1,700 matches
-
ca ?i prin materiale ?i folosirea lor tradi?ional?. 2. Arhitectur? ?i industrie P?trunderea industriei �n construc?îi �n timp ce istoricismul conținu? s? dea form? celei mai mari p?r?i a cadrului construit �nmul?ind experien?ele stilistice care urmeaz? c?ile neogoticului ?i ale eclectismului, produsele industriei metalurgice p?trund pe scar? din ce �n ce mai mare �n modurile de construc?ie, �n primul r�nd �n lucr?rile de geniu civil. �ntr-adev?r, �n urma
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
în primul rând, să încercăm a examina metodele folosite în prezentarea și analiza diferitelor straturi ale operei literare : (1) stratul sonor, eufonia, ritmul și metrul ; (2) unitățile semantice, oare determină structura lingvistică formală a operei literare, stilul ei și disciplina stilisticii care îl cercetează sistematic; (3) imaginea și metafora, cele mai esențial poetice dintre procedeele stilistice, care se impune să fie cercetate în mod special între altele și pentru motivul că, în mod aproape imperceptibil, ele trec în (4) "lumea" poetică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
contactul necesar cu lingvistica și cu semantica literară. Se recunoaște acum că sunetul și metrul nu trebuie să fie izolate de sens, și că se cuvin a fi studiate ca elemente ale ansamblului operei literare. 230 <titlu> 14. Stilul și stilistica Limba este, în cel mai strict sens, materialul cu care lucrează scriitorul. S-ar putea spune că fiecare operă literară nu este decât o selecție dintr-o limbă dată, exact așa cum s-a spus că o sculptură nu este decât
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
alte scopuri, anume pentru scopurile științei lingvistice. Studiul lingvistic nu devine literar decât atunci când slujește cercetării literaturii, când urmărește cercetarea efectelor estetice ale limbajului - într-un cuvânt, când (măcar într-unul din sensurile acestui termen) devine stilistică. *6 Desigur, de stilistică nu ne putem ocupa cu succes fără o serioasă cunoaștere a lingvisticii generale, deoarece unul dintre principalele ei obiective constă tocmai în a stabili deosebirile dintre sistemul limbii unei opere literare și limba comună a timpului. 234 Fără cunoașterea limbii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
principalele ei obiective constă tocmai în a stabili deosebirile dintre sistemul limbii unei opere literare și limba comună a timpului. 234 Fără cunoașterea limbii comune, fie și a limbii neliterare, și fără cunoașterea diferitelor limbaje sociale dintr-o 'anumită epocă, stilistica .coi greu se poate ridica deasupra nivelului impresiilor personaje. Prezumția că am cunoaște, mai ales pentru perioade trecute, deosebirile dintre limba comună și varianta ei artistică este, spre marea noastră părere de rău, cu 'totul nefondată. Este necesar să studiem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a cuvintelor și dacă, cel puțin în cazuri extreme, acest lucru este posibil. Aici ne întoarcem din nou la problema reconstituirilor istorice, a posibilității și oportunității lor. Au existat cercetători care, ca Charles Bälly, *10 au încercat să facă din stilistică o simplă subdiviziune a lingvisticii ; dar stilistica, indiferent dacă este sau nu o știință independentă, își are propriile ei probleme bine conturate. Dintre acestea, unele aparțin, pare-se, tuturor sau aproape tuturor exprimărilor omenești. Concepută în acest sens larg, stilistica
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cazuri extreme, acest lucru este posibil. Aici ne întoarcem din nou la problema reconstituirilor istorice, a posibilității și oportunității lor. Au existat cercetători care, ca Charles Bälly, *10 au încercat să facă din stilistică o simplă subdiviziune a lingvisticii ; dar stilistica, indiferent dacă este sau nu o știință independentă, își are propriile ei probleme bine conturate. Dintre acestea, unele aparțin, pare-se, tuturor sau aproape tuturor exprimărilor omenești. Concepută în acest sens larg, stilistica cercetează toate procedeele care au un scop
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
stilistică o simplă subdiviziune a lingvisticii ; dar stilistica, indiferent dacă este sau nu o știință independentă, își are propriile ei probleme bine conturate. Dintre acestea, unele aparțin, pare-se, tuturor sau aproape tuturor exprimărilor omenești. Concepută în acest sens larg, stilistica cercetează toate procedeele care au un scop expresiv anume, îmbrățișând astfel o sferă mult mai largă decât cea a literaturii sau chiar a retoricii. Toate procedeele folosite pentru a face exprimarea mai pregnantă sau mai clară pot fi încadrate în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cercetează toate procedeele care au un scop expresiv anume, îmbrățișând astfel o sferă mult mai largă decât cea a literaturii sau chiar a retoricii. Toate procedeele folosite pentru a face exprimarea mai pregnantă sau mai clară pot fi încadrate în stilistică : metaforele, care mișună în toate limbile, chiar în limbile cele mai primitive ; toate figurile retorice ; toate modelele sintactice. Aproape orice exprimare lingvistică poate fi studiată din punctul de vedere al valorii ei expresive. Este imposibil să se ignore această problemă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
