2,096 matches
-
zbierând și năvălind peste capetele noastre ca o turmă de capre. Adormise văru' Laur, nu-l clinti avalanșa de țipete, dormea adânc. Ghemuit pe cimentul treptei cu genunchii la gură ca-n burta Motănicăi, În timp ce Andrei Îi dădea Întruna cu Steluța, că dac-o vezi pe mută Îi bei apă din pizdă și cum i-a tras-o el În noaptea aia când a dormit aicea și ce oameni de treabă sunt ăștia, Steluța și Pepino, de cuvânt și să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Motănicăi, În timp ce Andrei Îi dădea Întruna cu Steluța, că dac-o vezi pe mută Îi bei apă din pizdă și cum i-a tras-o el În noaptea aia când a dormit aicea și ce oameni de treabă sunt ăștia, Steluța și Pepino, de cuvânt și să-ți pui toată nădejdea-n ei, de n-ar mai fi avut mult până să m-adoarmă și pe mine. Dar, la o jumătate de minut după ce au dispărut copiii, păru să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deschisă la etajul doi. Făcu apoi ceea ce nu-i dăduse prin cap dobitocului de Andrei cât ne-a ținut de povești În fața ușii: azvârli cu un bolovan de pământ pe fereastră, da, ăsta era semnalul care numaidecât o scoase pe Steluța În scena ferestrei. Andrei semnaliză la rându-i ridicând brotacul ăla murdar deasupra capului și agitându-l ca pe o dovadă vie a celor petrecute mai devreme. Hai că ți-l bate! Dă-ne repede drumu’ că ți l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ți-l bate! Dă-ne repede drumu’ că ți l-am scăpat! Bine că ne-am văzut Înăuntru. Din nou așteptam, dar de-acum așezați În jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc În privința Steluței, În pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți-l bat, da, garoii ăia urâți, băgare-aș pula În mămicile lor și-n tot neamu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mămicile lor și-n tot neamu’ lor, Îl cheamă acolo la ei să se joace și se-ncaieră și-l gonesc și-și bat joc de el și-l bușesc. Mmmmmââââ... ca pe o marfă cu viciu ascuns Își Întoarce Steluța copilul pe toate părțile și-l fixează Într-un târziu cu capul În jos ca să ne arate o vânătaie de deasupra noadei, abia distingându-se de murdărie. Scuipă pe degete și frecă locul stârnindu-i iarăși orăcăiala, ceea ce-l face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sub chiuvetă două castroane de tablă pe care le clătește În țârâiala chiuvetei. Pâine nu ne-a dat prin cap să luăm, și linguri, eh, nici d-alea n-are muta... Sprijinindu-se cu podul palmelor de peretele din spatele aragazului, Steluța icnea strângând lingura aia În mână. Trebui să tragă zdravăn Laur ca să i-o smulgă, ferindu-se din calea lui Andrei care o ghida cu mâinile Încleștate de șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să se grăbească fără să se pripească, să aducă ceva pentru sufletele noastre amăgite cu fiertura asta de cartofi, mai ales pentru ea și Florinel, iar Andrei, că Pepino, da, Îi arătă inelarul, În primul rând cu el, la care Steluța Îi spuse cu degetele Încrucișate că cel mult Într-o jumătate de oră apare și Pepino. După ce a plecat Andrei, am văzut că țarcul ei nu era așa strâmt cum ni se păruse la Început, trecând direct În bucătărie prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e ca la mama acasă aicea, drept pentru care și-a slăbit catarama nichelată a curelei și s-a răstignit pe o saltea. Trebuie că plesnește de câtă fiertură d-aia fierbinte a băgat În el. N-are habar de Steluța spunându-ne În limba ei că aici e cel mai bine, dacă nu cumva om avea și noi damblaua lui Andrei, pe care de când Îl știe ea Îi place s-o călărească Înghesuită de-a-npicioarelea Între masă și aragaz, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chiar Îl trezi. Un bolovan de