11,293 matches
-
să știe că e privit. În schimb, Pablo rămăsese la fel de serios și hotărît cum fusese tot timpul, neluînd defel În seamă ce se Întîmpla În jurul lor. Ținea mîna perfect Întinsă, cu podul palmei pe chakras-ul coroană al Christinei și se străduia În continuare să se concentreze, așa cum Îi ceruse Joanna Jeni, fără a se gîndi la nimic altceva, alungînd din minte orice imagine care i-ar fi putut corupe potențialul de energie Kundalini, sau Puterea Vieții, despre care se presupune că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se complică enorm, deoarece, pe măsură ce progresele În studiul realității se adîncesc, limbajul științei devine tot mai imprecis, semănînd tot mai mult cu limbajul misticilor. Deși susțin că pentru ceea ce vor ei să spună Încă nu există concepte adecvate, savanții se străduiesc totuși să explice. Să admitem premisa că materia se exprimă În cuante. Forma de spirală este proiecția În plan a unui vortex. Cercetări recente au demonstrat că efectul de vortex produce o extraordinară concentrație de energie, iar un savant sirian
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bine. Mai Întîi, vom instrui populația pentru a-i recunoaște. Cum recunoaștem un extraterestru? Foarte simplu, pe baza unor criterii. În primul rînd, nici un extraterestru nu va recunoaște vreodată că ar fi ceea ce este. Dimpotrivă, primul lucru pe care se străduiește să-l demonstreze este nu doar acela că de fapt el nu este extraterestru, ci mai ales că a fost urmărit și persecutat de extratereștri. Vă rog să mai rețineți și amănuntul că inițiativa campaniei aparține extratereștrilor Înșiși, ceea ce Îi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a Înțelege mai bine, colonelul mută receptorul de la o ureche la cealaltă. Modul În care Împăratul prezenta lucrurile Îi lăsa de fiecare dată impresia unei energii nedumerite, care se exprima În structuri turbionare, generatoare de abis. Oricît s-ar fi străduit, nu reușea să reziste asaltului continuu al frazelor sale contradictorii, imprevizibile, solicitîndu-i un permanent efort de adaptare care se transforma treptat Într-un soi de amețeală. — Mi se pare destul de clar, Majestate, deși Într-o foarte mică măsură. Înseamnă că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de spirală. Dar, din moment ce adunarea generală aprobase propunerea și constituise imediat un comitet de organizare, nu avea nici un rost să se opună, căci ar fi Însemnat să nu respecte voința majorității și prevederile statutare! Dimpotrivă, Își Însușise inițiativa și se străduise să creeze toate condițiile pentru reușita ei. Între timp, guvernul decretase că extratereștrii au În general intenții binevoitoare, cu condiția ca oamenii să respecte legile În vigoare și să și Îndeplinească corect obligațiile sociale. Faptul că printre acestea figura și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din paiele de pe jos și le făcu grămadă, sfătuindu-l pe Pablo să-și Înjghebe din ele o saltea, ca să nu-l tragă umezeala. — Degeaba! se lamentă Pablo. N-am să pot face nimic cu mîinile legate. Măcar o să te străduiești, tot e ceva. Dacă mă caută cineva, spuneți-i să nu se apropie prea mult, fiindcă intrarea În peșteră e minată. CÎnd o să vă cadă tavanul În cap, amintiți-vă că v-am vrut numai binele, mai adăugă Înainte de a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unde se afla masa de biliard. Deși maiorul Îi explicase regulile jocului, Pablo lovea bilele cam la Întîmplare, de parcă ar fi vrut dinadins să piardă. Raportul de forțe era atît de vădit dezechilibrat, Încît maiorul, jenat de superioritatea lui, se străduia să joace și el cît mai prost. La un moment dat, Pablo se opri din joc, lăsă tacul din mînă, și spuse: — Prietene Smith, dă-mi voie să te consider prietenul meu. Mi am amintit adineauri că am treburi mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu ajuta cu nimic la clarificarea situației. — În principiu, omul este materializarea unei voințe. Deși unii filosofi idealiști afirmă despre Dumnezeu că este spirit și dincolo de spirit, de cele mai multe ori Însăși concepția lor este una materialistă, În sensul că se străduiesc să-l descrie, pentru a-l face să existe. Deci, voința se exprimă Întotdeauna În materie. Deci, materialismul dialectic și istoric răspunde la toate Întrebările despre om. — Mă rog, s-ar putea să ai dreptate. Totuși, nu mi-ai spus