toate modelele sintactice. Aproape orice exprimare lingvistică poate fi studiată din punctul de vedere al valorii ei expresive. Este imposibil să se ignore această problemă, așa cum, în mod foarte deliberat, este ignorată de școala de lingvistică "behavioristă" din S.U.A. În stilistica tradițională, la aceste întrebări s-a răspuns de obicei în mod nesistematic și arbitrar. Figurile de stil sunt împărțite în figuri care intensifică și figuri care atenuează. Figurile intensificatoare, cum ar fi repetiția, acumularea, hiperbola și gradația, au fost asociate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dintre cuvinte și autor, stilurile pot fi împărțite în obiective și subiective.14 Asemenea clasificări pot fi aplicate, practic, tuturor exprimărilor lingvistice ; dar, evident, majoritatea exemplelor sunt luate tun opere literare și sunt folosite pentru analiza stilului literar. Astfel concepută, stilistica pare că a găsit o cale de mijloc justă între vechiul studiu nesistematic al figurilor de stil, bazat pe clasificările retoricii, și speculațiile mai pretențioase, dar mai puțin concrete, privind stilurile de epocă (goticul, barocul etc.). Din nefericire, mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
al figurilor de stil, bazat pe clasificările retoricii, și speculațiile mai pretențioase, dar mai puțin concrete, privind stilurile de epocă (goticul, barocul etc.). Din nefericire, mare parte dintre aceste studii au fost inspirate fie de intenții îngust normative - care reduc stilistica la recomandarea unui anumit stil de expunere "mijlociu", cu respectivele idealuri de precizie și claritate, și deci la o disciplină pedagogică - fie de exaltarea naționalistă a unei anumite limbi. Mai cu seamă savanții germani se fac vinovați de generalizări fanteziste
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
decât una dintre rivalele ei. Dar deosebirile se datoresc fără îndoială influențelor sociale, istorice și literare care, cu toate că pot fi identificate, n-au fost încă destul de profund cercetate pentru a permite reducerea lor la psihologiile naționale de bază. Pentru moment stilistica "comparată" pare a fi o știință a viitorului îndepărtat. 238 Aplicarea în scopuri pur literare și estetice a stilisticii limitează sfera ei Ia studiul unei opere literare sau ai unui grup de opere ce urmează a fi caracterizate prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fi identificate, n-au fost încă destul de profund cercetate pentru a permite reducerea lor la psihologiile naționale de bază. Pentru moment stilistica "comparată" pare a fi o știință a viitorului îndepărtat. 238 Aplicarea în scopuri pur literare și estetice a stilisticii limitează sfera ei Ia studiul unei opere literare sau ai unui grup de opere ce urmează a fi caracterizate prin prisma funcției și sensului lor estetic. Stilistica nu va face parte integrantă din știința literară decât dacă va pune acest
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
știință a viitorului îndepărtat. 238 Aplicarea în scopuri pur literare și estetice a stilisticii limitează sfera ei Ia studiul unei opere literare sau ai unui grup de opere ce urmează a fi caracterizate prin prisma funcției și sensului lor estetic. Stilistica nu va face parte integrantă din știința literară decât dacă va pune acest interes estetic în centrul preocupărilor ei ; dar atunci va constitui o parte importantă a acestei discipline, deoarece caracteristicile concrete -ale unei opere literare nu pot fi identificate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și Kyd. *19 În numeroase cercetări de acest fel analiza stilistică este combinată fără discernământ cu studiul unor legături de ordin tematic, al izvoarelor și al altor aspecte, cum ar fi, de pildă, acela al aluziilor repetate, în asemenea cazuri, stilistica nu este altceva decât un instrument pus în slujba unui scop străin: identificarea unui autor, stabilirea autenticității unei opere, o muncă de detectiv care poate, cel mult, să pregătească terenul pentru cercetarea literară. Spinoase probleme practice decurg din existența unor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
elementele personale. Este preferabil să încercăm a cerceta un stil în mod complet și sistematic, pe baza unor principii lingvistice, în U.R.S.S., Viktor Vinogradov a scris studii magistrale despre limba lui Pușkin și Tolstoi. În Polonia și în Cehoslovacia, stilistica sistematică a atras mulți cercetători de valoare; în Spania, Dămaso Alonso s-a ocupat de analiza sistematică a poeziei lui Gongora, iar Amado Alonso a analizat cu sensibilitate stilul poetic al lui Pablo Neruda.*20 Pericolul inerent metodei este urmărirea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
