2,070 matches
-
mine fete în costume cu pantalon, constituite într-un SWAT ad-hoc. Nu știu cum, reușesc să le scap printre degete. Una dintre el dă să mă apuce de sacou, dar mă smulg din mâna ei. Îmi arunc pantofii cu toc și accelerez, strâmbându-mă când simt pietrișul sub tălpi. Când ajung la poartă, inima începe să-mi bată nebunește. În fața mea, trei fete de la PR stau una lângă alta, barându-mi drumul. Haide, Samantha, spune una dintre ele pe un ton de polițistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și m-am trezit că-mi pune În brațe trafaletele și trei cutii de vopsea și Îmi zice că, dacă lucrez În ritm susținut, poate reușesc chiar să termin sufrageria. — Poftim ? — Și, la ora șase, cînd s-a Întors, a strîmbat din nas că nu-i prea place cum am zugrăvit ! Ridică vocea, supărată de-a binelea. Auzi, că am fost neglijentă ! A fost o singură zonă În care am dat un pic rasol, dar asta doar din cauză că nenorocita aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
plecat ca din pușcă, iar el a trebuit să vină după mine În stația de autobuz. Fiindcă ideea e că azi ne vedem din nou. — Nu m-am Înșelat, spune Jemima. Ai puțină răbdare. Te așteaptă surprize de proporții. Mă strîmb la ea În clipa În care se Întoarce cu spatele ca să plece și Încep să-mi dau cu rimel. CÎt e ceasul ? spun, Încruntîndu-mă cînd văd că mi-am atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Doamne, spune, privind În jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez Îngrozită. Connor e aici ? — Are În mînă o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu sîntem acasă. Prea tîrziu, spune Lissy și se strîmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gîfÎind. Iar În prag, În fața mea, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Corporation și am văzut că, recent, au fost implicați În mai multe mînării de proporții. Lucru care, evident, nu dovedește nimic, dar, dacă luăm În considerare faptul că dispare cînd ți-e lumea mai dragă și discuția despre transferuri... Se strîmbă la mine pentru a da mai mare greutate vorbelor sale, iar eu o privesc deconcertată. Jack să facă o fraudă bancară ? Nu. Nu se poate. Nu e În stare de așa ceva. Nu că mi-ar păsa În vreun fel. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care nu erau Încă mame sau pe mame, Krog nu le speria niciodată Însă. Nu știu de ce era el așa de prost. - Siloa e femeie frumoasă, a zis Moru după o vreme. Frumoasă e altfel decât Nila. Krog s-a strâmbat. A Înțeles pe loc ce Însemna frumoasă, căci știa ce pocitanie e Nila! A zis În minte: frumoasă, și a zis Încet, blând, astfel Încât Siloa să-l audă În mintea ei fără să se sperie. Of, of, Siloa doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ciulit urechile, dar n-auzeam nici cel mai mărunt susur de apă. Am adulmecat, dar nici măcar mirosul apei nu l-am simțit. În schimb, am ghicit mirosul urmăritorilor, Îndepărtat, precum și al unor animale sălbatice pitite prin cine știe ce văgăuni. - Urși, se strâmbă Runa și iarăși am luat-o din loc. La noi În munți, când n-aveam Încotro și trebuia să trecem pe lângă vizuinile urșilor, tot bușeam două pietre Între ele și chiuiam de ne luau foc piepții. Ursul e animal fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rășchirate. I-am răspuns cu același gest. Se uită peste brațul de mare. Luă o piatră de jos și-o azvârli Într-o maimuță care se cățăra pe stânca de la intrarea În peșteră. Maimuța chelălăi precum un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața moșneagului se lumină. - Acum să fii atent, Îmi șopti Dyas. Mai așteptarăm o vreme, după care Vishu Își reluă cântul: - Valuri mici de bungdokerik vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
opacitatea completă a inimilor noastre față de suferința care ni se înfățișează clipă de clipă, nu numai în fiecare față boțită, ci în fiecare lucru. În fiecare atom chiar. Vocea Aurorei tremură puțin. Își trece o mână prin păr și își strâmbă gura de la dreapta la stânga. Mda... Deodată gândul i se preciză și își dădu seama că nu era altceva decât nasul sculptorului, diafan, plutind ca un delfin spre suprafața conștiinței. El suferă din cauză că l-am trădat, se gândi ea, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e o înghesuială ca-n iad și cu toate acestea oamenii își vorbesc politicos, se scuză, încearcă să-și facă loc unii altora, cei bătrâni nu sunt ursuzi, cei tineri nu sunt nesimțiți, bărbații nu pipăie femeile și femeile nu strâmbă din nas, cei întregi la trup nu-i nesocotesc pe betegi iar suferinzii nu-i privesc pe sănătoși cu răutate. Da, sunt rare aceste autobuze, e drept, dar ele există, întocmite pesemne în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
e că fără semnătură și act de identitate nu-l putem primi. Hai, actul l-am trecut, respectiv doamna s-a identificat cu buletinul de la populație. Dar semnătura cine să o mai dea, dacă doamna a... - Cine, îl îngână insul, strâmbând din nas. Formalismele și birocrația excesivă v-au făcut să ajungeți unde sunteți acum. Balcanisme de-astea și vă mai dați de europeni. Mai mult sigur că v-o ia bulgarii înainte. Cine să-l semneze... Și eu semnez, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
