2,798 matches
-
dar și lintița, de exemplu, care nu are rădăcina fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenelul galben, etc. Vegetația lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esențe moi. Întâlnim plop, răchită, salcie, arin, etc. Fauna aparține stepei și silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum și biotopul bălților și luncilor. Pe tot cuprinsul județului întâlnim mistreți, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici, orbeți, potârnichi, prepelițe, ciocârlii, berze, rațe, lișițe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruși, vrăbii, rândunici (doar vara), cuci, privighetori
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
traheii care pătrunde până la osul stern, sub mușchii pectorali, formând bucle care explică strigătele puternice al cocorilor. Cocorii sunt păsări care umblă și fac cuibul pe sol cu excepția speciilor africane „Balerica” care stau pe arbori. Puii clociți în regiuni de stepă, sau de smârcuri sunt nidifugi. Numai speciile de cocori din regiunile nordice sunt păsări migratoare. În perioada împerecherii păsările execută dansuri nupțiale spectaculoase. Hrana de bază a păsărilor constă în insecte, unele semințe, viermi și moluște. Aceste păsări maiestuoase sunt
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,38%), dar există și minorități de adventiști de ziua a șaptea (4,13%) și baptiști (1,95%). Pentru 9,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Teritoriul comunei este caracterizat printr-o vegetație zonală (stepă și silvostepă) puternic modificată. Pe lângă specii de salcie, plop, arini se întâlnesc foioasele și pajiști stepice cu graminee. Zona este tipică practicării agriculturii, cu preponderență cerealele și creșterea animalelor. Activitatea turistică este redusă, fiind practicat doar turismul de tranzit. Totuși
Comuna Țigănești, Teleorman () [Corola-website/Science/301849_a_303178]
-
stâng al Nistrului în partea sudică a Podișului Podoliei. Cotele absolute ale cumpenelor de apă variază între 150 și 270 de metri. Suprafața este deluroasă, dezmembrată de multe vâlcele și ravene. Dealurile au versanți domoli, fiind acoperite cu vegetație de stepă, cu cernoziomuri. O mare parte din suprafața este ocupată de terenuri arabile, pădurile ocupă doar 4,4% din suprafața totală. Afluentul principal ai râului Râbnița este râul Vărăncăul Lung (de stânga) cu o lungime de 17 km. Valea râului este
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 10.929 hectare. Aceasta include rezervațiile naturale Gura Dobrogei, Peștera La Adam și Peștera Gura Dobrogei. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, terenuri arabile, culturi, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție) încadrată în bioregiune geografică stepică a Podișului Casimcei; ce adăpostește o gamă variată de floră (halofilă, higrofilă, mezohigrofilă) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
Galați și la 270 km de București. Cea mai apropiată stație de cale ferată era stația Valul lui Traian pe linia Galați - Basarabeasca - Tighina, la o distanță de 6 km de oraș. Datorită așezării sale geografice într-o regiune de stepă și pe malul limanului Ialpug, orașul Bolgrad a devenit un important nod comercial, pe aici derulându-se un comerț de cereale, bovine, porcine, produse animale, struguri și fructe, mai ales din județele Basarabiei. Aici funcționau o uzină electrică, un depozit
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
lacul Göyçe, lângă podișul Altındağ [Altîn da „muntele sau dealul de aur”] și uneori așezarea Akçakale-Sürmeli. Altındağ este prezentat ca un loc de refugiu foarte important, în timp ce poetul azer Kazım Ağa Salık, în opera sa "Șahlı yaylaqlarının babında" („Povestirile de stepă ale șahului”), relevă importanța cetății Koroğlu și a podișului Altındağ, aflate în vecinătatea altor podișuri: Hamzaçemen, Ulașın, Karaca, Halhalı, Maymağ etc. Teritoriile limitrofe corespund celor care actualmente aparțin Gruziei și Turciei. De altfel, granițele sud-estice ale oguzilor denotă că erau
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
egale față de Ecuator și printre cele de Polul Nord, în zona climatică temperata. Această poziție determina caracterul climei, cu alternarea celor patru anotimpuri și ritmicitatea corespunzătoare a unor activități umane. La randul sau climă condiționează formarea zonelor naturale de silvostepa și stepa. Pornind de la poziția satului față de Meridianul Zero, ora oficială este cu două ore mai timpurie decat oră de Greenwich. De exemplu cand la Petrunea este oră 24 fix, la Londra este 22 fix. În același fus cu Petrunea orar se
Petrunea, Glodeni () [Corola-website/Science/305176_a_306505]
-
Europa de Vest. De pe Atlantic vin mase de aer oceanic umed, iar de pe Marea Mediterana, aer cald și umed. O particularitate a poziției constă în faptul că Petrunea se află la contactul a trei zone geografice, central-europeană cu păduri de foioase, eurasiatica de stepa și silvostepa și mediteraneană de vegetație xerofita cu frunză aspră. Această circumstanță determina diversitatea lumii organice și a solurilor. Situarea Petrunei în bazinul Mării Negre are un rol important atat pentru evoluția naturii, cat si pentru dezvoltarea economică a satului. Astfel
Petrunea, Glodeni () [Corola-website/Science/305176_a_306505]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Aria protejată include rezervația naturală omonimă (76,50 ha). Zona reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe și terenuri arabile) în Câmpia Moldovei, în nordul Podișului Moldovenesc. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Jijiei și se întinde pe o suprafață de 270 hectare. Situl conservă două habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
floră sălbatică; astfel: Arbori și arbusti: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), migdal pitic (din speciile Prunus tenella și "Amygdalus nana"), vișinel (Prunus fruticosa), scumpie ("Cotinus coggygria"); Ierburi și flori: stânjenel sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus nutans"), rogoz ("Carex brevicollis").
