Dwight Yorke () [Corola-website/Science/314096_a_315425]
-
din SUA. "Faith" a primit Discul de diamant pentru vânzarea a peste 10 milioane de copii în SUA.Până în 2008, pe plan mondial se vânduse în peste 25 de milioane de exemplare. Albumul a fost aclamat de criticii muzicali, jurnalistul Steve Huey, de la AllMusic, l-a descris ca fiind o „capodoperă minunat lucrată a curentului pop/rock" și „unul dintre cele mai bune albume pop ale anilor '80". Într-o recenzie pentru revista "Rolling Stone", jurnalistul Mark Coleman a comentat majoritatea
George Michael () [Corola-website/Science/314336_a_315665]
-
este o formație de rock alternativ fondată în 1994 în Madison, Wisconsin, SUA. Membrii trupei sunt Shirley Manșon (voce, ocazional chitară electrică), Duke Erikson (chitară electrică, clape, bass), Steve Marker (chitară electrică, clape) și Butch Vig (tobe, percuție). Vig, Erikson și Marker sunt implicați în domeniul producției muzicale și remixării. Butch Vig este renumit că producător al albumelor "Nevermind" de la Nirvana, "Siamese Dreams" de la Smashing Pumpkins, "21st Century Breakdown
Garbage () [Corola-website/Science/314392_a_315721]
-
parte din membrii Goodbye Mr. Mackenzie au format trupa rock Angelfish cu Shirley Manșon vocalistă. Această formație a scos un singur album, "Angelfish", în 1994. Înainte de Garbage, Duke Erikson și Butch Vig au fost membri ai Spooner și Fire Town. Steve Marker a inginerul de sunet al acestor formații. În 1983 Butch Vig și Steve Marker au fondat Smart Studios în Madison, SUA. Aici, cei trei au fost producători pentru diverse trupe precum Nirvana, Killdozer, Smashing Pumpkins și au remixat piese
Garbage () [Corola-website/Science/314392_a_315721]
-
vocalistă. Această formație a scos un singur album, "Angelfish", în 1994. Înainte de Garbage, Duke Erikson și Butch Vig au fost membri ai Spooner și Fire Town. Steve Marker a inginerul de sunet al acestor formații. În 1983 Butch Vig și Steve Marker au fondat Smart Studios în Madison, SUA. Aici, cei trei au fost producători pentru diverse trupe precum Nirvana, Killdozer, Smashing Pumpkins și au remixat piese de la Depeche Mode, Nine Inch Nails și House of Pain. Între timp au decis
Garbage () [Corola-website/Science/314392_a_315721]
-
trupe precum Nirvana, Killdozer, Smashing Pumpkins și au remixat piese de la Depeche Mode, Nine Inch Nails și House of Pain. Între timp au decis să-și creeze propria formație. Vig, Erikson și Marker aveau nevoie însă de un solist vocal. Steve Marker a descoperit-o pe Shirley Manșon din întâmplare, prin intermediul videoclipului piesei "Suffocate Me" de la Angelfish. Videoclipul era difuzat rar la emisiunea "120 Minutes" de la MTV. Marker le-a arătat o înregistrare cu acest clip lui Erikson și Vig, în timp ce
Garbage () [Corola-website/Science/314392_a_315721]
-
un film de dragoste american despre relația amoroasă dintre un misionar mormon care își ascunde adevărata orientare sexuală (homosexuală) și vecinul său, deschis față de orientarea sa. Filmul a fost scris și regizat de C. Jay Cox. În rolurile principale apar Steve Sandvoss în rolul lui Aaron, misionarul și Wes Ramsey în rolul vecinului, Christian. Joseph Gordon-Levitt joacă rolul unui alt misionar, Paul Ryder, iar Rebekah Johnson pe cel al colegei de apartament a lui Christian, Julie Taylor. Mary Kay Place, Amber
Latter Days () [Corola-website/Science/314396_a_315725]
-
boicotarea. Filmul a primit recenzii mixte din partea criticilor, cu toate că s-a dovedit a fi popular printre participanții la festivaluri de film. În 2004 scriitorul T. Fabris a transformat "Latter Days" într-un roman, fiind publicat de Alyson Publications. Aaron Davis (Steve Sandvoss), un tânăr misionar mormon din Pocatello, Idaho, este trimis în Los Angeles alături de alți trei misionari pentru a răspândi credința mormonă. Aceștia se mută într-o vilă alături de Christian Markelli (Wes Ramsey), care își dorește să devină actor și
Latter Days () [Corola-website/Science/314396_a_315725]