7,229 matches
-
personajele lor și locurile în care se derulează acțiunea sunt cunoscute deja din romanele autorului. În plus, chiar dacă este vorba de creații scrise într-un interval de timp de o jumătate de secol, se poate vorbi de o suprinzătoare unitate stilistică și de imaginar artistic. Mai toate povestirile și schițele autorului s-ar putea încadra în limitele unui realism poetic (de tip sadovenian) alternând uneori sau dezvoltându-se într-un realism fantastic de sorginte sudamericană. Unitatea stilistică și de atitudine a
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
de o suprinzătoare unitate stilistică și de imaginar artistic. Mai toate povestirile și schițele autorului s-ar putea încadra în limitele unui realism poetic (de tip sadovenian) alternând uneori sau dezvoltându-se într-un realism fantastic de sorginte sudamericană. Unitatea stilistică și de atitudine a prozei lui Daniel Drăgan a fost remarcată și de unul dintre criticii ei importanți, Mircea Iorgulescu: "...tonul unei înregistrări aparent neutre și, în realitate, al unei lacome absorbții a detaliului semnificativ. Textele mai scurte capătă din
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească". La prozatorul Daniel Drăgan ochiul este mai important decât urechea. Dialogurile sunt rare și, de cele mai multe ori, expeditive, fără mari veleități stilistice. Personajele comunică economicos, doar atât cât este strict necesar pentru a se face înțelese. În schimb, descrierile sunt ample, precise, uneori pline de poezie. Niciun detaliu nu scapă privirii atente a naratorului, totul pare trecut prin obiectivul unei camere de
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
școlii de la Baia Mare. Dar dacă Balcicul nu a creat, asemenea mișcării de la Baia Mare, o stilistică unitară într-o tematică diversificată și nu și-a extins aria de interes dincolo de orizontul artei noastre - el manifestîn-du-se invers, prin monotematism și prin diversitate stilistică -, acest spațiu a creat o stilistică unitară a receptării, o coerență inimaginabilă a comportamentului artistic și a devenit, sub presiunea unor energii iraționale, probă obligatorie pentru buna funcționare a resorturilor adînci ale actului de creație. Aici s-au verificat, de-
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
coabitării elementelor, ci și mecanismele de funcționare a fenomenului nostru artistic și întregul său spectru de sensibilitate. Posibilitatea participării neîngrădite la acest spectacol natural, absența oricărei birocrații și premisele unei libertăți absolute, plasează fenomenul Balcic într-un spectru valoric și stilistic foarte larg. Or, tocmai acest lucru demonstrează, cu o mare acuratețe, cît de unitară și de coerentă este, în esență, școala noastră de pictură interbelică. Indiferent de stilistica proprie și de estetica personală ale fiecărui artist - și pe aici s-
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
scenă deschisă al acestuia, sub chipul unei anticalofilii susținute. Criteriul suprem de evaluare a literaturii care ar fi capacitatea sa de-a "crea viață" nu-i mulțumește, în vederile sever dojenitoare ale romancierului, "nici pe superesteții ce savurează numai rafinăriile stilistice sau extravaganțele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon". Prin disocierea "expresiei" de "fond", cea dintîi e acceptată exclusiv ca scop, nicidecum ca mijloc. "Stilul" e taxat ca un simplu aspect al efemerului, nu fără nerv polemic: De dragul
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
nu fără nerv polemic: De dragul unei fraze strălucite sau a unei noi împerechieri de cuvinte, nu vom sacrifica niciodată o intenție. Prefer să fie expresia bolovănoasă și să spun într-adevăr ce vreau, decît să fiu șlefuit și neprecis. Strălucirile stilistice cel puțin în opere de creație, se fac mai totdeauna în detrimentul preciziei și al mișcării de viață. De altfel cred că e mult mai ușor a scrie Ťfrumosť, decît a exprima exact. Poate nu e o simplă întîmplare că toți
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
mișcării de viață. De altfel cred că e mult mai ușor a scrie Ťfrumosť, decît a exprima exact. Poate nu e o simplă întîmplare că toți creatorii mari de viață s-au mulțumit să scrie bine și au neglijat floricelele stilistice după care se prăpădeau contemporanii. Precum iarăși nu trebuie uitat că tocmai stilul e mai trecător într-o operă de artă". Cuvinte ce-ar putea fi interpretate ca o apropiere de teza "autenticității" a lui Camil Petrescu, de care însă
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
de Rolls-Royce folosit ca unul de motoretă". Efectele tranziției spre romantism sunt decelabile și în acele pasaje din discursul poetului în care se răsfrînge starea d-sale de spirit la reîntoarcerea în patrie. E, în primul rînd, o învolburare afectivă, stilistic domptată, dar care își propagă unda decisivă în sensul declarațiilor: "De prin 1990, trăiesc o mișcare sentimentală ce mă apropie de literatura română. Unii din colegii mei spun că, în fapt, această literatură eu n-am părăsit-o niciodată. Este