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus nutans"), rogoz ("Carex brevicollis").
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus nutans"), rogoz ("Carex brevicollis").
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
era populat de români chiar și în timpul dominației turcești din secolele XV-XVIII.În această perioadă existau localitațile Andrușul, Brânza, Gotești, Țiganca și altele, cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
cunoscute încă din secolele XV. Tătarii din Bugeac sporesc mai cu seamă în secolele XV-XVII. Aceștia populau stepele din preajma Mării Caspice, însă fiind strâmtorați de alte triburi turcice s-au retras spre vest și s-au așezat în Crimeea și stepa Bugeacului. Iată ce scrie Dimitrie Cantemir în lucrarea sa ,Descrierea Moldovei, : ,Bugeacul s-a dat ca loc de așezare tătarilor nohaici, dintre care unii se numesc tătari din Bugeac, ceilalți - tătari din Belgorod. Căci pe la anul 1568 la porunca lui
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
teritoriile lor din Asia Centrală în secolul XI au pătruns în Anatolia călare,teritoriu pe care l-a descris ca „"pătrunzând precum capul unei iepe în Marea Mediterană"”. Caii, sacri și indispensabili, au jucat un rol important în viața popoarelor turcești din stepele Asiei Centrale. Aceștia au adus cu ei nu doar caii, ci și foarte multe aspecte ale culturii acestora,cum ar fi sportul ecvestru cunoscut sub numele de "" sau "". ul a fost introdus în Anatolia pentru prima dată în anul 1071
Cirit () [Corola-website/Science/329029_a_330358]
-
al armatelor de panzere (tancuri) germane, care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest, capturând sau ucigând sute de mii de oameni. Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene, pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane. Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia, în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste. Armatele germane au început
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
frecvență mai mare dinspre N (19%), NV (17%), S și SE (13,5%) cu viteze medii anuale cuprinse între 1,6 și 6,5 m/s. Vegetația include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag) cât și specii floristice caracteristice stepelor și silvostepelor continentale est-europene. În cadrul județului Vaslui se disting două mari zone de vegetație, una a pădurilor de foioase (în V și NV) și alta de stepă și silvostepă (S și SE). Cu toate că nu dispune de un patrimoniu turistic valoros
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
include atât elemente specifice pădurilor central-europene (gorun, fag) cât și specii floristice caracteristice stepelor și silvostepelor continentale est-europene. În cadrul județului Vaslui se disting două mari zone de vegetație, una a pădurilor de foioase (în V și NV) și alta de stepă și silvostepă (S și SE). Cu toate că nu dispune de un patrimoniu turistic valoros, județul Vaslui suscită interes prin aspectul peisagist predominant deluros și de podiș, prin existența unor obiective social-istorice și cultural-artistice, prin prezența mai multor rezervații naturale, a podgoriilor
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
i reprezintă un grup multietnic, în majoritate de origine slavă - ucraineni și ruși, cu influențe în port și anumite obiceiuri din partea popoarelor turco-tătare vecine, care trăiesc în stepele sudice al Europei Răsăritene și ale Asiei rusești, și care în cursul istoriei au devenit renumiți atât pentru dorința lor de autoguvernare cât și pentru măiestria lor militară, în special în domeniul luptei călare. De asemenea, "cazac" poate fi numit
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei. O mare faimă au și cazacii ucraineni, (în limba ucraineană: "козаки́", "kozaki") ai armatei zaporojene, care trăiau în stepele din sudul Ucrainei de azi. Numărul lor a crescut în mod explosiv între secolele al XV-lea și al XVII-lea, alimentat fiind de valurile succesive de boieri ruteni sărăciți , negustori și iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudali polono-lituanieni. Cazacii
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Slobojanșcina a devenit Regiunea Harkov, iar Zaporojie a fost absorbit de Malorossia. În 1775, armata zaporojană a fost dizolvată, iar liderilor cazaci li s-au echivalat titlurile cu cele ale nobilimii ruse. Cei mai mulți zaporojeni s-au mutat și au colonizat stepele Kubanului, ceea ce a fost un uriaș și crucial pas înainte în acțiunea de colonizare rusă a Caucazului. Unii dintre zaporojeni s-au refugiat la sud de Dunăre, (teritoriu aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman), pentru a forma o nouă armată, dar
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
unor unități militare noi, care îi incorpora și pe grecii albanezi și tătarii crimeeni. Până la urmă, după războiul ruso-turc din 1787-1792, cei mai mulți dintre cazaci au fost încadrați în Armata cazacilor Mării Negre, care a fost mutată, în cele din urmă, în stepele Kubanului. Restul cazacilor care se refugiaseră în Delta Dunării s-au reîntors în Rusia, în 1828, și au fondat Armata cazacilor Azovului între Berdiansk și Mariupol. În 1864, toți acești cazaci au fost colonizați în nordul Caucazului și s-au
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Berdiansk și Mariupol. În 1864, toți acești cazaci au fost colonizați în nordul Caucazului și s-au alăturat Armatei cazacilor din Kuban Teritoriul de baștină al cazacilor este definit ca zona care se întinde între linia unor orașe-cetăți la marginea stepei și care se întinde de la cursul mijlociu al râului Volga și Tula, spre sud, extinzându-se către Nipru, prin Pereiaslavl. Această zonă a fost colonizată de o populație care practica o diversitate de meșteșuguri și afaceri. Acești oameni, trebuind să
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]