1,841 matches
-
imaginea celui de pe lespede. Fiecăruia i se umezesc pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o batistă cu monograma sa... Al doilea martir scos e Fane Georgescu. Pus alături de Caratănase, martirul e recunoscut după îmbrăcăminte. Căci, pe lângă straiele închisorii și-a mai îmbrăcat un dolman îmblănit. Cămașa îi este recunoscută. La fel, un flanel lucrat de mână. Și lucrul continuă. În groapă, după o haină și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am gândit cum am putea să facem rost de un prânz ca să vă lingeți pe degete, dar, pentru asta, trebuie să fie măcar unul dintre noi bine îmbrăcat, că straiele noastre nu prea au darul de a naște încrederea în ochii celor care ne văd! Așa că, mai întîi de toate, trebuie să avem îmbrăcăminte și încălțăminte bună. Și după asta vom mai sta de vorbă. Iată care e planul meu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
altfel decât de obicei. Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mării! Amir rămase paralizat câteva clipe. Era, oare, posibil? Era, oare, adevărat? Omul care Îi Înfrunta pe Cuceritori putea fi Nimeni? Trase perdeaua și rămase Încremenit. În fața lui, În picioare, se aflau cei Patru Cuceritori și un tânăr Îmbrăcat În straie de ienicer. Nu mai avea cuca pe cap, iar părul lung, adunat Într-o coadă la spate, era de un castaniu deschis. Tânărul Își Întoarse Încet privirea spre el și umbra unui zâmbet Îi trecu, fugitiv, pe chip. Era el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bine să apară la Murgeni. - Să ne apropiem... șopti Erina. Vreau să-l văd. Vreau să fiu lângă el. Cei doi descălecară și legară caii În pădure. Oană Își scoase centura cu spada, atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-o rasă călugărească ce fusese, poate, neagră cândva, dar acum devenise cenușie. Chilia mirosea a lemn Încălzit de soare, a straie curate și a cărți vechi. - Preasfinte, spuse voievodul, Îți tulbur liniștea fiindcă simt că am ajuns la un capăt de drum. Și am nevoie de un sfat. Sau, măcar, de o binecuvântare. - Știu, Ștefan... Nu te-am văzut de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mii de oameni masați În câmpie, unde Ștefan nu poate angaja lupta din cauza diferenței numerice. 28 august. Bătălii În munții Vrancei. Ne apropiem de zonele joase. Mesaje vin și pleacă. Cei doi voievozi pregătesc ceva. Pedestrimea s-a schimbat În straie ciobănești. Arcași travestiți au fost trimiși În avangardă. Mâine s-a ordonat... somn!!! Dacă nu mă Înșel, În 1462 Vlad a masacrat trupele lui Mahomed Într-un atac de noapte... 30 august. Seara. Copitele cailor sunt Învelite În cârpe. Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de măr, în zboruri, se-așterneau cunună, ne priveau de-aproape fluturi, cu nesaț; Am pornit pe câmpul verde, împreună, eu și primăvara, visători, la braț. Ne țineau pe brațe razele de soare, se-auzea oriunde imnul triumfal, îmbrăca pământul strai de sarbatoare, intona izvorul cânt de festival. îi șopteam cuvinte care nu există să exprime bine nesfârșitul dor; îi ștergeam din suflet iarna cea mai tristă, îi spuneam continuu: o, cât te ador! Adunam în palme blânde buburuze ... ea a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fața scofîlcită în care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
retragă la curtea lui Archelaos, regele Macedoniei, și să moară. Un Urmaș fără nume plecă și el Împreună cu legiunile romane ale Împăratului Aurelian, lăsând pământul pe care-l părăsise pradă goților. În schimb, ajuns la Roma, cu Încălțările rupte și straiele ponosite, aproape că a dat nas În nas, la un colț de stradă, cu Censorinus, gramaticul roman, tocmai În perioada În care acela lucra la tratatul său despre muzică. Urmașul, peste câteva sute de ani, se lăuda că zărise chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Spiridon se arăta de o zgârcenie fără pereche. De aceea, fiul căuta să-i Înmoaie inima și-i spunea că moare de dorul familiei, că-l mănâncă păduchii, că Îmbătrânește, a făcut o barbă până la brâu și că poartă, În loc de straie, numai o amărâtă de cămașă. Tatăl, Însă, chiar și după rugămințile muierii sale, nu s-a Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și de mult bun-simț: ce rost avea să vândă pământ ori vite ori bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care Mihai Viteazu o Înălțase În cinstea uluitoarei sale izbânzi Împotriva Armatei turcești conduse de gloriosul general Sinan-pașa, cel care avea să-și lase trufia deoparte, laolaltă cu ultimii săi dinți scuipați În mlaștină, Îmbrăcându-se, ca să scape, În straiele unui ienicer de rând. Mănăstirea - Îi Încredința pe toți, din surse sigure, profesorul Foiște - fusese ridicată sub atenta supraveghere a fostului tâlhar Stavrinos, de fapt un strămoș Îndepărtat al grecului Dagdelinis din