pământ cât să-l iei Într-o lopată l-a izbit În gură și Înjură și scuipă sânge. De jos se aude Andrei strigând să-i deschidem, dacă n-om fi asurzit dracului cu toții. Steluța, da, nu și-a pierdut ea până Într-atât capul Încât să uite bunul obicei de a Încuia ușa În urma oricui, dar a uitat să mai fie atentă la semnale. Bine că a rămas Laur de caraulă, păi sigur, muta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Eugenii și Mentosane pentru Florinel, dar de la o zi la alta părințelul devenea tot mai tăcut plimbându-se În sus și-n jos prin casă și mi-e că nu scotea mâinile ale din buzunare decât când o proptea pe Steluța de pereții bucătăriei. Noaptea eu dormeam cu Steluța pe dormeză, iar Laur, Andrei și Florinel, pe saltelele din cealaltă cameră. S-o fi făcut de la sine Împărțirea asta, care oricum mie unul Îmi pria. Probabil că dintotdeauna Îmi dorisem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zi la alta părințelul devenea tot mai tăcut plimbându-se În sus și-n jos prin casă și mi-e că nu scotea mâinile ale din buzunare decât când o proptea pe Steluța de pereții bucătăriei. Noaptea eu dormeam cu Steluța pe dormeză, iar Laur, Andrei și Florinel, pe saltelele din cealaltă cameră. S-o fi făcut de la sine Împărțirea asta, care oricum mie unul Îmi pria. Probabil că dintotdeauna Îmi dorisem o nevastă care să nu vorbească deloc, și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iar Laur, Andrei și Florinel, pe saltelele din cealaltă cameră. S-o fi făcut de la sine Împărțirea asta, care oricum mie unul Îmi pria. Probabil că dintotdeauna Îmi dorisem o nevastă care să nu vorbească deloc, și-n afară de asta Steluța părea inepuizabilă și oricând la dispoziția și pe gustul oricui și nedorind mai mult decât o farfurie de fiertură. ne mai pomeneam uneori În viul nopții cu văru' Laur peste noi, probabil când visa iar că l-am lăsat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nedorind mai mult decât o farfurie de fiertură. ne mai pomeneam uneori În viul nopții cu văru' Laur peste noi, probabil când visa iar că l-am lăsat de izbeliște În tren și i se făcea s-o ia pe Steluța pe salteaua lui, dar până să apuc să adorm din nou ea se Întorcea la mine. Cam așa decurgea conviețuirea noastră, care-mi descoperea treptat un Andrei Ilieș taciturn și Împietrit, aidoma celui pe care-l cunoscusem cândva prin halele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e să scape din jafu’ ăsta de pușcărie. Da’ Pepino, deh, se ține și el de văr-su ca să se-aleagă mai mult cu nimica, iar din salariu Își oprește doar avansu’, lichidarea vine cu ea În dinți acasă la Steluța și la Florinel, șapte-opt sute de lei, vere, ie buni și ăia, fără ei ce te-ai face că nimenea nu-ți dă pă râs nici fiertura asta de cartofi care-a salvat omenirea În vremuri grele și la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dispărut la fel ca Pepino, atâta că Pepino e cm n-ar fi trecut niciodată pe-aici. Un damf de părăsire și paragină plutește prin tot țarcul ăsta, măcar că noi nu mai prididim câteștrei să-i ținem locul titularului pe lângă Steluța. În sfârșit, bine că Într-o bună zi mi-a dat prin cap să pun la baie unicul nostru bec și-am găsit În spatele closetului un borcan cu cânepă Îndesată printre garnituri și scaune de robineți. A fost o sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și ce ocazie a pierdut nerodul ăla de părințel tot umblând după celălalt nerod, și dacă nu se grăbește o să piardă și apa rece, că lumina oricum i-o luăm. Ne-am mutat cu tot cu bec În livingul cu saltele și Steluța a adus cearșafurile de pe dormeză să ne ștergem. — O să te pupe Pepino, vere, când o vedea că i-ai făcut baia. — Numai de-ar veni odată... Am io o presimțire... L-am visat că-mi spunea că după Anu’ Nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
