1,470 matches
-
să ne aperi tagma Și în fruntea obștei calea s-o alegi. Multă sănătate îți dorește oastea, De la secretare, până la colegi. Vremea se petrece, veac cu veac se-ngână Și-n curând mileniul se va înnoi ... Alături de pace-n urarea străbună, Gândul meu de bine te va însoți. Fie ca norocul să te fericească, Cinste și credință, cuget românesc, Multă sănătate, tihnă sufletească, Mișule bădie, asta îți doresc! LA ANIVERSARE Ioan Mercheș Într-o zi cu har Prinsă-n calendar, Și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
nici de aureoli Măria-Ta ai trebuință; căci acești lauri și această aureolă ai știut să le câștigi, cu vitejii noștri soldați, pe câmpii de bătaie și să Vă păstrați o pagină ilustră in istoria neamului românesc. Ai reînviat gloria străbună a Domniei române; și, dacă națiunea voiește astăzi a-Ți da titlu de Rege, este că ai știut a câștiga locul și titlul unui Suveran independinte și a cuceri inimile prin practicarea virtuții și respectarea legalității și libertății. Regatul român
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
această scenă penibilă, fiindcă am trăit-o și faptele erau adevărate. Această rătăcire, care a fost Transnistria, terfelește concepția de viață a poporului român, de a fi nu agresivi, necălcînd hotarele altor popoare, dar gata oricînd să-și apere glia străbună, așa cum ne arată toată istoria neamului nostru. 67 Dacă la 21 iunie 1941, Antonescu a intrat în război, fără să consulte țara, în tot timpul războiului, mareșalul Antonescu a informat de toate acțiunile lui în politica externă, atît pe Iuliu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe flăcăul nostru drag, al țării, pe Marele Voevod Mihai - trup din trupul țării și suflet din sufletul nostru - și să-i dăruiască lui înțelepciune, sănătate și viață lungă”. Comandantul Străjii Țării cheamă copii neamului „să se întoarcă spre datina străbună, înlocuind obiceiul străin al pomului de Crăciun cu Steaua năzuințelor creștine ale românismului”. În această zi, comandanți și străjeri alături de dregători și popor „și-au plecat fanioanele și genunchii pentru sănătatea, slava și tăria” Marelui Voievod Mihai. Căci, a spus
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și încă multe, multe altele, exprimând în diferite feluri și cu pregnanță, imaginea fermecătoare a tabloului spațial al scumpelor noastre meleaguri. Motivație și mulțumiri Pitorescul strălucitor al cadrului natural al satului Costișa văzut prin prisma copilăriei, originalitatea artei populare, folclorul străbun care sfidează timpul, spiritul creator și mai cu seamă oamenii, au fost invitații stăruitoare la reflecție, meditație, încântare și bucurie, căutare de idei, dând uneori chiar frâu liber imaginației. Ca fiică a satului, am considerat că "nu trebuie să ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șesurile Daciei Traiane vor răsuna de un singur glas de biruință, glas ce va ieși triumfal din mormântul Marelui de la Putna, răsfrângânduse în mii de ecouri de stâncile Ardealului, iar mândrul Olt va duce spumegând bătrânei Dunăre vestea reînvierii gloriei străbune...” Spumegând bătrânei Dunăre... până la Balcic, am adăuga noi. Cum au reușit să stea la postul conștiinței naționale presa și slujitorii ei, pas cu pas, numai paginile de ziar ne pot fi martore, care pe mine m-au îmbogățit. Celor ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
numărul următor al revistei Candela, pe anul 1946. Numărul din Candela pe anul 1946 avea 600 de pagini, s-a executat în Tipografia „Al. Terek” din Iași cu o largă înțelegere și bunăvoință pecuniară a mai multor susținători ai Bisericii străbune, cărora redacția și administrația revistei le adresa mulțumiri într-o notă specială. * „La 4 februarie 1945 a adormit în Domnul... mult veneratul și iubitul senior, părintele profesor onorariu dr. Vasile Tarnovschi. Departe de căminul cald al bătrâneților sale, în dureroasă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a Mitropoliei Bucovinei, cu G. Antonescu redactor șef și preotul P. Birău la Administrație, își păstrează ținuta păstorească, dar, parcă din premoniție, citim și avertismentul: „Fii gata, Române”, semnat de Vasile Militaru: „Fii gata, Române, să-ți aperi hotarul Moșia străbună, fii gata să-ți aperi!... Vrăjmașului țării, de-i scapără-amnarul - Spre pieptu-i, fii gata, din flintă să-i scaperi!”