1,359 matches
-
de procurare a materiei prime pentru arderea rugurilor nesfârșite, ar fi aplicat nou-născuților criteriul selecției estetice și al perfecțiunii corporale. Jumătate din Europa ar fi fost decimată, iar Quasimodo și confrații săi demult transformați în cenușă. În ceea ce mă privește, străveziu și subdezvoltat, mă mențineam laolaltă grație nădragilor și curelei care-mi țineau scheletul pe verticală, asemenea unui hărăguț de vie. Dacă mama, întâmplător, m-ar fi adus pe lume în cetatea spartanilor, aș fi fost aruncat cu repulsie, fără întârziere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
despre suveniruri - sunt intangibile! Dar la de-ale gurii... este suficient să vă spun că un sandwich tip Mc. Donald’s îți saltă ușor din buzunare 7$. Pe ce? Un corn lung, tăiat pe la mijloc, cu o felie de șuncă străvezie rătăcită pe-acolo și două frunze de salată... ofilite și alea. Feriți-vă de... foamea moscovită! O foame premeditat întreținută de neprietenoasele noastre gazde prin astfel de... neprietenoase prețuri... Dialog mut între vânzătorii din aeroport și turistul român, flămând și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Sevastopol și Yalta, pentru a zăbovi la Enzehi, Raht, Teheran și mai ales Isfahan 4. Ea recompune, într-o carte premiată de Academia franceză, imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie a credulității și desacralizatei temeri de moarte. Persia contemporană, Persia islamică. Și ea revede paginile acelui călător, „giuvelier protestant de la Paris” amintit de Odobescu, doar pentru o confirmare: din secolul al XVII-lea până la 1900
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul, unealtă fragilă și străvezie, i se transformase într-un vehicul de unică folosință: aceea de a-i purta, asemenea unei monturi ieftine de inel, piatra prețioasă a intransigenței morale. Dacă Securitatea l-ar fi ocolit și l-ar fi lăsat liber, mulți pușcăriași ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile scenei literare pariziene, dominată de moda aproape tiranică a surrealismului, robbe-grillet-ismului, anecdoticului și naturalismului abia drapat sub valori străvezii, exclusivistă ca orice modă, plătind însă un tribut greu actualității literare pariziene prin fadoare, sterilitate și pierderea din vedere a marilor nume și criterii ale artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am cunoscut, erau patru, care se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acesta -, ci că „omul nostru” plecase într-adevăr pe un drum fără întoarcere. Un drum mai periculos decât comunismul însuși, aflat în acei ani într-o fază generală de cvasi-destindere, dovadă încă o dată țările vecine din nord care, sub platoșa străvezie a unui „atașament” la U. Sovietică, și-au construit încet-încet, având conducători mai mult sau mai puțin temperați, previzibili în cadrul sistemului și al momentului, apropierea de țările libere occidentale, creându-și relații, platforme economice și oameni potriviți, dovadă poziția lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Burich’l, se întreabă și nu-și poate răspunde; dar chemat parcă de vrăji, e ridicat de la fereastra la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat-o, mireasă albă sub văluri de nori străvezii, iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și patriarhi. Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate, curtea nesfârșită cu copaci groși, cu moara mută și cu sinagoga bătrână în care dorm
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a ne retrage sprijinul, însoțindu-le cu reclamații la „foruri“, cu denunțuri calomnioase etc. Utan a rezistat cu toate că nu era o natură luptătoare. Îl crispau agresivitatea și grobianismul celor doi și odată, fără a-i numi, dar cu o trimitere străvezie, l-am auzit vorbind despre teroarea exercitată de gorile asupra oamenilor. Un episod luminos al vieții lui Tiberiu Utan a fost prietenia cu Marcel Mihalaș. Se cunoscuseră într-un spital unde, internați amândoi, s-a întâmplat să aibă paturile învecinate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu faci decât să te uiți în golul istoric să faci istorie privind în gol ascultând aclamațiile ovațiile Golului - Gol. În toată poezia Florenței Albu pot fi percepute aluzii la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scriitorului ("atât în viața lui de toate zilele cât și, mai ales, în producțiile sale literare"), încredințat fiind, și încredințându-și cititorii, că toți eroii lui Eminescu "nu sunt decât proiecții ale propriului suflet", că "eroii lui sunt așa de străvezii și seamănă așa de mult cu el la trup și la suflet încât nu trebuie multă filosofie ca să-și dea cineva seama că nu-s decât tot el, în carne și oase". Numai că o operă literară trebuie judecată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și poeziile erotice; mai târziu am descoperit Scrisorile și marile poeme filosofice, am trecut apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e străvezie. Sub influența lui Cioran m-am întors, într-un timp, la Rugăciunea unui dac și la alte poeme la care negația lumii atinge dimensiuni metafizice. Blestemele argheziene m-au trimis, din nou, spre Eminescu și cu ce uimire am descoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poate de ușor de făcut la 16 ani, când îți închipui că toate păsările ce zbor se mănâncă. O vedeam, deci, deseori în balconul ei cu ochii ațintiți pe-o carte, cetind cine știe ce romanuri, alteori îi zăream silueta prin perdelele străvezii ale odăiei. De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte, o vedeam pretutindene și mai cu samă în inima mea. Nu știu cum mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al revistei, autohtonist și tradiționalist, și chiar peste capul și Înțelegerea bietului cititor. Dar verva abundentă și necio plită a memorialistului este uneori atenuată de tristețea despărțirii sale prea timpurii de unii colaboratori și prieteni. Cum și de musafirii nocturni, străvezii și spectrali, veniți lângă patul lui ca să protesteze cu glasul lor tăcut. - Noroc de pana lui cu vârful de iridium inuzabil, capabilă să scrie tot binele și tot răul despre morți și despre vii, printre care: Emil Isac sau delirul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de până la 15 august 1916, Ion Trivale s-a aflat În dezacord cu „instinctul național“, cum i se spunea, scriind o broșură, Teutofilus și Galomanus, În care, sub formă dialogată Între aceste două personaje, convingerile sale erau exprimate literar și străveziu, oricum Însă, cinstit și curajos. Dar participarea lui activă la războiul nostru de Întregire din 1916 avea să-i confere cel mai autentic și valabil titlu de românism: acela de a fi căzut pe poziție, cu fața spre inamic, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găsească cineva să-i spună: dă-le jos! - care mi-a răvășit ima ginația intoxicată, Încă din tinerețe, de geniul elucubra ției, [geniul] morbid al lui Maurice Rollinat, discipolul rău al lui Baudelaire. Era o apariție de cavou, o fantasmă străvezie, prin care-i numărai oasele, iar ca figură, o pată mare de fard gros cu două adâncituri mari, ochii, ochii ei aprinși și cercuiți, efect al drogurilor blestemate. M-a târât după ea, ca pe o victimă proastă și ușoară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
preface, de cum o iau în mână, în praf și mi se scurge printre degete. Simt că mă cuprinde un soi de turbare... 19 noiembrie 1955 Singurătatea e ca o mlaștină care mă înghite treptat, treptat, dar iremediabil. Un nămol sticlos, străveziu: oamenii trec pe lângă mine, se agită, râd, vorbesc... Eu văd totul, nimic nu mi-e ascuns, văd mai mult decât știu ei înșiși despre ei și despre viața lor, dar nu pot comunica cu dânșii! Toate legăturile sunt tăiate, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
jurnale!) De fapt, dacă le-am scris e numai pentru a nota următorul lucru: dorinței mele de înnoire i-a răspuns un vis frumos pe care l-am avut astă noapte: Se făcea că eram într-o zi de vară străvezie și luminoasă, pe marginea unui lac de munte înconjurat de pădure de brad. Mă azvârleam în apa limpede și răcoroasă și înotam pe dedesubt, ținându-mi răsuflarea, dar cu ochii deschiși, până treceam de 252 insulele de alge ce acopereau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului, pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis cu el pe pământ, așa-mi spuneam. Dar senzația că, închisă în această ladă a satului, fusesem dată pradă ținutului devorator mă copleșea tot atât de tare și sub lumina prea crudă a zilelor toride
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
multe în mișcare decât o spun nemijlocit cuvintele“. Bruno Ganz a formulat cu precizie ce se petrece când textul te poartă cu sine. Ceea ce este valabil însă pentru orice literatură, la fel și pentru proză. Aceasta poate fi uscată și străvezie ca sticla. La Hanna Krall 1, de pildă: „De la Gestapoul din Viena afost dusă la Auschwitz. Acolo a stat în carantină; după trei luni - mai mult nu mai putea rămâne, căci la Mauthausen o aștepta bărbatul ei - s-a dus
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crețuri înspumate. O pajiște plină ochi. Cunoșteam întinsele izlazuri verzi care atingeau marginea cerului, atât de netede că orice om se zărea de departe. O vedere ca-n palmă, o transparență în care deveneai vizibil mai înainte de toate tu însuți, străveziu din tălpi și până-n creștet, mai-mai să te înghită cerul. Ți se surpa ceva în cap, dar niciodată sub picioare. M-am aventurat în apa adâncă cu încrederea dobândită, pesemne, pe întinsul pășunilor, fără să mă gândesc că nu știam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon străveziu, scrâșnitor, și fusese fabricată în Ungaria. Într-un apartament de bloc socialist era numai bună de clănțănit din dinți iarna și de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna cu o perdea dantelată fără bretele, retezată la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia non sunt turpia." care în graiul nostru daco-latin sună cam așa: Lucrurile naturale nu sunt rușinoase." Deci, lăsați la o parte falsa pudoare și ipocrizia străvezie, acceptând că viața are în structura ei miraculoasă și asemenea componente vulgare. Nu. Nu dispuneam de apă curentă rece și caldă -, de țevăraie nichelată, platinată ori suflată cu aur, precum baia reginei Angliei. Nici nu aveam dispozitive speciale pentru evacuarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]