când o vedea că i-ai făcut baia. — Numai de-ar veni odată... Am io o presimțire... L-am visat că-mi spunea că după Anu’ Nou o să mai dea pe-acasă. Și mai taci dracului, vere. Iar mă superi. Steluța putea acum să-și purice pe-ndelete brotacul de julituri și vânătăi, și-l vedeam În sfârșit că-i la fel de bălai ca și ea. Și-l ținea Între picioarele răscrăcănate pe saltea de-ai fi zis că tocmai Îl născuse. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îl născuse. Se strâmba la vederea atâtor ravagii scoase la iveală de baia asta trimestrială sau lunară. Florinel orăcăia stins, Îl durea și nu mai avea mult până să-l ia somnul, dar bine că-i tuns chilug. Printre strâmbături Steluța căsca și-mi spunea cu mâinile că are o mașină de tuns și-i place să-l tundă des. Până să facă rost de ea i-l cam chinuiau și-l sugeau dihăniile alea de lindini, și-l mai bușesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mult până să mă căiesc pentru ce am făcut. Ar fi trebuit să-l ascult pe Andrei, dar și cu Laur, și fără Laur, oh, sărmanele mele oase bătrâne, parcă l-aș duce În spinare. Să mă-ntind nițel, oh... Steluța Își lăsă brotacul adormit și se Întinse și ea, cu capul Între picioarele mele. Zi și noapte trag din greu, sărmanele mele oase, iar Între timp n-am decât să observ că este totuși o brumă de pricopseală atâta vreme cât doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
privirea lunecându-mi pe torsul slăbănog, la fel de ciocolatiu ca al lui văru' Laur, dar numai dâmburi și scobituri, ca o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându-se nu chiar fericit cu obrazul tânăr și Îmbujorat de somn al Steluței, care se Îndeasă În perna pulpei mele. Cei mai adesea așa o ia somnul. Suge și plescăie până adoarme, fără să scape biberonul meu din gură nici după ce nu mai are ce să tragă din el, dar eu adorm mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mea, să zici puuuh, Relule, futu-te-n gură de prost! Scuipasem la picioarele lui. Se uita la mine ca la ceva care n-a mai văzut În viața lui, de parcă ar fi dat să râdă ori să fugă, cu Steluța-n brațe pe jumătate adormită și Întinzând ca prin vis mâinile spre grumazul lui, agățându-se, Îndesându-se În trupul lui tânăr și musculos ca Într-o mare a plăcerilor eterne dintr-un loc de verdeață și răcoare unde nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
toate bodegile Timișoarei, și tocmai când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de trei săptămâni de când Laur Înnopta cu Steluța În cealaltă cameră, pe dormeză, și mai țin minte că asta a fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cur și lat În umeri cât un bilet de tramvai. Avea o uitătură ca de cățel bătut, de-ai fi zis că-și cere iertare continuu, mă rog, vedeam c-a Întârziat, dar Îi era de-ajuns cât Îl mustra Steluța cu mâinile. Era ca dezlănțuită Într-o demonstrație de arte marțiale, pândind doar o tresărire a adversarului ca să-l desființeze, că de când Îl așteaptă oamenii ăștia, le-ai promis că-i aștepți și-i ajuți și dacă știai c-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebui să mă uit la el că-l dai jos și cu-n scuipat și face ca un vițel cu glas omenesc, fiindcă prima impresie te Înșeală cel mai adesea. Ca un bun gospodar ce se află aicea-n țarcul Steluței, a făcut târguieli și s-a Întors tocmai de la București cu sticla asta de vin cu care ne cinstim acum, cu Eugenii și Mentosane pentru Florinel, și dropsuri, da, ce răsfățat e brotacul ăsta răpănos, cu cine mai știe câți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]