Satul cu Sfinți, ce se arătase viteaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iubesc părinții, Iar părinții pe copii. Bucium, 15 VIII 1998 157 JURĂMÂNT De‐acum toată viața noastră La oricare sărbătoare , Tu vei fi prezent la masă Cu respect de‐ aniversare. La nunta fratelui tău, Pentru‐a noastră mulțumire, Îmbrăcat în straie albe, Atunci vei fi și tu mire. Un mire deosebit Frumușel, cu fața blondă, Curat și neprihănit, Fără patimi și osândă. Noi să dăm din viața noastră, Părinteasca ocrotire. Pentru fericirea voastră, Să plângem de fericire. Fericirea noastră este Pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Hawaii, porți pălăria cea de pai. visezi scenete din serai... Nu vrei să mergi cu mine? Hai cât încă‐ n lume‐i luna Mai! Ce bine‐ ar fi de noi! Ce trai... Fără ʺcodițăʺ la mălai, tu suplă‐ n vaporosul strai, am tot urca semețul plai până pe muntele Sinai. Dar vezi tu, n‐ am ce da la cai, mănâncă numai jeregai și turte vechi, cu mucegai. Gândești că ai tocmai ce n‐ai și stai pe gânduri. Cât să stai? Mă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
taie capul în fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat în aceste straie elegante și încadrat de doi însoțitori, fu condus în camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă în seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. Păi, atunci, să mergem! îl zori el din nou pe Hanbei. În sfârșit, Hanbei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa tot anu’, s-ar zice cu noi. Acuma, putem noi munci și peste măsură, dacă ni se împlinesc voile până la capăt, și cu gândul că, pe urmă, putem să bem sake, să ne plătim datoriile și să cumpărăm oarece straie noi pentru nevastă. Da’ dacă suntem plătiți numa’ cu promisiuni, nu putem să mai punem osu’ la treabă. — Ei, sunteți destul de greu de înțeles. Armata Seniorului Hideyoshi și-a făcut un principiu din a stăpâni cu bunăvoință și până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se mai relaxă puțin. Până mâine am să mă hotărăsc. Vino de dimineață la tabăra principală. Vasalii personali ai lui Hideyoshi așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul își ridică puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din istoria și literatura engleză). Păcală în noul său rol îi spune că Dumnezeu face scări de urcat și de coborât. Imediat trimite la secret pe fostul împărat și... după un timp poruncește readucerea celui arestat, își schimbă din nou straiele și rolurile, scuzându-se: „Să mă ierți, împărate, că te-am păcălit așa de tare, dar așa suntem noi, țăranii: „iubim cu foc, lucrăm cu tragere de inimă și glumim fără răutate.” Păcală judecă și păcălește pe toți asupritorii poporului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
doi ani. În timp ce îmi vorbea, îmi ținea mâinile strânse la sân și ardea ca un cărbune. Într-un târziu, a șoptit: --Dacă nu voi fi a ta, atunci nu mai are rost să trăiesc în lume. Doar la mănăstire, cu strai cernit. --Să nu faci asta! Dacă va fi nevoie, te voi răpi și vom pleca în lume!... --Îi ușor de spus, iubitule, dar greu de făcut. Nu vom avea tihnă fără binecuvântarea părintelui. Așa că e mai bine s-o așteptăm
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ROSTIREA TRISTELOR Så nu-mi ascundeți lângå ochi parfumul de apus de toamnå Când zarea se revarså peste cramå și straiul de pådure se destramå Så nu îmi îndoiți în sunet vibrantele chemåri de ducå sau vânturile gri så îmi ajungå gonite din câmpii la strungå Så nu îmi spuneți vorbe-n van culese de prin boabele de rouå Îmi e
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1621]
-
-am primii douăzeci; Din șaptezeci de primăveri Rămîn cincizeci în cari să speri. Și că s-admiri un pom în floare, Ast timp prea scurt de-acum îmi pare; Veni-voi dar, de voi putea, Să-l văd și-n strai mîndru de nea. Edgar Allan Poe Elenei Elenă, frumoasă-mi pari neasemuit Că luntrile nicee ce vreodat' Pe marea 'nmiresmată au croit Drum lin de apă și-au purtat Spre țărm natal, pribeagul nu-știu-cînd plecat. Sălaș aveam cîndva pe marea
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Tina Hott, iar transformarea era atât de radicală, atât de fantastică, încât am auzit pe cineva în spatele meu ținându-și respirația. Era una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am văzut vreodată. Înveșmântat din cap până-n picioare în straiele văduviei, cu o rochie neagră, strâmtă, cu pantofi negri, cu tocuri de opt centimetri, și o pălărioară neagră pe vârful capului, cu o voaletă neagră și delicată, se preschimbase într-o incarnare a feminității absolute, ideea de feminin care depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă atât de curată și cultivată, încât targuí-ul de-abia reușea să le descifreze. în sfârșit, a treia zi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]