aceea că unei stări de excitație mintală, care constituie o abatere de la habitus-ul normal al vieții noastre intelectuale, trebuie să-i corespundă, pe plan lingvistic, o abatere corespunzătoare de la exprimarea normală. *28 Mai târziu Spitzer însuși a recunoscut că stilistica psihologică nu se aplică decât scriitorilor care gândesc prin prisma "geniului individual", care au o maniera personală de a scrie, adică scriitorilor din secolul al XVIII-lea și de mai târziu ; în perioadele anterioare, scriitorul (chiar și un Dante) căuta
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
individual", care au o maniera personală de a scrie, adică scriitorilor din secolul al XVIII-lea și de mai târziu ; în perioadele anterioare, scriitorul (chiar și un Dante) căuta să exprime lucruri obiecțiile, într-un stă obiectiv. Tocmai ideea că "stilistica psihologică" nu este valabilă pentru scriitori mai vechi (Montaigne fiind o excepție remarcabilă) m-a încurajat într-o altă tendință, existentă încă de la început în opera mea și anume în tendința de a aplica artei literare o metodă structurală care
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
încurajat într-o altă tendință, existentă încă de la început în opera mea și anume în tendința de a aplica artei literare o metodă structurală care caută să definească unitatea operei fără a recurge la personalitatea autorului. *29 243 Într-adevăr, stilistica psihologică, oricât de ingenioasă ar fi unele dintre sugestiile ei, comportă două obiecții. Numeroase corelații despre care se pretinde că ar fi fost stabilite prin această metodă, de fapt nu se bazează pe concluziile trase din materialul lingvistic, ci își
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
la Dragomirescu, 1939, p. 41). Această perisintaxă urmărește tocmai "sensul lipsit de forma [= expresie]", iar Dragomirescu observa că unii autori germani folosesc chiar termenul de intenționale Bedeutung (cf. "cugetare intenționala" la Hașdeu) pentru a desemna așa ceva. Interesat cu precădere de stilistica, specialistul român (după ce trece în revistă și distincțiile ori termenii unor cercetători germani, precum Helmut Dempe și Emil Winkler) leagă teoria lui Hașdeu de următoarele concluzii: "Analiza tuturor construcțiilor altoite pe structura gramaticala a enunțului (propoziție, frază) este menită să
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
în revistă și distincțiile ori termenii unor cercetători germani, precum Helmut Dempe și Emil Winkler) leagă teoria lui Hașdeu de următoarele concluzii: "Analiza tuturor construcțiilor altoite pe structura gramaticala a enunțului (propoziție, frază) este menită să pună în lumina sursă stilistica a comunicării verbale determinând toate acele "sensuri intenționale" care însoțesc informația pură, ori de câte ori avem de a face cu un text literar. Observație cu care ne apropiem de "poetica ilocuționară" americană care discriminează între competența locuționară întemeiata pe structura pur locuționară
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Titlul integral/corect nu apare nici în ediția revăzuta din 1995 (Dicționarul figurilor de stil). În al doilea rând, trebuie semnalat că pornind de la Hașdeu, si nu de la Bréal Dragomirescu încearcă să aplice conceptul de "idee latentă" la cercetările de stilistica în felul următor: "Unitățile lexicale ale limbii conserva în structura lor semantica ecoul tuturor propozițiilor care le-au generat; ba putem spune, cum se știe, ca orice cuvânt, în primul rând autosemantic, a fost, la origine, o propoziție. "După cum o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
sintaxa, să se întemeieze o "doctrina" a limbii pe care ar numi-o "noematologie"" (ibid.)25. 3.2.7.3. Să vedem însă ce spunea Gh.N. Dragomirescu despre perisintaxă în cartea sa din 1939 una foarte interesanta dedicată sintaxei și stilisticii propozițiilor independente. Pornind de la un exemplu aparținându-i lui Tiktin (pe care il combate parțial 26), si anume o frază care ar ilustra existența unei cauzale coordonate prin sine ("adică fără ajutorul unei alte conjuncții, în afară de "căci", deci cu esență
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
vezi Austin, 1962/2003, pp. 72-91; cf. și Moeschler & Auchlin, 2005, p. 189). Constatarea pe care tocmai am facut-o este cu atât mai evidentă dacă ne raportăm și la cele spuse de Dragomirescu mai departe: Ascultând de legea această stilistica, o cauzala mai poate fi și o propozițiune independența pură (ceea ce n-a observat Tiktin) tot grație concentrării sintactice. O propozițiune imperativa are dreptul să fie considerată că independența sau principala, numai întrucât este și ea un fenomen de brachilogie
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]