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
șicana, sau numai din simpla dorință de a fi original, Bazil a preferat lichiorul, motivînd că Îi place culoarea lui, verde de Paris - o glumă cam sinistră, de care aveam să-mi amintesc involuntar cîteva zile mai tîrziu. Deocamdată, se străduia să-mi demonstreze că viitoarea lui carte va salva omenirea de la dezastru. Știa el de undeva că foștii securiști refugiați pe insula Roland puneau la cale dispariția de pe hartă a României, nu prin război civil sau Împărțirea ei Între marile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zăpadă. Aveam să aflu mai tîrziu că Îl chema Pufi. — Ea e! Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic, nici o emoție, deși mă străduiam. Dacă aveam vreun sentiment, acela era al unei acute banalități. În afară de strînsoarea mîinii lui Pablo, un singur lucru simțeam, concret și indubitabil - dezamăgirea. După aceea, cînd mi-a dat drumul, am Început din nou să mergem, cu senzația că eram
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în momentul de față. Cinci, șase, șapte, e ca un joc de puzzle, se gîndește avînd impresia că urcă treaptă cu treaptă scara propriei conștiințe, bifînd bucată cu bucată fiecare părticică a planului bazat pe aceleași motivații pe care se străduise să le adune de alungul anilor. A fost un drum lung, Geniule, simte iar nevoia să i se adreseze reluîndu-și ideea, spațiul ăsta are o forță purgativă de care ar fi o mare prostie să nu profite, se gîndește. Eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu cerșește, se roagă zilnic, Își face o familie, respectă legile? Nu, nu era bun dacă ne luăm după toate astea. Dimpotrivă. Pentru mine a fost Însă un om bun, a ascultat cinci ani poveștile inventate de mine, s-a străduit să-mi intre În voie, a suportat glume și răutăți din partea mea, și m-a așteptat ca un câine credincios. În toți acești ani ar fi vrut poate să-și spele sărmanul păcatele, dar nu a avut destulă putere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și, din piciorul stâng Îi căzuse papucul. Ea se apropiase cu precauție de canapea, ca să nu-l trezească. Frământa În mâini o bucată de lut moale, căreia ar fi vrut să-i dea chipul și asemănarea bătrânului. Oricât s-a străduit, În liniște, să reproducă Întocmai, trăsăturile chipului, și disticția aristocrată, nu reușea. S-a Îndepărtat de canapeaua În care bătrânul dormea, distrugând cu strângere de mână, eboșa de lut În care nasul grecesc al bătrânului era singurul element reușit. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum n-am mai Întâlnit. -Cum arată un chip pe care nu l-ai Întâlnit? -Se schimbă foarte mult În funcție de vibrațiile aerului și ale culorilor și are un cumul de forțe care duc la frumusețea absolută, pe care eu mă străduiesc s-o găsesc, de ani de zile, Într-un portret. Îți dai seama că n-am Înțeles mare lucru. Știam că atrag În general privirile bărbaților, dar În niciun caz nu știam că, mă rog, chipul meu ,,se schimbă În funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