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
interiorului ideatic. De aceea, diluarea incorigibilă de care-i suferă scrisul nu trebuie să se răsfrîngă asupra judecății de ansamblu. Cine are răbdare să-l citească va descoperi în masa prolixă a divagațiilor fulgurații uimitoare sau întorsături de aleasă tăietură stilistică. Volumul apărut la Editura Art, intitulat Despre secret și societatea secretă, reprezintă un capitol din masiva Sociologie pe care Simmel a publicat-o în 1908. Pesemne că soluția editorială aleasă de Laura Albulescu și Mircea Martin e singura aptă a
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
arunca o cu totul altă lumină asupra erotismului cotropitor al acestei bijuterii. Liric - la modul în care e și creatorul de viziuni trans- și intraplanetare Thomas Pynchon - e Mircea Cărtărescu și în marea trilogie Orbitor. Deși schema narativă și matricea stilistică se schimbă de la volum la volum, există pretutindeni un lirism expiator, un tremolo de fundal ce ține laolaltă, asemeni unei monturi, pietrele prețioase ale unor scene amprentate de visceral. Într-o cultură a efemerului, ca a noastră, e desigur dificil
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
partea de proză. Nu știu dacă în realitatea lucrurile au stat așa, dacă cei doi au schițat un plan sau au lucrat la voia inspirației, cert este că textul se leagă foarte bine, fiind, până la urmă, o demonstrație de virtuozitate stilistică, adevărată desfătare pentru cititor. Ca toate basmele tradiționale, povestea imaginată de Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu se axează pe o călătorie inițiatică. Din îndepărtata Franție, Pitic Bun pornește spre Lentmania, țara în care prințesa Repede-Repede își aștepta ursitul. Pe
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
al Plictiselii, și-apoi pe cel al Rodului, și-al Dragostei, cu tot cu înnegurata Vale a Îndoielii, și Dealul Jocului, și-al Dorului, și-al insuportabilei Singurătăți..." (p. 130) Între fragmentele în proză și cele în versuri există o mare compatibilitate stilistică. Cei doi autori comunică foarte bine, se simt între ei, coordonarea este perfectă, totul seamănă cu performanța unor pianiști care interpretează o partitură la patru mâini. Cuvinte insolite (unele inventate de autori) sunt folosite cu toată dezinvoltura, situații de factură
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
în anii începutului de secol XX. Exagerez dacă consider că arta barocă a primei jumătăți a secolului al XVIII-lea este marcată de un autentic sentiment paneuropean? Și totuși, nu trebuie să fii un subtil analist pentru a observa distincțiile stilistice ce marchează datele declamației franceze în opera lui Lully, ale operei napolitane la Alessandro Scarlatti, tatăl lui Domenico, ale declamației intonate în opera marelui geniu al muzicii engleze în sfârșitul de secol XVII, care a fost Henry Purcell. Au fost
Este europeană promovarea valorilor muzicale naționale? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7068_a_8393]
-
prozei se schimbă radical: Mitocanul, Gogu și Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică nu doar tematica și decorul, ci și structura internă a narațiunii. Tot către acea dată, prozatorul se aventurează și pe terenul romanului istoric, unde eșecul stilistic devine patent. Limbajul originar, unitar și frust, se împănează treptat cu neologisme deplasate, pe care Slavici le utilizează fără acutul simț al limbii de pînă atunci. O dată cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, tematica bucureșteană a prozei, șovăielile de
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Popa Tanda ori Scormon) evoluează treptat spre compoziția de mare amploare. Pe urmele lui Stifter și von Saar, Slavici trece la narațiunea de dimensiuni neobișnuite, narațiune ce ar putea fi numită "microroman", ca număr de pagini, dacă toate celelalte trăsături stilistice ale ei n-ar împinge-o hotărît în aria nuvelei. Așa au laut naștere capodoperele Biedermayer intitulate Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca, Vecinii, Mara. Spunînd că aceste narațiuni se plasează în aria nuvelei, ne referim la structura de bază
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
tîrziu română literară, iar influențele maghiaro-germane și-ar fi pus amprenta asupra limbii lui. Realitatea mi se pare însă a fi cu totul alta: posesor al unui limbaj de excepțională bogăție și varietate, pe Slavici nu l-a interesat strălucirea stilistică a prozei sale, nici perfecțiunea formală. Complet opus lui Creangă ori Caragiale, ba chiar și unui stilist modest ca Duiliu Zamfirescu, Slavici a văzut mereu în limbaj doar un mijloc, nu un scop, simplu vehicul pentru un adevăr care îl