... Viața merge înainte. În 1939, 332 pagini, în 1940 alte 240 de pagini.. * Credința, foaie de zidire sufletească a Mitropoliei Bucovinei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rugăciunea de profundă recunoștință, așternută pe țărâna dar și pe cuvântul celor ce se dăruiesc Supremului Sacrificiu, acolo unde noi stăruim a fi cu spiritul. Așadar, crâncenei jertfe din marea Vale a Plângerii, dar și din sfânta biserică a vredniciei străbune, care-i astăzi Moldova - o clipă de creștinească și românească cucernicie” Urma poezia „Ne vom întoarce înapoi!” - semnată Geordrumur, din care redăm prima și ultima strofă: „Ne vom întoarce înapoi Spre țara visului domnesc, Pe unde azi tristeți doinesc Fără
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
al răzeșului și mazilului devenit castă, care ține la titlu și nu se amestecă cu țăranul.” Schimbându-i haina, sufletul răzeșului nu s-a schimbat: „Dimpotrivă, răzeșul bucovinean, urmaș vrednic al plăieșilor, a rămas mai departe credincios limbii și credinței străbune, rezistând mai mult valului cotropitor de înstrăinare. Chiar atunci când unii răzeși, forțați de împrejurări vitrege, și-au pierdut limba, totuși și-au păstrat conștiința românească, mărturisind-o mereu cu dârzenie. Tocmai neamestecul lor instinctual cu țărănimea venetică din jurul lor i-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
13/1936, Ion. I. Nistor adaugă în acest sens: „Numai la 1904 Junimea Literară a putut rezista tuturor piedicilor și greutăților, îndurând până și o confiscare pentru frumoasa poezie a lui Sever Beucă Costineanul „La coasă fii ca-n vremile străbune” pe care am găsit-o republicată în ediția a doua de după confiscare în Junimea Literară nr.2/1904 sub titlul: „Marș festiv, dedicat Societății academice „Junimea” cu ocazia jubileului de 25 de ani” pe care o redăm integral nu numai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Iuta... adevărate fabrici ale morții” nordbucovinenii au așteptat ora mărturisirilor: „Din acestea s-a născut Țara Fagilor”, memorialul celor care au răzbit terorii comuniste o jumătate de veac.” Deci, am înțeles, Țara Fagilor este pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul Bucovinei, Codrul Cosminului, Plai Românesc și Făgurel” Dimitrie Poptămaș exclamă entuziast: „Renaște Țara de Sus!” Și o dată cu el
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
decât România să aibă nevoie de noi!” - îi replic, el mă privește și nu zice nimic. Orgoliul scriitorului român de a se considera deasupra determinărilor spațio-temporale - și Cărtărescu este unul dintre aceștia! -, orgoliul de a ținti „universalitatea”, ignorând, senioral, „glia străbună” (dintr-o exasperare pe care o înțeleg foarte bine), sfidând determinările colectiviste. Ei bine, acest orgoliu de om funciarmente liber sau care se visează așa suportă pe durata unor „exiluri” autoimpuse, cum este o bursă la Berlin, încercări, se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
izvoarelor de câștig ale acestei țări și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ar place s-o am ca noră”. Bine, Mamă. Să mă mai gândesc. Dar, hotărârea mea era deja luată. În ziua următoare, a doua zi de Paști, În satul nostru, băieții mergeau la “stropitul fetelor”. Am urmat și eu datina străbună și m-am dus s-o stropesc pe Milica. Hristos a Înviat! Adevărat că a Înviat! Am auzit că aveți o fată frumoasă și-am venit ca s-o stropesc. Poftiți, poftiți, domnule Nelu, m-a Întâmpinat vecinul Mărgineanu. A
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și, mai cu seamă, Saint-John-Perse, Char, Michaux și Mallarmé. Însă... nu am intrat în mimeză de apropriere cu ei; nu m-am bătut cu pumnul în chept și n-am strigat: Anche io sono poeta!, mulțumindu-mă cu practica strigăturilor străbune și a epigramei populare, har moștenit de la instanța-mi paternă. (Vezi numai, în "Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur,/ Că își fute muza-n cur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
