13,648 matches
-
din loc. După ce am ieșit am auzit vocea limpede și autoritară a lui Rosemary dând comandă prin telefon la Harrods să livreze imediat, la apartamentul meu, cel mai confortabil pat de campanie posibil. Londra era cufundată într-o ceață subțire, străbătută de razele soarelui, prin care clădirile parcă-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încercat să-i minimalizeze importanța sau să o ascundă sub un văl de minciuni și aiureli. Se înfățișa deschis în fața mea așa cum te înfățișezi în fața unui cuceritor sau a unui judecător; și, pe măsură ce discuția noastră înainta, am început să simt, străbătând prin amețeala mea bolnăvicioasă amestecată cu milă dureroasă, că balanța puterii începe să se încline în favoarea mea. Trecusem cu adevărat pe versantul celălalt al muntelui. Mânat de un sentiment brusc de milă pentru el, am rostit: — Îmi pare rău, Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-ți haina Antonia! — Nu merge cu tine, am spus. Nu vezi că-i e frică de tine? Antonia era complet paralizată, se uita când la unul, când la altul cu ochi mari și speriați, clătinându-se pe picioare, cu umerii străbătuți de un fior. Chipul ei era însăși imaginea groazei. — Martin, și tu și Antonia veți face ce vă spun eu, rosti Palmer. S-a terminat cu chestia asta, am spus. Mi-e milă de tine, Palmer. Și acum, ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
disperare și am să lupt cu disperare să fii a mea. Ea negă dând din cap și se întoarse cu fața spre mine. Apoi spuse: — Nu e loc pentru o asemenea iubire. Cuvintele „nu e loc” sunau de parcă a fi străbătut întreg universul și l-ar fi strâns tot într-o cutie. Așa ceva nu puteam accepta. — Când ți-ai dat seama că te iubesc? am zis. Întrebare de îndrăgostit... — Când m-ai atacat în pivniță. — Așadar ai știut ce a însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am să-mi găsesc preocupări noi, am să le reiau pe cele vechi. Am să mă întorc la Wallenstein și la Gustavus Adolphus. Am încercat să pătrund înțelesul acestor idei, dar ele rămâneau incredibil de abstracte, în timp ce durerea ce-mi străbătea corpul îmi arăta ce este cu adevărat real. Mă vedeam în postura supraviețuitorului. Se petrecuse o dramă, existaseră și niște personaje, dar acum toți muriseră și doar în mine mai dăinuia o amintire; poate chiar și această amintire va păli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Apollo“ pe dinăuntru. Am fost dezamăgit, desigur. Dar Înainte să plece mi-a șoptit că nu ar deranja-o să ne Întâlnim din nou, „În circumstanțe diferite“. mi-am dat seama că nici pe mine. Așa că, peste două zile am străbătut orașul cu bicicleta, Îndreptându-mă spre zona de vest. Din păcate, nu prea am avut timp să ne acomodăm cu noile circumstanțe, pentru că a sunat la ușă și a trebuit să-mi ocup locul În șifonier. — Băiat obraznic ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
domnule Knisch. Ivan va trebui să aștepte până vineri. Plin de recunoștință, mi-am dat seama că matematica ei nebunească Îmi dădea un răgaz de o noapte În plus. Am coborât panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului, Într-un colț ferit al unui parc bogat În vegetație. Din cauza domeniului de interes al fondatorilor săi, locul e bântuit de zvonuri care mai de care mai incredibile. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că șifonierul maică-mii Îmi putea oferi plăcere. Nu, nu acesta este cuvântul potrivit. Nu exista „plăcere“, Încă nu, ci, mai degrabă, confort - complet și cald și echilibrat, un sentiment de satisfacție atât de reconfortant Încât, În ciuda rușinii care-mi străbătea corpul, știam că nu sunt pregătit să renunț. Dora mă privi iscoditor. I-am explicat că fără prohibiție, nu exista nici atracție. Scoase vârful limbii, Îndepărtând un fir de tutun cu degetul mare și cel arătător. — Nu cred. O persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l contactez pe inspectorul Wickert a doua zi. Dacă poliția a contactat-o Între timp, poate n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie a lămpii de afară, din camera de proiecție. Am observat ștecherul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trei stații de metrou de unde mă aflam acum. Aveam impresia că s-a Întâmplat acum o sută de ani; și chiar s-a Întâmplat acum o sută de ani. Dacă n-aș fi acceptat invitația Dorei și n-aș fi străbătut orașul cu bicicleta, plin de elanul ăla nebunesc, s-ar mai fi Întâmplat oare ceva din ceea ce se petrecuse de atunci? Poate că acum ar trăi o viață „ordonată“, ca să folosesc expresia celor de la Tageblatt. Și nici pe mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și fi schimbat locurile de bunăvoie. Și totuși, interpretând și răs-interpretând evenimentele și explicațiile referitoare la săptămâna trecută, mi se arătă o soluție pe care până și eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ultimele două săptămâni, când intră-n concediu... mai sunt, însă, momente când umezeala din Jersey City devine insuportabilă, când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