loc. Mazăre cu friganele, salată de castraveți murați și un pahar cu compot de vișine. Friganelele sunt niște pâini unse cu ou care se prăjesc pe plită. Nu-mi dau seama exact cum, dar sigur trebuie să fie cancerigene. Am strâmbat din nas, zicând că dacă tot trebuie să mănânc așa ceva, măcar să aibă ketchup. Mi-a adus și ketchup, după care a plecat. Am stat multă vreme uitându-mă la friganele. Am observat că fuseseră prăjite inegal, formând în multe locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Oricum, ca actori... jos pălăria. - Da. Numai că Lokusz se încurca la română. - Poftim? - Nu vorbea bine românește. Dacă trebuia să ilustreze ceva, să te facă să înțelegi ce voia de la tine, se apuca să dea din mâini, să se strâmbe și să inventeze cuvinte. - Un motiv în plus să fie un actor bun. - Poate că ai dreptate. - Sigur că da. Ioana râse din nou, într-un fel care o făcu pe Elena să-și încrețească obrazul. O fi fost Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fusese îndrăgostit Sting, o poveste pe care o știe toată lumea. Violet Tranter, cu ochii ei albaștri imenși și cu părul vâlvoi, o jucase, în schimb, ca pe o prințesă care își așteaptă prințul în turn, spre dezgustul meu. M-am strâmbat. — Da, Vi a primit rolul greșit, zise Hugo, observându-mă. Fata care o juca pe Fuchsia, adăugă el pe un ton meditativ. Chiar îmi place. Parcă ar fi titlul unui roman polițist, nu crezi? Bineînțeles că ea ar fi moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi înnebunit de furie, i-ar fi făcut cu ou și cu oțet pe toți actorii, de la un capăt la altul, înjurându-i de mama focului. Matthew se dădu un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
explicat o asemenea idioțenie. Oricum, una dintre idei era cum că Philip, gândindu-se că exagerase cu mâncarea, abțiuguit cum era, a zis că n-ajunge o singură injecție și i-a dat înainte. Oricum, nu pare prea plauzibil. Mă strâmbai. Violet zicea că era foarte stăpân pe el. E greu de crezut că ar fi făcut o asemenea prostie. —De acord. Deci, ori a fost sinucidere, ori l-a omorât cineva. Sinucidere pentru că o omorâse pe Shirley Lowell și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luă cu pași apăsați spre ușă, ofensat, ca unul care fusese călcat rău pe bătături. —Sophie, zise el cu răceală în glas, este prietena mea. Ea o să-și aducă aminte unde eram. O să vedeți. Trânti ușa după el. Eu mă strâmbai. — La dracu, n-am vrut să-l scot din pepeni. Dar ce putea să zic? Adică, na!, cred că a fost acolo tot timpul... Acum înțelegi ce vreau să spun? zise Hugo. Îndoiește-te de cel care spune că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mine e întotdeauna valabil, din păcate. — Nu trebuie să mai slăbești! Nu fi ridicol! zisei eu, înghițind următoarea îmbucătură. Ești destul de slab. — Televizorul te îngrașă cam cu trei kilograme, zise Hugo, pe un ton serios. Acu ce mai zici? Mă strâmbai. Așa mă bucur că nu sunt actriță. — Și eu, zise Hugo, pe un ton foarte serios. Să nu-mi spui că ai terminat deja. Mi-era foame, zisei eu, rușinată. Aștept să termini și tu și mă duc după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noapte, exact ce-și dorea Hugo, pentru că actorii jucau atât de prost și scenariul era atât de slab încât n-avea rost să fie gelos pe nici unul dintre cei implicați în producție, putând, în schimb, să stea relaxat și să strâmbe din nas cu superioritate. Până la sfârșitul filmului, își recăpătase buna dispoziție, deși era destul de obosit. Când ne-am dus la culcare s-a scuzat că e epuizat și mi-a spus, mai încet ca de obicei, să nu mă supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare o am! Nu vă jenați. Scoase dopul sticlei, care pocni cu violență. I-am făcut cu ochiul lui Violet. Se strâmbă în chip de răspuns. Deja devenisem un fel de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau lângă noi și ieșind pe partea cealaltă ca un pitic Munchkin 2. Purta o rochie croșetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și-i șopti ce să facă, acesta o zbughi imediat să-i îndeplinească porunca, bucuros că i s-a dat ceva de făcut. —Coborâsem să iau o gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bez din seara trecută. Bărbații cu tenul deschis ca al lui aveau ceva deosebit de neatrăgător când se afumau rău - contrastul între albastrul și albul injectat al ochilor, plus tenul alb care devenea roșu ca sfecla, până la rădăcina părului. M-am strâmbat și am recunoscut: — Într-un fel, aș vrea să nu-mi fi spus. Genul ăsta de lucruri schimbă felul în care vezi omul. Chiar dacă s-a îndreptat între timp. Știu la ce te referi, zise Hazel serioasă. Dar dacă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am sprijinit, o formă de compromis care speram că-l va liniști pe Ben. Chiar nu voiam să mă așez. — Am crezut că ar putea fi MM. Ce prostie din partea mea, nu? —MM? făcu Ben, care nu înțelegea. M-am strâmbat. —Hazel mi-a spus că MM a fost colegă cu ea la facultate, deci probabil că a cunoscut-o și ea pe Shirley Lowell. N-am crezut nici un moment că pe Shirley a ucis-o altcineva decât Philip, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tine, Ben, zisei eu, cu cea mai mare grijă și blândețe de care eram capabilă. Nici unul dintre cei care mă cunosc cu adevărat nu s-ar fi lăsat duși de așa ceva; de fapt, vedeam cu coada ochiului cum Hugo se strâmbă din ce în ce mai tare. —Nu ți se pare logic? Ben avea deja lacrimi în ochi, dar vorbi pe un ton amar: Singurul motiv pentru care m-a sunat a fost faptul că dacă eu pica, spectacolul Casa păpușilor putea să cadă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]