libertății și independenței patriei” (vezi Anexe). Un alt monument, reprezentând o cruce imensă de piatră, situat în apropiere, a fost ridicat de hușeni ca o „Recunoștință eternă a celor care cu prețul sângelui și al vieții au păstrat Țara, limba străbună și credința”. Generalul Haralambie Bossie, (19 decembrie 1895, Huși - 22 aprilie 1988, Piatra Neamț) era și el hușean. Studiile militare (Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, 1914-1916, Școala Superioară de Război, 1927-1929) și devotamentul i-au asigurat o frumoasă carieră, de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și temeinice cunoaștere a limbii naționale: ,,Ș-apoi scopul școalei este și acela și poate cel mai essentialde a învăța și a păstra cu cea mai mare sfințire limba națională, de care se leagă tot trecutul unui popor cu datinile străbune, jocurile, cimiliturile, proverbele, legendele și cântecele populare cele pline de dulceața. „Sunt, după cum se vede, cuvinte de o adâncă și pură sinceritate a sentimentului patriotic. Ele ni-l relevă pe Creangă că profund și responsabil implicat, imediat după Unire, într-
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
război mondial - prin publicarea unor opere având ca protagoniști personalități istorice care au vegheat asupra libertății și prosperității țării, exemplu „Ștefan cel Mare” de Alexandru Vlahuță, ori elogiind lupta oamenilor simpli - a eroilor anonimi care s-au jertfit apărând glia străbună, aspect care constituie tematica volumului de versuri „Din Țara Zimbrului” din creația voiculesciană. Aceeași finalitate a avut editarea unor opere aparținând scriitorilor: Ion Creangă, Bogdan Petriceicu Hașdeu, George Coșbuc, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Octavian Goga. Academia bârlădeană a insuflat tuturor
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
pun în slujba aproapelui sau să mă bucur de viață, satisfăcându-mi toate plăcerile, chiar cu riscul de a ignora suferința semenului? în avântul lui egoist de a trăi mai bine, omul uită adesea de cei din jurul său, uită de străbuna învățătură „de a-și aduna bogății în cer” și nu se îngrijește decât de trupul lui, adunându-și nenumărate bogății materiale. Aceste lucruri efemere, însă, dispar la fel cum au apărut și lasă pe om mai gol și mai pustiit
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
-n fașe mic pe Domnul. Și îmi mai vine în minte acum, un vechi cântec de Crăciun, bogat în semnificații: Din an în an sosesc mereu La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar nu uita, când ești voios, Române să fii bun. Dragii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
partuză“ sau une partie fine, sub portretele Încruntate ale străbunilor, cu bărbi și giubele, atârnate pe pereți, de unde pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y, văr și, poate, musafir În pielea goală al acestor tinere boieroaice din cea mai ilustră spiță muntenească; nici strămoșii cu bărbi și giubele În mobilierul lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luptă spre-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-a frânge noian de eresuri... Acum cinci luștri în urmă, primind miruirea divină, În Roma - Cetate în care își are catedra sa PetreRevii, cum venit-au odată „Feciorii serafici”, cu inima plină, S-aprinzi focul sacru-al credinței străbune-n străbunele vetre. Nu-ți pasă că-n jurul tău urlă sinistru noian de talazuri, Și-ți urcă șalupa pe creste de valuri s-o frângă în două, Doar vâsla-ți potoale furia de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin tine, sorbit-au avântul spre culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a-n străbuna ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine, în fine-au primit meritata cunună de glorii... Pe drepte, deci, astăzi, când cumpăna lumii se frânge-n
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]