persoană separată, care nu mai făcea parte din mine. — Nu-i așa că-ți pare bine că am găsit apartamentul? — Da, foarte bine. Nu fi supărat pe mine. Mă îndurerezi profund, zise Antonia. — Nu sunt supărat pe tine. — Anderson s-a străduit foarte mult să-l găsească. — A fost deosebit de amabil mai ales acum când îl preocupă atât de multe alte lucruri. — Ce ar putea să-l preocupe, ce ar putea să ne preocupe pe fiecare dintre noi în afară de tine? întrebă Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia. — Ce să nu fac, pentru numele lui Dumnezeu?! — Nu fi așa de sec și de sarcastic. Și, te rog, dacă poți, fii îngăduitor cu Anderson. Nici nu știi cât se frământă din pricina sentimentelor tale față de el și cât se străduiește să-ți fie pe plac. L-ai putea face să sufere cu cel mai mic gest. — Nu sunt nici sec, nici sarcastic, am răspuns. Și-i sunt cu adevărat recunoscător lui Palmer. Dar tare aș vrea să nu mai complotați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lăsați amândoi în pace, în sfârșit! — Te înșeli în privința dorințelor tale, Martin, spuse Palmer. Nu e ușor să scapi de chinurile dragostei. Adevărul este că această descoperire a aruncat o umbră asupra noastră, a tuturor, și toți trebiue să ne străduim să o îndepărtăm. — Cu alte cuvinte, eu trebuie să fiu bine muștruluit pentru ca tu și Antonia să puteți merge mai departe? — Tu trebuie, ca să folosesc cuvintele tale, să fii bine muștruluit și pentru binele tău, răspunse Palmer. O mare cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu s-a arătat deloc. A fost o dimineață care mi-a făcut bine și când am plecat mă simțeam mai în largul meu în prezența Antoniei decât mă simțisem vreodată până atunci, de la mărturisirea ei. Iar ea s-a străduit din toate puterile. M-a determinat să-i spun întreaga istorie a relației mele cu Georgie în amănunt; și, cu toate că mai înainte ideea de a face acest lucru mă umplea de repulsie, când am fost pus în situația de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
experiență o prietenie, dacă e să supraviețuiască, trebuie să se reorganizeze și să se schimbe din temelii. Rămâne de văzut dacă prietenia noastră se poate schimba astfel. Sper din tot sufletul că e posibil, iar eu unul am să mă străduiesc ca acest lucru să se întâmple. — Cu condiția să nu-i spun nimic Antoniei, am adăugat. M-a privit grav. — Dacă-i spui Antoniei, vom fi toți niște oameni terminați. În liniștea care a urmat acestor cuvinte mi-am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a mă vedea din nou la lucru într-o manieră care, venind din partea unor persoane mai puțin inteligente, m-ar fi făcut să mă simt umilit. Toți trei, ele cu multă convingere, iar eu acceptând cam fără convingere, ne străduiam să dăm impresia că afacerile merseseră foarte prost în absența mea. Am închis scrisoarea pentru Georgie. Mă întrebam ce-o să priceapă din ea. O persoană tânără și inteligentă nu poate fi ținută într-o încăpere frigorifică decât pe o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oblojeam unul altuia rănile. Antonia, care arăta acum mult mai bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
creștea o cantitate de păr generoasă. Presupun că nu era prima oară când juca mica șaradă căreia, din câte mi-am dat seama, trebuia să ne dedicăm acum. La Început s-a prefăcut că nu mă observă. Personal, m-am străduit să par cât mai visător și mai distrat. Dar apoi mi s-a părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meu deja supraîncărcat. Apoi am Întrebat-o dacă ar vrea să vadă filmul din camera de proiecție. Având În vedere ce se Întâmplase Între noi, era o sugestie Îndrăzneață și Dora mă privi ambiguu. Nu-mi dădeam seama dacă se străduia să nu râdă sau dacă Îi era jenă În locul meu. Dar, În loc să spună ceva, aruncă niște priviri Într-o parte, dădu din cap aprobator, fără să scoată vreun cuvânt și urcă cu Else Oloaga, În timp ce eu lăsam ultimii spectatori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de stridentă. Stând cu picioarele Îndoite și depărtate, mi-am pus mâinile pe genunchi. Fiind o poziție solicitantă chiar și pentru o femeie, m-am străduit din răsputeri să respir calm și cât de cât demn. Trecu ceva timp până când am reușit să discern sunetele din spatele meu. La Început am văzut o mișcare repetată cu o anumită Încăpățânare, urmată de un sunet alunecos și umed, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]