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
pînă la sfîrșit. La Costache Negruzzi ori Nicolae Filimon stilul indirect liber reprezentase mai degrabă o curiozitate; o dată cu Slavici, el căpătă drept de cetate. Marcă a prozei evoluate, utilizat în romanul european din perioada naturalistă, el devine, prin Slavici, formă stilistică esențială a prozei românești. Bazat pe arta perfect dominată a dialogului și pe manevrarea abilă a stilului indirect liber, Slavici își construiește nuvelele cu arta subiacentă a unui dramaturg. De la cele mai modeste ca valoare (Scormon, O viață pierdută) pînă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
cu suferințe umane nesfîrșite, dar cu un ritm lent și grav. în Pădureanca nimeni nu se grăbește și totul are un aer hieratic, de basm străvechi. În suita marilor nuvele ale lui Slavici, Mara marchează cea din urmă capodoperă. Procedeele stilistice proprii autorului își dau aici întîlnire pentru ultima oară. Din păcate, compoziția rotundă din nuvelele precedente nu se regăsește între primele capitole, comparabile cu cele mai bune pagini, și finalul cu totul remarcabil se plasează pe(??) o parte mediană, lungă
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
se plasează pe(??) o parte mediană, lungă și amorfă, ce scade vizibil tonusul narațiunii. Nu întîmplător în ea se găsesec și episoadele citadine de la Viena și din orașul ardelenesc. Dincolo de acest viciu de compoziție, Mara înseamnă un tur de forță stilistic. "Vocea" dominatoare a personajului Mara comandă primele capitole, pentru ca apoi, insesizabil, ea să fie înlocuită de "vocea" Persidei, fiica eroinei. Cîtă vreme Mara dăduse tonul narațiunii, ideea cîștigului cu orice preț era cea care făcea să progreseze narațiunea; de la un
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
direct din autobiografie și unde individualismul romantic își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant cu cel european. Obiectivarea perspectivei prozastice înseamnă apariția unei noi stilistici și ruperea legăturii cu prima noastră proză modernă, născută în zorii pașoptismului. Biografia lui Slavici se prezintă, aparent, ca o existență lipsită de strălucire. Dacă școlaritatea primă, trăită în Ardeal, ca și micile slujbe adminsitrative nu-l anunțau pe viitorul
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Elvin, sau Albala, sau Preda, sau Roger Cîmpeanu, sau Ianoși, după cum vreau să filmez în acea zi." (pag. 105) Se mai poate trage o concluzie la capătul acestei liste generoase. Metoda lui Radu Cosașu în materie de comentariu este profund stilistică. (Cu alte cuvinte, mai mult decât impresionistă, mai mult decât umoral pozitivă, mai mult decât colocvială.) Portretele pe care le face, unor Shirley Temple (pag. 38) ori James Dean (pag. 93) de exemplu, converg totdeauna spre un verdict de neuitat
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
ea apare și în O viețuire cu Stan și Bran, și în Sonatine. (Am mai spus-o, nu e singura astfel de situație.) Se ridică întrebarea de ce. De dragul evenimentului în sine? De dragul explicitării unei pasiuni de-o viață? De dragul travaliului stilistic? Ultimul răspuns mi se pare mai plauzibil. L-am suspectat pe Radu Cosașu, la fiecare nouă lectură, că este unul dintre autorii perfecționiști fără simbrie, dintre acei stiliști cărora frazele le ies impecabile din prima încercare. Mi-am imaginat manuscrisele
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
se prăbuși peste masa lungă, acoperită de postav vișiniu, și leșină cu un horcăit suprem. Profesorii aflați în cancelarie constatară cu mare încântare că domnișoara Mökösch pute!" (p. 73) Cu multă dezinvoltură se mișcă Radu }uculescu pe mai multe registre stilistice. Stilul său narativ este în permanență adaptat perfect la meandrele poveștii. Autorul se simte la fel de confortabil în registru sentimental-melancolic ca și în cel burlesc, existențial, absurd, erotic și chiar trivial. Scrisul său, mereu atent la detaliile cele mai fine este
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
demascarea neiertătoare prin documentele de la CNSAS a metodelor sinistre folosite de ideologii și executanții regimului, de la nivelul înalt până la cel mai neînsemnat ins care-l alcătuiau; stilul impersonal, academic alternând cu cele mai neașteptate metafore și fraze de neuitat?; amprenta stilistică proprie scriitorului? Răspunsul vine în mod firesc: totul dar îndeosebi senzația de viață ce pâlpâie și se aprinde cu fiecare pagină citită; incredibila prezență aproape carnal-spirituală a "samuraiului" N. Steinhardt, în multiple fețe adunate într-o singură ființă demnă și
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]