încetișor „Ah, Alice!“, ceea ce nu-l putea face pe Heshie decât s-o iubească și mai mult; și, bine-nțeles, același efect îl avea și asupra mea. Ah-Alice, cu pletele blonde săltându-i pe spate, încadrându-i chipul! Cum mai străbătea jumătate din lungimea terenului de joc, cu pasul ei elastic, exuberant! Ah-Alice, în fustița ei albă cu pantalonașii de satin albi strânși pe coapse și cu cizmulițele ei albe, care-i veneau până la jumătatea gambelor suple și puternice! Of, Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tare: un băiat fără tată. Dar cum să explic conduita lui Smolka, cutezanța lui? El are o mamă care muncește. A mea, nu uita, patrulează prin cele șase camere ale apartamentului nostru la fel ca o armată de gherilă care străbate ținuturile zonei sale de acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mele: nu mă costă nimic, și-apoi, cine-o să mă știe? O să mă așez! Zău! Mă las, deci, în jos și e cald! Tii, am șaptesprezece ani și mă frec cur în cur cu vrăjmașul! Ce cale lungă am străbătut din septembrie încoace! La râul Babilonului, acolo am șezut și-am plâns, când ne-am adus aminte de Sion! Ă-hă, așa-i. Pe budă mă simt dintr-o dată năpădit de regrete și îndoieli, mă cuprinde un dor nebun de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un băgăreț, spuse el, cu mâna pe mâneca celuilalt. Un om al bisericii din compartimentul meu are impresia că ar fi cineva bolnav. Adăugă plin de zel: — I-am promis că o să mă interesez. Ea Îl văzuse pe doctor cum străbătuse culoarul În sus și-n jos, În sus și-n jos, pe culoarul gol, ca să-și găsească un compartiment pe plac. Acum, fără să fi greșit cu nimic În ce-l privea, iată-l copleșit de oameni, Întrebări și apeluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de față ca să mă vadă sau să-mi vorbească. Se uită iarăși afară, pe geam, dar satul nu mai era, și nici acele coline verzi pe care le văzuse. Doar râul era același. Adormi. Domnișoara Warren se bălăngănea pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își dădu seama de inutilitatea cunoștințelor sale. Nu putea face nimic pentru ai lui. Nu le putea recomanda odihnă celor epuizați, nici nu le putea prescrie insulină celor diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
seara aceasta că-și pierdea capacitate de exprimare. Cum să se bazeze pe ea când va ajunge la Belgrad? Și pe urmă, spuse domnul Savory, să nu-l uităm pe Shakespeare. — Cum l-am putea uita? spuse domnul Opie. El străbate lumea asta Îngustă ca un colos. Vrei să spui... Ce atitudine avea el În privința confesiunii? Era, evident, romano-catolic prin naștere. — În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate de metru de aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se uită. Ah, dar există o diferență. Noi facem mai mult decât doar să vorbim. Dar va fi un proces? — Un fel de proces. Mă vor duce la Belgrad. Undeva se auzi un claxon și apoi aerul rece fu străbătut de un fluierat. — Schimbă probabil linia, Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nimic. Absolut nimic. O mică defecțiune. — Suntem blocați aici pentru multă vreme? — Oh, o nimica toată. Probabil o oră, o oră și jumătate. Telefonăm să ne trimită altă locomotivă. Myatt Închise fereastra și ieși pe culoar. Nici urmă de Coral. Străbătu trenul cât era de lung, uitându-se În compartimente și Încercând ușile toaletelor, până când ajunse la clasa a treia. Acolo Își aminti de omul cu vioara și-l căută prin compartimentele urât mirositoare, cu bănci de lemn, până când Îl Încolți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scuturau din capetele lor mici și brunete ca niște păsări de casă gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce-i cu ciuperca aia care te manâncă de cur la sala de fitness? Vezi că trebuie să-i freci la cap pe ăia de la Treeline dacă vrei să faci vreo treabă! Și, cât ai clipi, cât îmi ia ca să străbat coridorul, descântecul mi se derulează în gând, în timp ce-mi culeg haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]